Nu îmi amintesc pe unde m-a purtat clickul de am ajuns la poezia asta. Am ascultat-o o dată, apoi încă o dată şi încă o dată… şi mi-au dat lacrimile tot de atâtea ori. Am căutat-o în varianta text pe internet, nu am găsit-o. E scrisă de Corneliu Vadim Tudor, poetul. „Pavană pentru copiii săraci ai lumii”.