web analytics

“Omul este mãsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt cã sunt, a celor ce nu sunt, cã nu sunt.” Protagoras

Timpul. Unii îl numesc duşman. Timpul care implicã termene, obligaţii, necesitãţi, urgenţe. Dacã n-ar fi timpul, noi cum am fi? Sau am mai fi, cãci din timp suntem clãdiţi; ne naştem la timp, creştem în timp şi murim dupã un timp. Şi cât e viaţa de lungã, de prea multe ori trebuie sã fim gata la timp. Timp dupã timp, în timp şi dincolo de timp.
Timpul. Unii îl numesc prieten. Divizat în oameni ce-şi vor aminti viitorul. Timpul implicã rãbdare, maturitate, înţelepciune, conştiinţã. Dacã n-ar fi timpul, noi ce ne-am aminti? Sau am uita, cãci din timp suntem clãdiţi; rãnile se vindecã-n timp, timpul le rezolvã pe toate şi timpul e (pe) mãsura noastrã. Timp dupã timp, în timp şi dincolo de timp.
A fi gata la timp. Gata, cum? Gata. Pregãtiţi. La timp. Pentru un alt timp. Ca într-o garã. N-am fost prezenţi la timp, am pierdut un tren ce aleargã spre alt timp. Dacã suntem punctuali, vom schimba tren dupã tren, staţie dupã staţie. Dacã nu… vom face exact acelaşi lucru, doar cã într-alt timp. Important e sã fim împliniţi, la timp. Sã fim pregãtiţi, întregiţi. Iar timpul nostru va aştepta, chiar dacã trenul lor pleacã. Putem sã murim copii la 100 de ani. Şi sã fim gata la timp. Sau bãtrâni la 20 de ani, irosindu-ne timpul. Nu trebuie sã fim gata la timp, nu trebuie sã alergãm dupã timpul lor. Sã fim împãcaţi cu timpul nostru şi-atunci vom câştiga timp. În cele din urmã şi fãrã urmã de-ndoialã, vom fi gata la timp. Morţi. Timp dupã timp, în timp şi dincolo de timp.
Pânã atunci, mai avem timp de-mplinit. Iar eu, orice şi oricum aş face, pierd trenuri, pierd staţii, pierd… timp.

3 Comments

  • Laura 2012-04-20 Reply

    M-a durut timpul rau de tot saptamana trecuta: mai precis ºi foarte absurd, m-au imbolnavit la propriu 5 (cinci) minute necesare pentru a incheia LA TIMP o aplicatie. Si nu le-am mai avut la dispozitie. Toate orele de munca si noptile nedormite m-au strafulgerat prin arma celor cinci minute! Mai nou, se fac chiar cursuri de timp (aka time management); eu ma simt etern repetenta. Ma tem chiar sa nu ma pice cand mi se va termina de tot timpul: ca l-am pierdut, ca l-am risipit, ca nu i l-am oferit cui trebuia, ca i-am incalcat, incompetent, legile irefutabile, ca, vorba vine, l-am lasat, asa, nerecuperat… Daca stau bine sa ma gandesc, mi-e complet antipatic timpul! Dintre coordonatele fundamentale ale fizicii, eu iubesc spatiul: la asta visez si acolo ma ascund ca sa uit de timp. Acum te las ca nu mai am vreme! Bisous!

  • alexa 2012-04-20 Reply

    “Putem sã murim copii la 100 de ani. Şi sã fim gata la timp. Sau bãtrâni la 20 de ani, irosindu-ne timpul.”

    Imi place foarte mult cum ai pus in cuvinte ideea.

  • CUDI: Ce urmeazã 2012-04-23 Reply

    […] -- The Time Is Now. Laura, sorţii au ales, din nou. Recunosc, am sperat altceva, dar timpul pare-se cã vrea sã devinã laitmotivul acestei luni. Share Thanks for passing by: ↓ […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *