Când şi cum ieşim dintr-o relaţie? Părăsim, sau mai degrabă ne lăsăm părăsiţi? Cum procedăm atunci când partenerul/partenera se comportă ok, dar jocul a devenit plictisitor? Cum îl/o pedepsim pentru imprudenţele, derapajele, greşelile mici, cu atac fără ţintă, necalculat? Cum manipulăm o relaţie astfel încât să continue sau să se încheie cum şi când vrem noi?
Întrebări întrebătoare. Well, vă invit să răspundeţi la care şi la câte vreţi. Continuarea, în comentarii.
Later edit:
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aq-Sz5_TWJw]
25 Comments
Vine o vreme cand se termina de la sine, de comun acord. O relatie fericita nu este plictisitoare si nu avem pentru ce pedepsi iubita sau iubitul daca ii iubim sincer. 😀
S-ar putea insa ca el/ea sa intarzie la nesfarsit momentul. S-ar putea ca el/ea sa ocoleasca intr-o forma sau alta iminentul sfarsit, doar pentru ca doreste sa se incheie in stilul lui, sau mai rau, sa nu se incheie. Cunosc cupluri ce au ramas blocati intr-o astfel de capcana a “momentului”. Relatie fericita? Plictis zero barat? Wow! Si fara mici si minuscule manipulari? Fara tras de maneca? Wow! “Sincer” implica si reactii, atitudini in dezacord cu ce a facut, gandit celalat… altfel prea miroase a utopie iubirea asta… sincera. 🙂
În general, în relaţiile de orice natură, înghit multe, până odată, când întrerup orice legătură. Sper să învăţ ceva de aici :)) Cel puţin despre respectul de sine şi manipularea din partea “opusă”.
Eh, am ajuns la o chestie sensibila rau, si anume: RESPECTUL DE SINE, corelat cu rolul de manipulator manipulat. E chestie de demnitate, de virtute, iar noi suntem ai nabii de virtuosi. 😀 Evident, ne amintim de respectul de sine si demnitate in situatiile mai putin placute din viata de cuplu, simplul gand spre acestea fiind un fel de alarma ca ceva nu functioneaza bine. Cum ca jocul nu este echitabil, cartile nu sunt impartite in mod egal, riscurile sunt prea mari de partea celui lezat la capitolul demnitate, efortul acestuia e consistent mai mare, ai inteles ideea. Insa ce imi suna mie in dezacord este suprematia cuvintelor astora -- Respect, Sine si Demnitate. De ce rigoarea astora intra in priza in crizele emotionale, respectiv la granita dintre “este demn de mine” si “nu mai este demn de mine”. Conflictul asta se desfasoara in capul celui afectat, in situatia data servitor, sclav, celalalt fiind stapanul nemilos ce calca cu nesimtire in picioare demnitatea partenerului. Interesant este ca in asternuturi demnitatea si respectul de sine se dizolva cand lucrurile decurg misto. Si ca activitatea de pe asternuturi e un bun indicator al relatiei insesi. Sa ne decongestionam relational, zic, precum in pat. :p
Sincer, cred că odată ce o relaţie a luat-o “la vale”, merge încet, dar sigur, în aceeaşi direcţie. Doar că trebuie să realizeze asta ambii parteneri şi, fie fac un efort împreună, fie nu mai fac nimic.
Pe de altă parte, sclav e cel mai bun cuvânt… nu cred că puteai găsi altul mai bun. 🙂 Şi pe bună dreptate relaţia o ia la vale, cum altfel? Nu-i putem iubi pe cei ce stau în genunchi în faţa noastră.
Manipulatorul se simte bine în rolul lui şi parcă e rău cu sclav, da-i mai rău fără… adică mi se rupe de tine, dar, totuşi…
Cred, mai degraba, ca rolurile astea se schimba frecvent si e bine ca se intampla asta, e un fel de adrenalina relationala. Insa ai spus o chestie foarte interesanta: “Nu-i putem iubi pe cei ce stau în genunchi în faţa noastră.” Amin.
Sarea şi piperul… sau cei răniţi îi rănesc la rândul lor pe alţii…
Voi aici, se pare ca vorbiti despre manipulare, nu despre dragoste si relatii :D, si cand se termina dragostea…
Asa e, insa se pare ca nici tu…:p
nici io ce?
Nici tu nu vorbesti despre ceea ce nu se vorbeste aici.
poate spune cineva unde e limita exactă? 😀
iti zic eu. Acolo unde se termina dragostea. restu nu mai e relatie e cancan
şi când îţi dai seama de asta?
Când te simţi mai mult manipulată, decât iubită 😀
Vorbeşti din experienţă sau doar stai bine cu teoria? 😀
Eu sunt un singuratic… nu am experienta… vorbesc din cum cred eu ca e mai bine avand in vedere discutiile voastre despre manipulare 😀
Poi vezi, e uşor să vorbeşti de pe margine. 😛 De altfel, e mai sigur, cine nu iubeşte nu suferă… 😀
Si totusi, intrebarile mele intrebatoare nu erau despre dragoste… :p
eu am raspuns… apasand butonul de off :P… restu cu suferinta… cu regretele e problema mea, asumata
Ocsike, într-o zi o să te pălească… din nou şi o să pierzi butonul de off 🙂
Stii ce lipseste din discutie, nu?
Multi si multe lipsesc, inclusiv teoriile neprobate ale seductiei.
Totusi, nimic nu poate tine locul parerii unui datator cu parerea profesionist.
Nimic nu-i poate tine locul, iar acum stim ce cauti tu aici.