Tag: autoportret

177

De o săptămână întreagă mi se opresc ochii şi gândul pe ultimul număr din „Click pentru femei”, poziţionat strategic lângă budă, pe care o frecventez cvadruplu cam tot de atâta timp, după ce m-am dedat celor 2,5 litri de apă minimali, per zi. Nu am atins revista, poate şi din pricina faptului că se află la o distanţă mai mare…

Read More »

172

Mi-am amintit că trebuie să fac băşcălie pe seama mea, povestind despre una dintre aventurile pe care le trăiesc de mai multe ori pe săptămână. Pentru că nu e deloc plictisitor să fii eu şi pentru că da, sunt tâmpită, cumva. De ce trebuie? Dumnezeu ştie, o fi vreun exerciţiu tematic din acrobatica digestivă ludico-spirituală de care vorbeam în urmă…

Read More »

130

Anul ăsta am văzut prea puţine filme. Cel mult 10? În afară de Django Unchained, mi-e greu să le numesc. Anul trecut, cel mult tot atâtea. Habar n-am care au fost. În aceşti doi ani, mi-am cumpărat două poşete. Pe acestea le rulez şi acum. La sfârşitul anului trecut mi-am dat Ipadul pe un netbook Aspire One, pentru că aveam…

Read More »

100

În materie de alimente de bază, n-am preferinţe de consumator. Fac parte din categoria oamenilor banali care, atunci când sunt provocaţi să numească o marcă, un producător care le place îndeosebi, indiferent de sfera la care se raportează discuţia, intră în impas. Fac parte din suma acelora care mai degrabă identifică ce nu le place şi trăgând pe acestea la…

Read More »

97

Mă aflu tot timpul în căutarea întregului, ca şi cum eu aş fi doar parte. E dependenţă. Sunt uşor de doborât, de învins, sunt slab şi prea rar fericit. Glume, cuvinte, un copil, un om, cerul, un copac, un câine, o adiere, o emoţie şi iată şansa de a trăi frumos. Apoi de la capăt. Şi în aşteptarea întregului viaţa…

Read More »

72

Trei situaţii penibile (nu e cuvântul potrivit, dar rămâne-va ăsta). Mă aflam în staţie, aşteptând microbuzul de ora 12 fix, care a venit la 13 fix.  Mulţi oameni, eu sprijinită de un castan în margine de trotuar, ignoring them. Opreşte un autoturism, şoferul îmi face semn cu mâna să mă urc, văd că aşteaptă, mă aplec să-i comunic un „nu,…

Read More »

Nu, d-le, nu!

Nu ştiu, ajungi într-un moment în care comunicarea alambicată devine o corvoadă. Când lucrurile pe care le faci le vrei simplificate, eliberate de îngăduinţe, fără cedări de ambele baricade, fără compromisuri, cu riscul de a putea fi acuzat de mitocănie. Iar cei care nu se vor îndepărta de tine din pricina lipsei de delicateţe în dialog, cei care nu te…

Read More »

57

Când eram adolescentă, tata îmi repeta o vorbă: „Cât eşti pe banii mei, faci ce zic eu.” Devreme, în anii studenţiei, respectiv când am făcut alceva decât mi-a spus el şi mi-am luat coleg de cameră iubitul, mi-am căutat şi găsit job. Într-un târziu au aflat şi ai mei unde şi cu cine stau, iar când mă întrebau de bani,…

Read More »

31

Ce bine ar fi dacă gândurile, amintirile, imaginile s-ar tipări singure, cu fidelitate, în culori, sunete, cuvinte. Cum aceasta nu se întâmplă, însă, iată exerciţiul meditaţiei, iată forma prost prelucrată a emoţiei, iată nostalgia, visul, ideea. M-am încăpăţânat, cu o umilă aroganţă, să am blog. Respectiv să mai am ceva căruia să mă dăruiesc mai mult sau mai puţin parţial,…

Read More »

30

Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…

Read More »

Ei, cei cu majusculă

Ce le lipseşte? Ei răspund că nimic. Toate-s bune şi frumoase. Susţin declarativ teoria neîntreruptei updatări, cu toate că ar putea rămâne astfel, binemersi, şi pe mai departe. Sunt veseli nevoie mare când lumea se-adună împrejurul lor şi pun preţ mare pe faptul de a fi celorlalţi pe plac. Cu tot dinadinsul se înfiinţează înaintea reflectoarelor, unde banalul îmbracă mantia…

Read More »

4

Ziceam ieri de o chestie ce o fac atunci când am gânduri negative, când mintea mea afişează spontan imagini crunte, hidoase, iritante şi izvorâte din patologicul imaginaţiei mele. Acolo, în străfundul lumii mele, am întotdeauna la îndemână o pensulă groasă şi o cutiuţă cu vopsea albă. Când o astfel de reprezentare oribilă se dezvăluie ochilor interiori, înmoi pămătuful în vopsea…

Read More »

2

Cum n-am fost niciodată cine ştie ce frumuseţe, n-am fost vătămată decât bănuit de fascinatorul deochi. Şi atunci intervenea bunica cu descântece şoptite, ale căror cuvinte nu mă preocupau în sine, eu fiind hipnotizată şi sedusă de gestica ritualului, de preocuparea ei exclusivistă pentru binele meu de moment, de modul în care îşi rotea degetele-n aer cu chibritul aprins deasupra…

Read More »

1

Hello, dragilor! Cei care n-au uitat de colţişorul meu virtual în timp sunt cam ameţiţi de cap, date fiind mutările repetate ale caravenei cu jucării, ghiduşii, gânduri şi exhibiţii emoţionale ale semnatarei. Supravieţuitori n-am de unde visa că mai sunt, dar voi pretinde că sala-i plină şi că-şi ronţăie cu loialitate popcornii, seminţele, alunele ori îşi sting setea cu apă,…

Read More »

Never let me go

Mi-e poftã dintr-o datã, mã evapor de unde sunt pentru a mã deschide în ce sunt. Indiferent cât de greu ar fi totul, pot zbura deasupra oceanului din mine şi fiecare prãbuşire e o nesperatã baie în spumã de trãiri. Vibrez la cea mai finã adiere, tremur, îndur şi sper, greşesc pentru a simţi. Niciodatã nu doresc sã fiu altfel….

Read More »

Oameni sugativă

Aţi avut ocazia sã cunoaşteţi specimene din cele umane, tip sugativã, care se-ntovãrãşesc cu cei pe care îi simt mai buni decât ei? Şi le stau alãturea cât e nevoie pentru a le înţelege, mãsura şi aprecia potenţialul, structura intimã, modul de a gândi şi cel în care acţioneazã? Pentru ca mai apoi sã probeze noile tipare, modele şi pentru…

Read More »

Comfortably numb

The child is grown, the dream is gone. …This is not how I am. Ceva se tânguie acolo, ceva e putred şi doare. O singurã loviturã puternicã sau poate mai multe, repetate, chiar în acelaşi loc. Iar locul e loc, e parte şi întregeşte, nu poate fi extras, nici extirpat, nici vindecat. Înainte nu era aşa. Înainte nu simţeam locul,…

Read More »

Dianaticus Cudi

Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…

Read More »

Cudi şi acrobatica digestivo-ludico-spirituală

Încã de dimineaţã, capul lui Cudi a depãşit stratosfera. S-a urcat în primul autobuz, s-a aşezat mecanic pe scaun şi a rãmas neclintitã pânã ce şoferul i-a amintit sã coboare. A depãşit doar ştie ea cum obstacolele semafoarelor şi intersecţiilor, apoi a coborât încetişor din altitudine cu nasul adulmecând aburii revigoranţi de cafea fierbinte. A fãcut ea ce a fãcut…

Read More »

Despre dulcele dar al incoerenţei

Lipsa logicii în gândire şi manifestãri — astfel este definitã incoerenţa. Un defect pe care mi-l asum într-o formã nuanţatã de candoare şi care, spun eu, mã face specialã. Pentru mine însãmi. Privesc ¥coerenţaµ altora, existenţa lor armonizatã de ţeluri şi vise palpabile, şi nu-mi pot gãsi unul al meu. Pentru cã astfel sunt eu. Incoerentã şi fãrã scop în…

Read More »