În urmă cu ceva ani, un avocat australian apărea la ştiri după ce a trimis o citaţie prin Facebook. În România de azi, citaţiile circulă deschise prin Poşta Română. Respectiv o foaie A4 tăiată pe din două, lăsată vederii, unde scrie clar calitatea de pârât, petent, reclamat, acuzat etc.,cazul pentru care persoana a fost citată, informaţii cu caracter de ştire senzaţională mai ales în comunităţile restrânse, unde radio şanţ emite din oficiul poştal cu tejghele comuniste. Mie-mi miroase a încălcare a intimităţii, a prost gust şi a mărginire birocratică. Şi mirosul ăsta e taaare naspa. Chiar aşa, de ce nudiştii sunt amendaţi?!
4 Comments
Informatiile despre proces sunt, oricum, informatii publice -- oricine poate cere sa vada dosarul.
Aha… Insa expedierea unei citatii intr-un plic ar fi afectat caracterul public al acestor informatii? Care e rostul exhibitionismului astuia birocratic? Nu e stupid?!
Rolul e acela de a expune oprobiului public pe cei care ajung la judecata. Opinia publica, peer pressure & comp.
Adevăru-i că nimic nu se compară cu privirea poştăriţei când îţi dă citaţia. 🙂 Bine, asta dacă ţi-o dă pe semnătură, cum ar trebui, şi nu o lasă în cutia poştală, cu puţin noroc nu la vecini 😀