Întotdeauna m-a impresionat mai mult apusul. La fel de mult prefer toamna, galbenã, arãmie şi nostalgicã. Iar acum este înspãimântãtor de mult rãsãrit, cu anticipaţii de prea mult verde crud, de prea multã sevã, de prea multã viaţã. De prea mult soare, de mult vacarm, de insolaţii şi topiri, contopiri şi vânt sec, ori ploi în rafale. Eu îmi vreau…