Am crescut cu ele. Le-am auzit de atâtea ori încât s-au înrãdãcinat în noi, fiind porţi spre alte timpuri, trãite parcã într-un vis. Vã mai amintiţi inmul, intonat matinal în picioare, alãturi de colegi?
Sau de ¥odaµ închinatã partidului, dictatorului, republicii socialiste şi de nelipsit din minimalistul program tv?!
Dar genericul de la Tezaur Folcloric, emisiunea favoritã a bunicilor, difuzatã în fiecare searã de sâmbãtã? 😀
Eram pici şi eram veseli. Şi tot ce doream era sã creştem mari…
Noi ştiam se ne jucãm, cu şi fãrã uniformã, cu şi fãrã console…
Iar AMR-ul era sport adolescentin naţional…
Iubeam platonic, ascultam chitãrile, visam la libertate…
Urmãream alãturi de pãrinţi, fraţi, surori, bunici şi vecini cu sufletul la gurã fiecare episod, iar cel mai deştept citea subtitrarea cu voce tare…
Poate cea mai compãtitmitã sclavã postcomunistã
Numele meu este Moore, Roger Moore. 😀
Poate cã nu ştiam cum îl cheamã pe vecinul de la 4, dar cu certitudine ştiam toţi cine a fost Laura Palmer (un fel de Elodia)… :d
Care fatã n-ar fi acceptat sã fie rãpitã de extratereştrii, pentru ca mai apoi s-o salvaze Fox Mulder, pe care, oricum, scenaristul n-a binevoit a-l cupla cu Scully?!
16 Comments
Ghici: câþi de ¥daµ am bifat?…:-))
Chiar zilele trecute îi evocasem sorã-mii genericul de la Tezaur Folcloric(plus vreo trei piese care erau si preferatele mele),evidamence, Isaura, Twin Peaks (la vremea aia, chiar nu am inteles nimic din el, mi-am tot propus sa-l revad cand oi mai creste; însã, oricum, Linch a ramas un mister pentru mine),Dallas-ul(pe ãsta nu vreau sã-l revãd pentru cã l-am priceput prea bine chiar ºi atunci) si, ah, X-files (eu as fi sarit peste partea cu rapirea, ca sa nu mai oboseascã Fãt-Mulder), Tricolorul (da mãi, îl cântam integral, la începutul orelor, stând în picioare -- culmea este cã l-am uitat aproape de tot -- tu îl mai ºtii?)… Ce vremuri, dom’le, ce vremuri! A, sã nu uit: mai erau emisiunile duminicale matinale (Abracadabra, Arlechin), secondate de câte un episod din ceva serial (gen Arabela, Lassie etc.) ºi desenele animate programate la ora cinei în timpul sãptãmânii (Perine, Sandibell, ªtrumfii, Lidia în jurul lumii etc.). De asemenea, strict între noi douã fie vorba, nu voi uita sâmbetele când ne pregãtea Doamna Laura expuneri de diapozitive, cu tot spectacolul aferent: tragerea perdelelor, plãcerea ¥vizionãriiµ, gândul cã nu avem nimic de fãcut asezonat cu inconºtienþa clasei I. Îþi aduci aminte? Oare cât la sutã din imaginarul colectiv al generaþiei noastre s-a format astfel?
Floarea cu sapte culori? Strumfii? Jocul cu elasticul? Tin minte ca pierdeam intotdeauna cand ajungeam “la pulpane” (sau “bulane”). In gimnaziu cand am facut prima salata de boeuf, salam de biscuiti si rafaelo… Amintiri din copilarie… Si da, Laura, dincolo de subiectivismul fiecaruia, sunt amintiri colective.
Corect, ¥Floarea cu sapte culoriµ! Elasticul: mare dezastru, intr-adevar. Crede-ma ca acum, dupa ce m-am straduit sa dobandesc o anumita conduita sportiva, as fi dispusa sa joc din nou, doar din placerea de a corecta acum esecurile sariturilor din trecut. Deci cu elasticul nu sunt nostalgica, ci revendicativa 😉 Cand spuneam ¥imaginar colectivµ ma gandeam mai degraba la seria viselor si a fantasmelor, intrebandu-ma ºi -te oare cat de mult s-au lasat formate si construite sub influenta unor evenimente media precum cele amintite mai sus. Cum am fi fost daca am fi urmarit altceva la tv? Ce-am fi dorit si visat daca aveam la dispozitie o serie de chestiuni firesti? (like bananas, ciocolatã, alte seriale, altã muzicã si alte frivolitãþi)Ca veni vorba despre mancare: un deceniu si mai bine am stiut doar atat: retetele celor trei feluri salvatoare (salata, salamul si bombonelele). A fost o experienta temeinica de-a dreptul! 🙂
Intr-o oarecare masura, ne-au influentat. Faptul ca aveam acces minim si strict la anumite filme/programe ne-a fortat, poate, dar in sensul bun, sa petrecem mai mult timp afara, cu prietenii, ori dupa caz, cu temele, cu lectura. Acum, daca e sa generalizam si sa ne dam rotunzi, am putea catadicsi ca suntem speciali. Dar, sincer, nu cred asta. Fiecare generatie isi are avantajele si dezavantajele proprii si fiecare generatie este unica. Are un anume context social, temporal, economic etc. Sa zicem ca noi am fost mai saraci. Motiv pentru care am putea cocluziona ca suntem mai modesti, mai… pudici. Ceea ce eu consider ca e fals. Pentru ca, in fond, totul se reduce la individ, la modul in care acesta percepe lumea, la influenta reciproca dintre el si grup, dintre el si societate. Cat despre determinismul oportunitatilor contextuale (si de aici incep sa vorbesc ca tipa aia ce-o raspuns la intrebarea “Ati tinut post?” :))), da, are o anumita influenta, insa, parerea mea, la un nivel superficial. Pentru ca dincolo de stilul fiecaruia de a se acomoda in societate, dincolo de faptul ca amandoua si alte milioane de fete l-am visat deliberat pe Fox Mulder, am stiut sa evoluam diferit, in functie de interpretarile subiective ale fiecareia. In plus, cred ca si daca am fi avut parte de confortul democratiei inca de la nastere, salata, salamul si bombonelele ar fi ramas, pe drept, cele trei feluri salvatoare… Evident, pentru o tanara care nu are timp sa gateasca. :p Daca mai sare si elasticul la brau… sa-mi trag palme. Tare gagica! 😉
Tãte, tãte le-am bifat… chiar şi cele cu armata, deşi nu suportam melodiile 😀
Poi sunt amintiri colective… erau socializare… cel puţin şi la desene ne uitam cu prietenii la careva pe acasã. 😛
Ai uitat de Mihalea… desenele amânate cum le ziceam eu şi teleenciclopedia… chesti foarte importante… 😛
Ahh… Dar tocmai de la Mihaela am pornit! Numai ce postasem pe peretele feisbucist “Maria, Mirabela” si m-a apucat nostalgia… Da, mai, telenciclopedia…
rel="nofollow ugc">
Voi un pic incurcati perioadele… Twin Peaks si X-files au aparut dupa `89… iar despre restul da, poate, totusi realitatea era altfel. Mult mai dura decat ce era prezentat la TV. Un exemplu, prima mea “banana” a fost o feliuta infima cat unghia de la degetul mic care a adus-o mama mea de la o colega ce reusise sa faca rost de pe la Bucuresti. Hai al doilea exemplu ar fi coada la care imi amintesc ca am stat cu sora mea, rand pe rand, dis-de-dimineata pana seara… poate chiar doua zile la rand, printr-o iarnã si nici nu mai stiu pentru ce sau daca am reusit sa luam un litru de lapte sau vreo portocala de fiecare, si aia un pic stricatã sau şifonatã, în îmbulzeala generalã ce se producea când îţi venea rândul… Cam atât, restul nici azi nu e mai bine, sunt de toate în magazine, dar nu-şi mai permite oricine. Iar comunistii inca sunt printre noi, si comunismul mai are radacini si in mintile noastre, cu cat mai batrani cu atat mai mult inradacinat!
Lucian, io vorbeam de copilaria noastra, nu de comunism, pentru ca ochii unui copil poate vedea lumina si-n bezna… Nu am incurcat perioadele, chiar am scris despre Sclava Isaura ca e cea mai notorie roaba postcomunista. E drept, nu mai eram pici de gradi, dar si adolescenta o poti privi drept copilarie, nu vad unde-i problema… In alta ordine de idei, m-am rezumat la cateva cantecele ce-mi amintesc de acei ani… N-ai si tu cateva ilustrative, care sa-ti readuca in prim plan amintiri ale copilariei? Referitor la banane… eu le-am gustat pentru intaia oara abia dupa revolutie. Shame on me! :p
Poi crezi ca eu am simtit ceva din gustul bananelor lor… În rest, in afara de Albatrosi si de al doilea cu Epoca de Aur… din care tin minte doar “Ceausescu, Romania!”… sunt amintiri, dar nu vreau sa ma mai intorc la perioada respectiva, chiar daca au fost clipe faine, poate le-am suprapretuit mai mult si pentru ca erau putine si cu portia… Totusi nu vreau sa-mi mai aduc aminte despre perioada aceea, cand partintii mi-au fost terorizati si amenintati cu excluderea de la facultate si munca pentru nu stiu ce aur cumparat. Orice cantec despre asta imi aduce aminte, de comunism si de ingradirea de atunci… scuze dar nu vreau sa va stric visarea…
E drept si eu ma uit cu drag la filmul cu Maria si imi aduc aminte despre strumfi si altele de pe atunci. Era bine atunci ca eram copii si nu aveam problemele de acum, ca totusi singura problema era daca este sau nu desenul animat la ora cuvenita sau va rula un film despre vreo vizita Ceausista cu laudele de rigoare sau se va lua curentul dupa genericul de inceput…
Eram in clasa a doua cand a fost difuzat serialul… Cat despre banane, am avut un episod hazliu cu amicii mei americani carora (nici eu nu mai stiu acum de ce) m-am apucat sa le marturisesc ceva similar cu experienta ta. Evident, nu au putut intelge nicicum de ce naiba aveam acces greu la ele si nici nu au putut intui ce rezonanta teribila starnea simpla lor precizare pentru noi, copii fara deprinderi culinare specifice ¥societatii de consumµ. M-au privit ciudat si cu asta basta. Doar noi pe noi ne intelgem!
Din cate imi amintesc si painea era greu de gasit, apa calda era pe program de o ora si din doua in doua zile, caldura in calorifere era doar o poveste frumoasa la tv (noroc cu gratuitatile la curent), dar si gratuitatile au dus la distrugerea retelei de alimentare si vreo luna cel putin am stat tot blocul fara curent, sa mai zic? …asta cu bananele mi-a ramas in minte pentru o comparatie cu ziua de azi…
Lucicã… nu zice nimeni cã era bine în comunism… nici eu nu zic asta… Acestea sunt doar amintiri ale modului în care ne petreceam copilãria… A micilor lucruri care ne bucurau copilãria şi a lucrurilor care ne bucurau înainte de epoca internetului şi a calculatorului…
Eu îmi aduc aminte cu plãcere orele de hãlãduialã în faţa blocului cu vecinii la un fotbal sau la tenis, sau la cãţãratul în copaci, sau la adunãrile în faţa televizorului sã ne benoclãm la desenele alea…
Cele cu statul la coadã pentru carne, lapte, pâine, ulei, butelie şi alte lucruri nu le-am uitat şi nu le voi uita vreodatã. Sunt acolo, bine pãstrate în memorie pentru a-mi aminti mie însãmi cã comunismul a fost rãu.
Ai vazut filmul La Vita e Bella, cu Roberto Benigni? Inocenta, frumosul, fericirea pot razbate dincolo de regim (fascist, comunist etc. ).
bifate toate!
da` eu elasticul n-am putut juca niciodatã…
Eu ce sa mai zic Cami… L-am sarit din toate partile, dar tot impedecheata am ramas… :p
[…] Iulia, Annya, BlogMisto, Boogie, Bucur, Ciupanezul, Cudi, D-Petre, Danutz, Giulia, Mnealui, Nice, Numarul1, Pato, Pedagogul, Radu Clapa, Reclame Tv, […]