Nu este o femeie frumoasã. Are o grãmadã de defecte fizice şi… psihice (permiteţi-mi sã surâd), însã mi-e dragã fata asta. Şi nu mã refer nici la nasul cârn, nici la dinţii de iepuraş, la tenul mãsliniu, la şoldurile mamut ori bizara structurã osoasã. Mici detalii ce o fac mai… specialã (ãsta nu mai e surâs, e hohot amplu şi sincer). Sã trecem peste partea cu fizicul. Fata asta a pãşit dincolo de pragul anilor în care ar fi trebuit sã se maturizeze, sã fie sigurã pe ea, sã ştie ce are de fãcut şi sã-şi organizeze viaţa dupã principiul de basm ¥şi au trãit fericiţi, pânã la adânci bãtrâneţiµ. Ar fi trebuit, cã aşa se face. Dar n-a reuşit nimic de genul. Dimpotrivã. Rând pe rând, din fragedã tinereţe, a probat cu fiinţa ei tot felul de experienţe care au distrus reperele ce i s-au recomandat valabile şi de succes. De o naivitate ieşitã din comun şi cu o sete patologicã de apreciere, cu mult suflet de dat pe gratis şi cu-n entuziasm prostesc, fata a crezut în idealuri frumoase şi-n virtuţile multor oameni. Constatând pe propria-i piele cã lumea-i mai… altfel, s-a îndepãrtat tot mai mult de majoritate, de conformism, de cei mulţi. A pãrãsit drumul principal şi-a luat în primire cãrarea ce-a îmbiat-o mai mult cu noul şi solitudinea sa. Astãzi, fata urmeazã calea aceleiaşi cãrãri. E zgâriatã, lovitã, obositã şi amãrâtã, şi cu riscul ca drumul ei sã fie unul rãtãcit, mort, închis sau prost ales, se ţine de el. Ar putea striga dupã ajutor, ar putea face cale-ntoarsã, şi-ar putea reconsidera traseul, dar nu, ea nu, şi nu. Şi nu din încãpãţânare. Ci pur şi simplu pentru cã perspectiva drumului principal e cu mult mai nefericitã pentru fata asta, care preferã spaima provocatã de întunericul şi pericolele necunoscutului, decât siguranţa şi marşul convenţional. Încã un defect al fetei ãsteia — e cam dusã cu pluta . Nici mãcar în intimitatea gândurilor sale n-are o minimã constantã, când uite ce scrie gândindu-se la o explicaţie pentru pasiunea ce o poartã muzicii cu care generaţia sa nu a avut contact direct. Şi mai mult de-atât, recitind, n-are de gând sã clinteascã un cuvânt, de a naibii ce-i.

Dianaticus Cudi. Scuzaţi.