“Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.µ Konrad Adenauer
Ce ar fi filosofia fãrã sã existe ignoranţa? Şi câtã înţelepciune trebuie sã fi fost în mintea motanului meu, exilat la trei sate şi o apã depãrtare pentru actul premeditat al unei crime macabre, instinctive, în urma cãreia una dintre înaripatele outoare şi-a aflat sfârşitul, astfel încât sã intuiascã, în tot acest rãstimp, drumul spre casã?! Deunãzi l-am gãsit în curte, slut, transfigurat, slab ca un ogar, tras la faţã, palid, greoi şi avid de mângâieri. Mângâieri pe care le-a primit necondiţionat şi de îndatã, alãturi de o porţie însutitã de mâncare şi o ploaie de ovaţii manifestate gãlãgios de toţi bipezii cu drept de vot din ogradã. Cât de deştept este acest motan! Cât de credincios, loial şi onest! Câtã înţelepciune! Cum o fi gãsit drumul, n-am idee. Dar l-a gãsit şi acum şi-a aflat pacea în faţa blidului cu bombonele meniu-complet, iar în detaşarea şi lenea cu care îşi poartã torsul adormit, rãzbate sapienta primordialã cu care i-ar juca între lãbuţe pe toţi înţelepţii lumii. Cu o magistralã lehamite.
Îl cheamã Zimzurel.