Situatie A
Cineva publica o afirmatie pe un site. Afirmatia – gresita, rauvoitoare sau din categoria “daca tacea, filosof ramanea” – genereaza comentarii incomode pentru autor. Autorul revine, face o modificare si comentariile devin, din justificate, penibile/tendentioase/off-topic. Cum poate demonstra comentatorul ca era intemeiat comentariul sau?
Situatie B
Cineva publica un comentariu pe un site. Moderatorul editeaza comentariul si ii schimba radical sensul, punand alte cuvinte in gura comentatorului. Cum poate demonstra comentatorul ca i-a fost modificat comentariul?
Situatie C
Ai de predat o lucrare (document). Termini de lucrat, mai e mult pana la termenul de predare, asa ca mai amani un pic trimiterea. Intre timp, se opreste curentul sau cade legatura la Internet sau apare o urgenta personala si intarzii cu trimiterea. Cum poti demonstra ca ai terminat lucrarea inainte de termen?
Situatie D
Te pregatesti sa publici pe Internet ceva valoros si care ti-ar putea aduce bani – sa zicem o fotografie. Cumva, nu stii cum, cineva publica exact acelasi lucru si pretinde ca ii apartine. Cum poti demonstra ca tu ai fost in posesia acelui document primul?
Solutie
Te folosesti de notarul virtual al Universitatii Cornell. Mergi pe site, alegi tipul de autentificare pe care il doresti (document, pagina web, DNS, adresa de e-mail etc) si, in functie de tipul documentului, introduci URL-ul sau incarci documentul. Pe ecran iti apare certificarea si optiunea de a descarca certificatul. Descarca intotdeauna certificatul si pastreaza-l, aia e dovada ta.
Ca sa demonstrezi ce ai de demonstrat, mergi la Virtual-Notary, alegi “Examine Certificate“, incarci certificatul si site-ul va afisa certificarea.
De exemplu, certificatul pentru fotografia din primul meu post arata asa:
Certificatul il pastrezi numai tu si ai grija de el ca de ochii din cap. Ca sa demonstrezi cuiva ca ai dreptate, nu ii trimiti certificatul, ci te duci sa verifici certificatul si trimiti numai “Factoid URL” – in cazul asta “http://virtual-notary.org/log/b59f9a64-634c-4577-9a1a-24fb00842bd3/“. Cand deschizi acea adresa, vezi certificatul.
Pentru detalii tehnice, citeste aici.
Exista si o problema
Cand vrei sa demonstrezi posesia unui document, va trebui sa o faci in persoana, pe computerul tau sau folosind un browser in fereastra private/incognito, ca sa nu pastreze istoricul; trebuie sa fii sigur ca nu exista keylogger si ca nu exista un proxy care sa tina o istorie a navigarii clientilor. De ce? Pentru ca atunci cand incarci factoid URL, iti apare link sa descarci certificatul.
Adica: eu afirm ca poza a fost a mea, public factoid URL ca sa se convinga oricine, o suta de oameni descarca certificatul si toti pretind ca certificatul este al lor si ei au avut primii fotografia. Adica am sarit din lac in put.
Am semnalat problema, astept un raspuns de la autori.
– va urma – (probabil)
10 Comments
Pt. cazul D -- fotografie -- ca tu ai dat exemplul. Daca luam, ipotetic, varianta ta cu notarul virtual si sa zicem ca eu public poza apoi X vine repede, o preia si se inregistreaza el primul la notarul virtual… atunci ce faci? Cum demonstrezi totusi ca e a ta? Iti zic eu care e solutia -- detii fotografia originala, neprelucrata. Cu asta demonstrezi ca-ti apartine. Cand vorbim de fotografii, un fotograf bun va pastra intotdeauna si fotografiile nemodificate.
Pt A si B, un screenshot e solutia, iar pt C cred ca proprietatile documentului arata destule informatii -- data, proprietar fisier. (asta in cazul in care computerul iti apartine si ti-ai setat numele).
Pentru cazurile A si B, solutia nu este un screenshot. Cum poti demonstra ca nu ai prelucrat screenshot-ul? Mai clar, pot sa fac un screenshot al blogului tau, apoi sa-l editez adaugand niste afirmatii care te-ar deranja teribil.
Unde, in proprietatile documentului (parte a unei arhive .tar.bz2) scrie cu certitudine cand a fost gata fisierul? Iar document nu inseamna Word, inseamna cod C++, Java, Perl (fisiere ASCII) si binarele generate prin compilarea codului (unde e cazul).
Pentru cazul D, da, ajuta sa ai fotografia originala, neprelucrata. Si ajuta si sa notarizezi fotografia inainte de a o publica. Desi in cazul asta am o rezerva in cazul notarului virtual -- vezi sfarsitul articolului.
in afara de problema mentionata la final de tine, ar mai fi o problema: cat de cunoscut e notarul virtual de la adresa ceea, astfel incat sa demonstrezi ca… blabla… ?
Nu conteaza cat de cunoscut e, conteaza cat de greu de falsificat este certificarea pe care ti-o ofera.
ba conteaza si reputatia! tu te-ai folosi de un serviciu de plata nou aparut pe piata sau despre care sa nu fi auzit nimic in loc sa le folosesti pe cele cunoscute si folosite de toti? cam asa sta treaba si cu demonstrarea veridicitatii in cazul notarului virtual.
“Nu manca, Lilo, ca tot tu pagubesti”.
(D.R. Popescu, “Senin de august”)
iar pt editarea screenshotului ar trebui sa mananci photoshop pe paine ca sa poti face modificarile astfel incat sa se integreze perfect in peisaj; plus ca e mult de munca/bibilit…
Crezi tu? E mai usor decat crezi: trebuie doar sa [cenzurat] folosit si sa [cenzurat] pixelul de pornire si sa [cenzurat] textul. Simplu!
zici tu ca e asa simplu? hai, ia un articol de la mine sau de la tine, nu conteaza de unde si da-i cu modificarile de [cenzurat] 😛
Tu ai probleme cu intelegerea limbii romane: realizezi ca “mai usor decat” este foarte departe de “e asa (atat de) simplu“? Zici ca ai absolvit facultatea de jurnalism? In locul tau, as verifica de doua ori ce afirm.