web analytics

Cum sa ne-nchinam corect

“În bisericã, pe stradã sau în mijloacele de transport în comun vedem mereu oameni care se închinã. Fie cã sunt ortodoxi sau catolici, credincioşii îşi fac semnul crucii! Dar, oare, se închinã corect?µ Continuarea aici.
Iniţial am zis sã tac. Dar nu mã pot abţine. Nu în faţa unei lecţii capitale de credinţã şi în numele a tot ce se vrea a fi CORECT. Aşadar, autorul acestei inutilitãţi de articol explicã cum sã ne-nchinãm corect. Credinţa mãsuratã-n geometria crucii. Îmi şi imaginez cum un detaşament de îngeri mãsoarã cu maximã rigoare unghiul de aplecare al pãcãtosului, anvergura braţelor, presiunea cu care acesta apasã cu degetele împreunate cele patru puncte ale crucii, tonalitatea vocii, acustica sfintei mãrturisiri. Totul, fãcut ca la carte. Dacã greşeşti ceva, cumva, eşti notat acolo, în catastif. Stau şi mã întreb, aşa, fãrã noimã… Unui om capabil sã ia contact cu informaţia în cauzã, unui om suficient de evoluat cât sã poatã citi, efectiv, articolul cu pricina… trebuie sã-i explici cum sã se-nchine? Şi, mai ales, sã induci suspiciunea cã greşeşte dacã nu o face într-un mod prestabilit de societate, când Dumnezeu este situat într-alt plan decât cel al convenienţelor lumeşti, al prejudecãţilor şi conformismului de grup? Aceste reguli, oare, nu intrã din capul locului în contradicţie cu prima poruncã a Decalogului ¥Sã nu ai alţi dumnezei afarã de mineµ, respectiv ¥Sã nu ai alţi dumnezei afarã de mine. Sã nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfãţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pãmânt, sau în apele mai de jos decât pãmântul. Sã nu te închini înaintea lor şi sã nu le slujeştiµ, în forma sa mai explicitã din învãţãtura augustino-luteranã?! Prin impunerea unor astfel de tipare social-acceptate, eşti îndreptãţit sã crezi, judecând la rece, cã omul nu conteneşte a-l reinventa pe Dumnezeu. Evident, Tatãl n-are nevoie de aşa ceva. Nici de ajustãri, nici de rigori sau uzanţe specifice, El nu poate fi standardizat. Lui nu-i pasã de judecãţile subiective ale oamenilor, ci de expresia lor spiritualã, de ceea ce sunt cu adevãrat.
E Sãptãmâna Mare, ar trebui sã fim mai buni, dar, mai ales, noi înşine. Şi poate cã o cruce fãcutã dupã tipar înseamnã cu mult mai puţin decât un zâmbet, ori un anume gest. În ochii Domnului, fireşte. Fiindcã în rest, n-ar trebui sã conteze prea mult.

Sursa foto

11 Comments

  • cami 2012-04-11 Reply

    cum adicã, tu nu calculezi unghiurile înainte de a începe o cruce? ºi nu faci vocalize înainte de rugãciune? nþ, nþ, nþ…

    • Cudi 2012-04-11 Reply

      Da, stiu, o sa ajung barbeque. :p

      • cami 2012-04-11 Reply

        de-ar fi atât de uºor. da` cicã se lasã cu sânge rãu de tot pe acolo…

  • Sergiu Nicola 2012-04-11 Reply

    Aşa e. O închinãciune adevãratã e cea cu sufletul.

    • Cudi 2012-04-11 Reply

      Foarte frumos spus, Sergiu. 🙂

  • ocsike 2012-04-11 Reply

    Când eram mic şi mai credeam în poveşti biblice, îmi fãceam cruce cu limba pe cerul gurii… Uneori greşeam şi o fãceam pe cea ortodoxã… dar întotdeauna calculam unghiurile limbii care atingea cerul gurii. 😀
    La o bisericã în hunedoara am fost apostrofat cã nu mã ridic şi nu îmi fac cruce, când restul fãceau aşa.

    • Cudi 2012-04-11 Reply

      Inca un barbeque. :p

  • Inache 2012-04-14 Reply

    hmmm…cred cã o sã fiu ºi eu cu voi acolo, la grãtar…:))

  • Qturistu` 2012-04-14 Reply

    Voi vorbiti de gratare in Saptamana Mare? Offf… luati un echer si masurati-va unghiurile gestului… pentru ca oricum credinta nu poate fi masurata!

    • ocsike 2012-04-15 Reply

      Ba mã Lucicã, se mãsoarã cu nr. de cruci ce le faci, pe metru pãtrat de biserici din oraş…

      • Cudi 2012-04-15 Reply

        Multumesc, Ocsike. Am raspuns si eu aseara comentariului, dar dupa ce am baut un pahar de vin rosu si m-au atins remuscarile Mantuirii, am realizat ca n-are sens sa fiu rea. Mai ales ca nu-mi dau seama daca Lucian a citit ori ba postarea, sau s-a rezumat, ca data trecuta, la a parcurge doar comentariile. Oricum ar fi, ce mai conteaza, sanatosi sa fim, cat despre echere si unitati de masura, fiecare cu ma-sa lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *