Blog. Unii il folosesc pentru a se exprima. Altii pentru publica intr-un mod facil – ca nu e la indemana oricui sa invete HTML si CSS. Si foarte multi cred in mitul ca un blog te face cunoscut si iti aduce bani fara numar. Nu trebuie decat sa iti faci un blog si, gata, vin banii.

Spre deosebire de alte domenii, totul este gratis: hostingul de web, software-ul de blog, scrisul. Ca sa scrii, nu iti trebuie scoala, nu? Nu e cu matrici, nu e cu vectori, nu e cu hibridizare S-P, nici cu meioza, nici cu mitocondrii. Termini clasa a patra si esti bun de blogarit. Gramatica, vocabular, ortografie, stil – astea-s doar cuvinte goale, folosite de tocilari ca sa se dea mari.

 Am vazut ieri un articol al unei bloggerite care vorbea cu patos despre parteneriatul in blogosfera. Am fost impresionat de cat patrunsa era de subiect; nu am fost la fel de impresionat si de calitatea scrierii ei. Citind articolul, am ramas cu impresia ca este o compunere a unei eleve de clasa a saptea, facuta in pauza mare, cu un sandwich intr-o mana si cu tema unei colege drept exemplu.

Ineptiile apar din primul paragraf:

Ne zice dumneaei ca parteneriatul este mai pretios decat o relatie amoroasa. Asta vine de la aceeasi persoana care a scris articole ca “Invata sa descoperi dragostea“. Sunt curios, autoarea ar renunta la relatia ei amoroasa pentru un parteneriat online cu un sponsor (companie, nu va ganditi la prostii!)?

In continuare ne desfata cu cateva repetitii (“vizitam“, “ne vizitam”, “cu care empatizam“, “care scriu pe sufletul nostru“) si cu o mostra de limbaj de conaisseur al blogaritului: “dam reblog“. Probabil se refera la republicarea unui articol, dar nu am de unde sa stiu, nu-s conaisseur 😐 Si, ca sa nu lipseasca si greseala de gramatica, l-a omis pe “ne” din “ne distribuim unii altora articolele“.

Dupa ce ne-a aratat mai sus ca nu stapaneste gramatica, acum se intoarce la ineptii: “noi bloggerii facem publicitate pentru […] firme […]. Impreuna […] reusim sa cream produsul“. Acum am inteles! Deci Alina Gheorghe a creat autoturismul hibrid al companiei Toyota, Alina Gheorghe a creat parfumul Killer King al lui Coty si fierul de calcat Bosch. Cat de norocoasa este umanitatea pentru ca exista Alina Gheorghe!

Dar, cu toate avantajele parteneriatului, exista si probleme: nu orice blogger are prilejul sa colaboreze cu o firma, ci numai cei cu o buna pozitie in Zelist. Nu-i corect! Cum adica, iti faci blog si nu dau navala firmele sa te plateasca? In ce lume traim?!? Nu pot nici sa imi inchipui cat de greu le este unor bloguri ca Gawker sau BoingBoing sa colaboreze cu firme, nefiind listate in Zelist.

Continuand calatoria prin jungla gandirii bloggeritei, ajungem la partea de mai sus si aflam ca bloggerul nu poate fi creativ decat daca isi respecta sponsorul. Practic, sponsorul este un fel de muza: cu cat mai respectabil, cu atat mai creativ devine bloggerul. Continuarea frazei este pe masura: scrierea ta are valoare numai daca te faci placut sponsorului. Daca nu te place…

Care element din lista nu se potriveste cu celelalte? Ia sa vedem: “profesionalismul” (articulat), “comunicare” (nearticulat), “respectul” (articulat). Ati ghicit, pentru bloggerita de fata, articolul hotarat este un accesoriu care se poarta din doi in doi – sau asa inteleg eu din cum scrie ea.

Urmeaza “atunci se pot inlesni termenii si conditiile“. Stop, n-am inteles. Mai citesc o data: “[…] se pot inlesni termenii si conditiile“. In limba pe care am invatat-o eu de la mama si de la scoala, se inlesneste o activitate, nu un obiect. Creativitatea Alinei nu iarta nimic, nici macar limba romana.

Citim:  “nu […] numai, ci si […], dar […]. Asadar: “nu […] numai” este in opozitie cu “ci si“; “ci si” este in opozitie cu “dar“. Atunci care este relatia dintre “nu […] numai” si “dar“? Ce a vrut ea sa ne spuna, de fapt?

Prinzand incredere in capacitatea sa de a manipula logica dupa cum ii pofteste inima, Alina continua cu alta idiotenie: “Cei mai multi bloggeri ajung la un moment dat la un nivel atat de inalt“. M-am obisnuit cu incapacitatea ei de a intelege unde se pun virgulele, dar trebuie sa ii spun: bah, daca cei mai multi sunt la nivelul ala, atunci nivelul nu este deloc inalt. Cu cat mai inalt nivelul, cu atat mai putini ajung la el.

Poza este intitulata “Lantul Parteneriatului“. Mie imi sugereaza “Parameci atacat de virusi, bacterii si limfocite“. In cel mai indulgent context, lantul din imagine arata ca organizatorul este o stea de care atarna toti ceilalti.

3 in 1:

1. “Blogosfera este o […] care duc la […]” – dezacord.
2. “Blogosfera este […] o lume […], o alta dimensiune” – o alta lume cu totul, sau doar o alta dimensiune a lumii asteia?
3. “Blogosfera este […] o lume […] care duc la dezvoltarea lumii” – Blogosfera e o lume care dezvolta alta lume? Sau este o lume care se dezvolta pe ea insasi, incalcand principiul fundamental al conservarii?

Mai degraba, bate campii “insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune” – parerea mea.

Ati retinut, da? Puterea e un lant, alcatuit din verigi care este ele bloggerite.

Concluzie: Ca e proasta, nu ma mira. Ca nu stie sa scrie, nu ma mira. Ca nu are simtul penibilului, dandu-se scriitoare in situatia in care face dezacorduri, nu stie unde se pun virgulele si insira cuvinte fara nici o preocupare pentru coerenta logica a mesajului trimis, nu ma mira. Ma mira, in schimb, popularitatea ei si aprecierea de care se bucura.

Cum se poate, ma nene, asa ceva?

Cu si despre: http://www.literestacojii.com/parteneriatul-in-blogosfera-calea-succesului/ .