“- Spune-mi, Con, i se adresã Clifford în timp ce-şi aprindea pipa, dupã cafea. Ţie îţi pasã câtuşi de puţin dacã eşti nemuritoare sau nu? – Nu-i o problemã care sã-mi stârneascã interesul, rãspunse ea. – Ha! Fãcu el pe un ton tãrãgãnat. Nu, nu cred cã e. E una din problemele mele. Dar…
Read More »Mi-am amintit titlul. Apoi am cãutat pe google. Şi l-am gãsit, fiindcã altcineva îl preluase pe site-ul sãu. Primul meu articol, scris prin 2009, cu care am fãcut cel dintâi pas în lumea blogging-ului, pe platforma gratuitã wordpress. Am scris şi înainte, am scris şi atunci, o fac şi acum. Pentru ca mai târziu sã mã amuz pe seama mea,…
Read More »Ni se spune în multe feluri – generaţia cu cheia la gât, generaţia de sacrificiu, decreţeii, generaţia în blugi (de contrabandã). Oricum ai lua-o, suntem deosebiţi. Aşa cum au fost ş-alte generaţii înaintea noastrã, precum cele care au prins foametea din anii ‘40, şi cum alte vor mai fi. Fiecare cu drama, traumele ei şi debusolãrile ei. Noi cu-ale noastre….
Read More »…Cã bine mai ştiu mânca. Cartofiori la cuptor, în straturi, cu carne de vitã tocatã printr-înşii şi-necaţi în torente de smântânã chivernisitã cu sardine sãrate. Sã plângi, nu alta! Sã-ţi tragi palme ca ultimul masochist, cum cã ai îmbucat atâtea barabule franţuzeşti, când cele maghiare ţi-erau fix sub nas, iar tu riscai sã evacuezi colorado francofoni!!! Sardine cu carne de…
Read More »August, 2011 Mi se contureaza tot mai acut sentimentul ca intre oamenii pe care i-am cunoscut in timp pot distinge o polaritate a felului de a fi. Pe de-o parte intalnesc, oameni culti, draguti, rafinati, iar de cealalta parte, nu neaparat in antiteza, oameni medii, ca sa zic asa, cu un nivel de instruire mai limitat, mai badarani sau chiar…
Read More »Toate-s vechi… Şi nouã toate…
Read More »Trenuri somnoroase pleacã întrebând Ce-i cu mine-n garã, ce-oi avea de gând, Plec şi eu din garã şi tristeţea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galbenã-i lumina, ochii mei sunt trişti, Toţi privesc la mine ca la terorişti. Unde-aş pune pasul liber şi corect, Fãrã îndoialã, aş pãrea suspect. Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Când nu…
Read More »Într-o lume sufocatã de etichete, ranguri, ierarhii şi statusuri, singurul în faţa cãruia suntem toţi o apã şi-un pãmânt e Dumnezeu. Iar cei care realizeazã lucrarea Sa, interpreţii, mijlocaşii legãturii dintre cer şi pãmânt, pãrinţii, popii, preoţii sau cum vreţi, vehiculeazã o artilerie de formule de adresare ce denotã, din punctul meu de vedere, fudulie, oarece fãţãrnicie, oarece infatuare… “Prea…
Read More »Încã de dimineaţã, capul lui Cudi a depãşit stratosfera. S-a urcat în primul autobuz, s-a aşezat mecanic pe scaun şi a rãmas neclintitã pânã ce şoferul i-a amintit sã coboare. A depãşit doar ştie ea cum obstacolele semafoarelor şi intersecţiilor, apoi a coborât încetişor din altitudine cu nasul adulmecând aburii revigoranţi de cafea fierbinte. A fãcut ea ce a fãcut…
Read More »(Scris în urmã cu mult timp şi recuperat astãzi de pe mail. Cam pompos, ştiu…:)) Rutina este parte din noi. Sunt fapte fireşti sã ne convertim la absolut orice, sã ne conformãm situaţiilor dramatice, sã ne complacem în atitudini pasive, sã privim viaţa precum nişte spectatori pasivi, care nici nu aplaudã, nici nu huiduie. Totul este rutinã. Un picior în…
Read More »Cã tot se poartã moda asta prin blogosferã, am rãscolit şi eu prin zestrea ancestralã dupã câteva afirmaţii care-mi şad întocmai. Simplu: 1. Uit de la mânã pân’ la gurã. 2. Pentru succesul unui dialog coerent matinal, vârã-mi o cafea sub nas. 3. Nu mã-ntreba de chei, cifre, cantitãţi, probabilitãţi şi posibilitãţi – rãspunsul e acelaşi: “I don’t give a…
Read More »A-nceput sã ningã şi pe la noi: subţire, dar frumos. Mi-am aşezat scaunul lângã fereastrã, mi-am rezemat capul în pãlmi şi-am început sã cercetez geometria fulgilor rãzleţi. N-a fost greu sã întorc de câteva ori globul de sticlã în care mã aflam, pentru o şi mai dramaticã abundenţã de alb. Astãzi am simţit cã e iarnã şi mi-a plãcut. Mi-am…
Read More »Nu o datã am fost îndemnatã sã-i citesc pe alţii pentru a învãţa cum sã mã exprim. Nu o datã mi s-a spus ce anume sã scriu, în genere, şi adesea am fost acuzatã cã alunec spre abstract, spre sentimentalism abuziv, spre utopic, spre nimic sãnãtos, consistent. Îndãrãtnicia mea de capricorn mi-a îngãduit, însã, sã continui pe calea mea absurdã,…
Read More »