Incidentul numit OM. Toţi am fost pentru câtva ai cuiva, atât cât a fost frumos. Am fost vis, am fost scop, am fost emoţie, căldură, am fost singurii între mulţi, minunaţi. Uneori, însă, vine timpul. Când trebuie să laşi şi să fii lăsat, să renunţi la excepţie, să nu (te) minţi, să pleci pur şi simplu şi să te strecori…
Read More »Sunt momente în viaţa fiecărei femei când, spre exemplu, culoarea de pe cutia de vopsit părul se vede niţel altfel în oglindă. Sau în a bărbatului când neputincios sub motorul maşinii caută pe nevăzute împrejur cheia inelară de 17 şi nimereşte cu pipăiala ba tubulara, ba pe aia de biciclete, sau când excitat nespus de înfăţişarea lucrată a unei tinere…
Read More »Într-o lume în care se mai poartă cumplite cruciade în numele nevăzutului şi micii africani subnutriţi îşi află compătimirea de pe copertele lucioase, ea se doreşte salvată. Talpa i se potriveşte oricărui condur şi a convenit cu propria-i zână ca miracolul să nu înceteze la fiecare miez de noapte. Şi totuşi, magia se spulberă de la sine în a sa…
Read More »A fost dragoste la prima vedere. Frumoasă temă, nu?
Read More »Îndărătul fiecărui om pe care îl cunoaştem, rulează propriu-i film. Şi nu e taină mai ispititoare decât să îndrăznim a privi şi înţelege. Stările de fapt ce ţin de topografia existenţei concrete nu sunt de mare interes, scuturaţi de emancipare, statut, educaţie, formare, profesie, stil… rămâne, în fiecare, visătorul. Care poate fi incitant ori ba, utopic, placid, impresionabil, sec etecetera….
Read More »Locuind doar împreună cu fetiţa mea, televizorul a devenit un obiect aproape inutil (rulează doar pe programele de desene animate Boomerang şi Disney Junior). Nu mi-a fost foarte greu să mă îndepărtez de telecomandă şi lumea tot mai grotescă a ecranului, deşi am crescut, precum majoritatea, în anii când televizorul a fost parte integrantă din viaţa de familie. Se întâmplă,…
Read More »Epopeea lăsatului de fumat continuă. Au curs rânduri, râuri pe aici în care cuvântul „fumat” a fost vedetă, semn că ţigara continuă să îmi preocupe gândurile atunci când e absentă, aspect ce mă frământă mai mult decât las să se întrevadă în postări. În urmă cu o lună aţi asistat la nebunia celor peste 70 de ore fără fumat, încheiate…
Read More »În urmă cu o săptămână constat pe uşa de la scară existenţa unui afiş curat, aşa că m-am oprit să-l citesc (pe ăla murdar, de lângă, scrie „Vă rugăm să nu scuipaţi în lift”, iar în lift e lipită continuarea: „Vă mulţumim că n-aţi scuipat în lift!” şi, DA, nu scrie nimic de muci, glumesc). N-are cum, mi-am zis. Imposibil….
Read More »Nu ştiu vouă, dar mie tare mult îmi plac poveştile animaţiilor Pixar. Filmuleţul de mai jos, intitulat “La luna”, a fost nominalizat la Oscar, iar călătoria iniţiatică a băieţelului este de o inocenţă şi o fantezie cum rar întâlneşti până şi în basmele copilăriei. Dacă nu l-aţi văzut, sfătuiesc copiii din voi să îşi dedice nici şapte minute unei poveşti…
Read More »Am întâlnit în cartea “Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu o metaforă genială: “[…] lumea este o frază muzicală.” Lumea se aseamănă, astfel, unei orchestre uriaşe, în care sufletele interpretează la unison, cu ale lor instrumente irepetabile, opera vieţii. Totul este cântec şi fiecare om participă cu propria melodie la armonia sonoră a lumii, în acordurile emoţiilor. Frumos, nu?
Read More »Ce bucurie să-l citeşti pe Jules Verne la 31 de ani! Dar mai ales, hunedorean fiind, ce încântare să citeşti Castelul din Carpaţi, urmărind cu mare atenţie detaliile ce descriu în amănunt judeţul, căutând să înţelegi cu exactitate unde anume ar putea fi amplasată mândra cetăţuie bântuită de forţe malefice, în care Stilla, fermecătoarea cântăreaţă italiană, a fost ţinută ostatică…
Read More »Toată lumea e grăbită, toţi sunt presaţi de timp, mai importanţi şi mai egali decât ceilalţi. Cum bine vă închipuiţi, de felul meu sunt molâie iar pe faţa mea scrie „lasă-mă să te las”, cu litere scurse a lene. Însă în privinţa unei chestiuni, mi s-a cam pus şi mie dopul, concret, cu statul la rând. Că mă aflu într-un…
Read More »Cum tot revin asupra volumului de poezii “Amfore de lumină” a lui Ioan N. Roşca, printre puţinele cărţi ce le am aici, la actualul domiciliu, am zis să vă arăt şi vouă una dintre poeziile-mi preferate. A fi ca într-o pasăre închis Pasărea avântată în eter, cu trunchiul drept şi aripi larg deschise, iat-o căzută pe pământ din cer cu…
Read More »Mă simt confuză şi nerăbdătoare, însă n-am idee ce dracului aştept. Poate e SPM dinaintea SPM-ului, poate e o bubă, poate nu e nimic. Poate-i astenie de primăvară. Nu-mi atârnă plumburi existenţiale de gânduri, cred, ci doar stau aşa, în amorţire. Hai, că ştiţi cum e. Trece, mă duc, se duce, se duc, ştim, cunoaştem. Mă întreb, alţii câte dialoguri…
Read More »Când şi cum ieşim dintr-o relaţie? Părăsim, sau mai degrabă ne lăsăm părăsiţi? Cum procedăm atunci când partenerul/partenera se comportă ok, dar jocul a devenit plictisitor? Cum îl/o pedepsim pentru imprudenţele, derapajele, greşelile mici, cu atac fără ţintă, necalculat? Cum manipulăm o relaţie astfel încât să continue sau să se încheie cum şi când vrem noi? Întrebări întrebătoare. Well, vă…
Read More »Văd binele internetului. Consider că acesta poate să ne schimbe viaţa în bine şi că dependenţa de această lume e un fapt normal, mai puţin dăunător decât multe alte obiceiuri cu care ne îndeletnicim în viaţa din spatele desktopului. O lume fascinantă este la îndemâna fiecăruia, ale cărei majore păcate sunt falsul, ipocrizia, minciuna, impostura. Internetul e un fel de…
Read More »