În materie de alimente de bază, n-am preferinţe de consumator. Fac parte din categoria oamenilor banali care, atunci când sunt provocaţi să numească o marcă, un producător care le place îndeosebi, indiferent de sfera la care se raportează discuţia, intră în impas. Fac parte din suma acelora care mai degrabă identifică ce nu le place şi trăgând pe acestea la o parte, rămâne pe terenul lor  nşpe mii de variante faţă de care ar fi indiferenţi dacă nu conta calitatea şi diferenţa de preţ, dar care, în cele din urmă, cumpără cam ce găsesc pe unde caută, cât mai aproape.  Când trebuie să cumpăr pentru alţii câte una alta, mă amuză copios instructajul cu lista în mână. Tata vrea pâine, vreo patru, cinci. Dar ştii de care? insistă el. Nu. Dintr-alea de 400 grame. Ok. Am înţeles. Şi mai ştiu că le vrea feliate, ştiu că e importantă şi titulatura de albă sau neagră. El vrea neagră. Perfect. Ştiu ce vrea. E clar. Şi totuşi, continuă el, vezi să fie din Valea Jiului, că alea îs cele mai bune. Marca? întreb eu încurcată. Tedi. Bun. Ai mei ştiu exact ce pâine vor. Eu când îmi cumpăr pâine, mă gândesc cât mare sau mică să fie. Vânzătoarele mă întreabă dacă albă sau neagră, eu răspund: care-i mai proaspătă. Deal!

Tata vrea ţigări. Ştiu ce fumează, Winston roşu, lung, e simplu. Dar ştii de unde să le cumperi? Găsesc eu, nu-i problemă, şi încep a mă scărpina pe după ceafă, neînţelegând unde bate. Le cumperi de la Dan, explică el, să nu iei de la Penny, că alea-s confiscate, alea-s de contrabandă. Le aprinzi şi-n 30 de secunde ard fără să tragi un fum din ele. Să nu iei ţigări de la Penny! Bun…

Medicamente de la Sfântul Vasile. Pâine, ulei, zahăr, făină şi detergent – de la Penny. Carne de la Dan. Seminţe de plante din Haţeg. Folie pentru solar ungurească, din Simeria. Piese de la Ulpiţa, Deva.

Eu, într-alt film. Cu al meu imatur comportament de consumator. Când îmi cumpăr ceva, importantă e distanţa până la magazin. Motiv pentru care ce găsesc în ABC-ul de lângă bloc e minunat.