Cum poate Alina Gheorghe, alias Litere Stacojii, Dama fără secrete şi cine-o mai fi, să ocupe locuri fruntaşe în competiţiile din online? Bate câmpii într-un hal penibil în advertorialele ei şi mă întreb care public apreciază aberaţiile Literelor Stacojii? De multă vreme mă frământă chestia asta, dar mi-am spus „las-o, că-i vai de capul ei”. Acum, după ce am văzut că autorul unui interviu cu ea a câştigat titlul de „Jurnalistul Lunii”, mi s-a acrit. Este “Litere Stacojii” un blog de succes? Este Alina Gheorghe o bloggeriţă talentată, un exemplu pozitiv? Dumnezeule mare, nu.
Din punctul meu de vedere, nu are simţul penibilului. Iar oamenii care nu au simţul penibilului, au un mare deficit de inteligenţă. Dacă Eminescu ar fi avut handicap locomotor şi-ar fi scris, în locul Scrisorilor, „Foaie verde de bujor, tu dai buzz, eu dau ignore/ Foaie verde şi-un burete, eu dau **** prin perete”*… ar mai fi fost EMINESCU? Să fie „succesul” ei datorat faptului că ne-nghesuim într-o blogosferă mai tolerantă, mai miloasă sau foarte incultă?
Sună naşpa, dar sunt sinceră: mi-a fost milă să mă iau de ea şi încă îmi este. Că probabil va citi rândurile astea, că vor apărea ceva comentarii, reacţii naşpa şi va intra în depresie. Dar lumea în care trăim nu este pe atât de tolerantă pe cât ipocrizia generală lasă impresia şi crede-mă, Alina, sunt mai mulţi cei care vor citi rândurile astea şi-mi vor da dreptate, decât ce-i care-ţi vor recunoaşte pe faţă că se crucesc citindu-ţi tâmpeniile.
Pe scurt, eu zic că e o aberaţie aprecierea purtată „bloggeriţei” cu Litere Stacojii, fără a face referire la omul Alina Gheorghe. Pur şi simplu, nu pricep: cum este posibil?…
*Folclor modern de pe Internet
69 Comments
vaaai, așa ceva… nț, nț, nț… :))
Ar trebui sa-i luam un interviu, poate ne spune secretul succesului ei…
nu ne spune, că e secret… și noi o să rămânem pe veci banali, amărâți și ignoranți 🙁
Ba, va inventa pe loc o reteta in care, mai apoi, sa si creada, maybe.
Când ești handicapat, automat ești și favorizat. Așa merge treaba.
Când ești handicapat, poți scrie sex duios, sex umed, sex focos, publicitate fără miez și să rămâi miezul
Dacă te discreditează, înseamnă că te discriminează. Lucru pe care nu și-l permit.
Deci da, ești miezul. Ce nu pricepi??!?!
https://www.youtube.com/watch?v=HwdveCMWp4Q
eu prefer oamenii simpli care scriu despre chestii simple, neînduioșător, crud și real. făra drame exacerbate.
și care beau suc de portocale.
rel="nofollow ugc">
nu mă așteptam din partea ta să fii atât de malefică dar ești foooarte realistă.amin.
cinci cruci.
și-un poker.
cu o damă fără secrete.ch ch.
M-am scremut sa nu fiu rea, e evident. :p
Păi cum nu sa pricepi, e simplu. Am mai spus, azi in Romania volumele contează. Şi “stilul” ei e compatibil cu ceea ce se cere (cum volumele dictează tendinţa… ). Am mai spus, n-am nimic cu fata, nu-i vina ei că se potriveşte sistemului, este şansa ei pe care o “valorifica” . Au fost discuţii “voalate” pe grupul Superblog relativ la calitatea articolelor câştigătoare. ŞI articolele ei erau indirect vizate. Ce să zic, ceea ce spune şi felul în care o spune are “lipici” la cei ce ‘decid’ . Şi, în alte concursuri în care criteriul ‘nr de like-uri’ contează , ea ştie să facă “campanie marketing” . Nu sunt de acord nici cu modul în care este o face -- pe principiul cerşitul de like-ul (ne urmăreşte oare mitul ţiganilor şi în virtual?).
Încă o dată eu zic că fată n-are nici o vină, ea face ce ştie să facă şi are norocul ca “prinde”. Cât despre criteriul numărul de vizualizări … e foarte relativ, extrem de “discutabil” . Un articol prost poate avea de trei ori mai mult trafic decât un articol ok (datorită buzz-ului negativ creat). Omul ‘intră’ să vadă “minunea” şi contorul urcă. Asta nu e absolut deloc relevant vizavi de calitatea / valorea conţinutului. Dar ASTA E SISTEMUL.
Întrebarea pe care aş pune-o este : putem -- într-un fel sau altul să schimbăm sistemul -- gen “să creăm volume şi mai mari pentru a înclină balanţa în direcţia cealaltă? Sau este o lupta cu morile de vânt? Este o chestiune de mentalitate şi, cum bine zicea Brucan acum 25 de ani … avem nevoie de decenii bune că să ne-o schimbăm. Dar genul acesta de articol dovedeste că suntem pe drumul cel bun. În plus e şi fără atac direct la persoană -- desigur cine are urechi să audă va înţelege.
Daniela, eu ma refeream la concursurile cu jurizare, nu la cele care au traficul drept criteriu de notare. Chiar si cand se pune accent pe calitatea textului, fata asta se numara printre fruntasi. Cum naiba?
Induioseaza prin dulceata povestilor. Stie sa comunice cu sponsorii . Calitatea textului la concursurile cu pricina nu e criteriu.
Poate îs de vină sponsorii. Am scris şi pe FB. Nu mi-aş bate prea mult capul cu lucruri din astea mărunte! 😉
Nu e bataie de cap, mai degraba o sincera mirare.
[…] ca să ne-o schimbăm. Oare ? Eu zic totusi ca suntem pe drumul cel bun, am inceput sa ne punem intrebari si cum de calitatea intrebarii depinde calitatea raspunsului […]
De ce le plac oamenilor manelele? Sunt cumva mai cu moţ decât articolele Alinei Gheorghe?
Cât despre concursurile cu jurizare, hai, lasă, c-am văzut şi articole mai proaste ca ale ei premiate de diverse jurii…
Eu cred ca “succesul” ei este direct proporţional cu ipocrizia celor care o citesc, promovează, premiază. Daca fiecare cititor amuzat de aberatiile ei i-ar replica cu sinceritate: “mai, fata, esti pe langa”, s-ar prinde si ea cum sta treaba. Altfel, n-ar putea raspunde asa ceva: “Și încet, încet blogul meu a crescut, a început să fie vizitat, apoi am fost îndemnată să scriu advertoriale. Doamne, cum scriam advertorialele… Fade, fără culoare. Apoi cu timpul am început să învăț ce înseamnă un articol de calitate”.
Sau: “Îmi place competiția, îmi place să fiu sub presiune, mă motivează recunoașterea pe care o aduc aceste competiții și nu neapărat premiile.” Explicati-i si voi despre ce fel de “recunoastere” e vorba, nu mai fiti ipocriti.
http://www.crainicul.ro/index.php/interviu-cu-alina-gheorghe-doream-sa-fac-ceva-sa-ma-fac-auzita-sa-ies-din-carapacea-mea-sa-arat-lumii-ce-pot-sa-arat-ca-exist-sa-las-o-dara-urma-mea-15438
[…] vrea, poate citi articolul stupid de pe Cudi.ro, chiar AICI. Și celor care au comentat acolo, pe principiul, când spune unul ce nu-i convine, sărim și noi […]
http://domandaniel.com/2014/06/04/ti-s-a-acrit-caz-blogosferic/
Fleosc.
Vezi sa nu te contaminezi, ar fi pacat !
Ce sa zica si el? Tot postaci pe bani e si el si trebuie sa-si apere breasla si mentorita.
Aici e buba “vezi ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample”. Precum modelul asa si calea;
Hăhă. Habar n-am cine e creatura care a scremut textul ăsta, dar să afirmi că fiinţa stacojită are talent e ca şi cum ai spune că “ZU este o oază de umor inteligent”. Sau ca şi cum ai spune că Sas Vienela este o blogăriţă care scrie bine.
Da’ nimic nu-i surprinzător : micuţul îl are la blogroll pe spanac. Asta spune totul despre el.
E un postaci multiblog, cu aspiratii de A-lister, care scrie -- in stil de clasa a saptea -- perle de felul: dintre toate serviciile de cloud storage, eu il prefer pe cel ce ofera cel mai putin spatiu.
E un fel de Litere Stacojii, fara handicap fizic, care isi apara the blogging dream: acela de a castiga gadgeturi prin blog.
Nu putem fi pe placul vostru, oameni buni! Iar faza cu Spanac la blogroll, e total deplasată. Omul îmi e prieten, iar umorul lui îmi place. Că nu-ți place ție, e alt lucru, dar asta nu înseamnă să-ți faci păreri după blogroll sau cercul de prieteni. E ca și cum mi-aș face păreri despre tine că porți șapcă și nu-ți arăți fața. Să nu înțelegi greșit! E doar un exemplu! 🙂
Cine se aseamana, se aduna. Avand deja o parere despre Spanac, ne-o extindem asupra ta, conform principiului anterior exprimat.
Bă, Daniel, ca să înţelegi: din punctul meu de vedere (şi, cred, al oricărui om cu puţin bun simţ), să-l ai pe spanac la blogroll e echivalent cu a avea like pe FB la pagini precum wowbiz, cancan sau alte chestii asemănătoare. Pe deasupra, practici “link exchange”. Eşti genul de blogăr care ar face orice pentru trafic; genul ăla care şi-ar reteza o ureche pentru câteva clickuri în plus, că şi aşa are două.
Da’ e treaba ta ce faci, nu mă interesează absolut deloc. Singurul motiv pentru care am comentat este că m-a amuzat teribil textul pe care l-ai scris, unul copilăresc şi lipsit de argumente.
E amuzant Gigel, ăsta. Eu zic să ne prefacem că nu l-am auzit, altfel fuge înapoi în tufiş.
Eu zic ca e inca in crestere, are si el dreptul la erori. Educatia lui nu e inca finalizata, cine stie, poate, poate ?
Sunt tare curios de ce acest “Gigel” doar a lăsat linkul și a plecat. Penibil să-ți promovezi articolul într-un asemenea mod.
A venit la 10 minute după trackback-ul articolului. Evident că s-a întâmplat cu ştirea sau la rugămintea ilustrului Doman Daniel, căruia îi vom spune, în continuare, Gigel.
[…] Acest text nu are nici o legatura cu reactia epidermica a lui Gigel (vezi comentariile la acest articol) […]
Mai are rost sa comentez ceva? Cred ca nu… multumesc pentru complimentele gen: ”handicapat”, ”specimen”, ”creatura”, etc.
Sa stii ca o sa imparatiti lumea si veti schimba mersul blogosferei. 🙂
Acum chiar te victimizezi, esti pasiv-agresiva.
Nimic surprinzător.
Nici unul din cele trei epitete nu se afla in articol. Plus ca lipsa simtului penibilului este o realitate si nu este nici in cea mai mica masura o calitate, ci dimpotriva.
“Specimen” l-ai scos din buzunar, da un Ctrl+F si verifica.
Nu sunt de niciun fel, sunt nesimtita si nu tin cont de parerile rautacioase. Punct! 🙂
Pareri rautacioase, zici? Cine nu te lauda e “dusmanii care moare ca n-are valoare”, asa-i? Si, peste toate astea, e si o mare conspiratie impotriva valorii autentice.
Ce sa-ti mai zic? Nu te uita la rautaciosii de noi, de fapt, in secret, te invidiem ca esti un Adrian Minune al blogosferei; da-i inainte cu tupeu.
Văd că-mi apare numele p-aici. Si ce să văd. Eternul colț Alb care nu știe cum să mă muște mai bine de partea dorsală. Și încă un cretinoid fără sânge, fără link, fără poză reală. comentatori p-aici de parcă i-ar plăti careva. N-are rost să intru în discuții, poate când veți avea ceva inteligent de vorbit, vă voi asculta. Până atunci… PA!
Pfuu, ce miroase a wasabi!
M-am bășit mă, scoate nasul d-acolo!
De ce ai revenit, se vorbeste inteligent?
Nu 🙂
Se face bășcălie.
Mda, cam asta a fost faza cu Spanac. Sa deschidem larg ferestrele…
Pe ale lui le-am inchis spre moderare.
Am o intrebare, draga Cudi. Daca tu crezi ca un om nu e talentat, inseamna ca ai 100% dreptate? Nu prea cred. Asta e doar parerea ta, nu a tuturor. Iar faptul ca ai jignit, asa cum au facut-o si cititorii tai (cei care iti sustin spusele), ma socheaza. Stii, as mai fi zis multe… Si crede-ma, nu sunt cea mai retinuta persoana, insa nu meriti. Nu pot decat sa te felicit pentru traficul castigat de pe urma Alinei! Vom vorbi mai multe la toamna, cand va castiga chiar ea, editia SuperBlog. Sa va vad atunci, iesiti din blogosfera, de nervi si din invidie? Ar fi un gest frumos. 🙂
Nervi, invidie? :)))
Nu am motive sa fiu invidioasa pe bloggerita cu Litere Stacojii. Vezi ca te-ai impiedicat in virgule.
Correcting grammar is just an indication that you have nothing clever to say.:)
And switching the language is just a pathetic attempt to make oneself look smarter. It only works for teenagers, among teenagers.
Avem si un avocat printre noi! Fain!
Pinky, tu nu esti parte din „noi”, „avocatul” este. Bunaoara, linisteste-te, ti-ai facut datoria de „coleg” de blogosfera, ai latrat in curtea celei care indrazneste sa afirme ca Litere Stacojii e varza, imaginea ta e nepatata, ai putea culege si niste like-uri pretioase de pe urma „curajului” tau. Felicitari. Retrage-te in coltul „vostru”, mangaiati-va pe cap si adunati-va puterile pentru viitoarele postari de pe minunatele voastre bloguri.
Măi, spanac. spănăcuţule, tu eşti tipul ăla care îşi face nevoile în mijlocul magazinului şi, când oamenii îi fac observaţie că nu-i ok, are impresia că e muşcat de cur. Te-ai prins? Înlocuieşte magazin cu fazani deloc hazlii.
P.S. Să nu crezi că purtăm vreun dialog. Am treburi mai importante de făcut decât să mă conversez cu tine. Zi faină!
Stiti, n-am vrut sa bag in seama acest articol si nici pe cei care comenteaza, DAAARRR, printre voi sunt cativa care se baga la toate concursurile si culmea, NICIODATA nu castiga… daca nu e vorba despre invidie, atunci despre ce?
Si daca sunteti atat de inteligenti si de asi in literatura, de ce nu castigati? De ce nu va umpleti de premii? A, da… stiu, voi nu participati pt premii, atunci pentru ce? De ce va mai umpleti blogurile de advertoriale?
Si stiu, SuperBlog e defect, Blogal la fel, BlogAwards nu mai spun, nu exista competitie pe care sa nu o criticati…
Vulpea cand n-ajunge la struguri zice ca-s acrii.
Exact asta e subiectul articolului. Plus ca “acrii” inseamna “cei acri”, adica include un articol hotarat. Acuma ori ai vrut sa articulezi hotarat (greseala de limba), ori nu stii cum se scrie “acri”. Oricum ar fi, ne-ai demonstrat ca avem dreptate: cum dracu’ de castigi tu?
Graba strica treaba, am gresit, viteza. :)))
Dragă fată dragă, concursurile cu pricina nu sunt literatură, mi s-a spus de multe ori şi am băgat la cap. Poate tocmai d’aia “literaţii” nu le câştigă. Cât despre invidie, să fim seriosi ! Că ne exprimăm părerile vizavi de o tendinţa asta nu e invidie, e o opinie. Tu o asociezi în mod simplist cu invidia e dreptul tău să crezi că toţi funcţionează după regulile tale. Realitatea este însa cu totul alta in ceea ce ma priveste.
In ceea ce te priveste, da, cred ca esti invidioasa. Si nu stiu de ce te mai miri ca nu castigi, cand stii si tu foarte bine cat de alambicat scrii.
Nu am nimic cu nimeni, nici macar cu Cudi, dar cu tine, da. M-ai dezamagit. Pe durata competitiei mi-ai vorbit foarte frumos, ai fi putut sa-mi spui ce te nemultumea, n-am simtit nicio clipa ca sunt vizata.
Imi pare rau sa iti spun, dar esti prefacuta!
Imi recunosc greselile, fac greseli gramaticale, incurc timpurile… dar de aici pana la a ma da drept cel mai prost exemplu, tocmai TU, cea care vorbeai frumos cu mine, nu ma asteptam.
Si sa-ti mai spun un lucru, esti femeie in toata firea, n-ai vreo 15 ani sa iei atitudinea asta de nedreptatita si de om neinteles…
Că tu nu eşti capabilă să citeşti printre rânduri e strict problema ta. Încă o dată înţelegi ce vrei, eu nu te-am atacat, am spus că eşti compatibilă cu sistemul. Ceea ce scrii tu convine. Opinia mea era relativa la sistem, tu te-ai simtit vizata e problema ta. În schimb, tu ataci. Şi asta dovedeşte incapacitatea ta de a purta o discuţie civilizată care depăşeşte cercul tău de comfort. Că tu mă percepi drept prefăcută e dreptul tău, nu controlez percepţiile celorlalţi.
Nu sunt singura care nu poate citi printre randurile tale…
Si cu asta am incheiat discutia.
Va multumesc pentru audienta. :)))
Iar reduci totul la ceea ce tu esti capabila sa faci. Sa cresti mare.
Problema este una de încadrare și proporții. Aș zice că pui întrebarea greșit, sau atribui anumitor lucruri proporții pe care nu le au.
Situația e cam așa: dacă ai magazin online, faptul că într-un articol pe net apare un link spre tine te ajută să urci în rezultatele Google. Așa a apărut cererea pentru advertoriale. În continuare, copiii care se joacă pe blog au observat că pot scoate un bănuț din asta, și se bucură ca niște copii pentru fiecare bănuț primit. Nu-i nimic rău aici. Desigur, Google nu știe de rafinamente stilistice, iar posesorii de magazine online nici atât. Prin urmare, advertorialele au tendința de a trage blogul în jos, deoarece nu există criterii sau pretenții reale de calitate pentru ele. Pretențiile se rezumă la număr de cuvinte și ancore. Este trist că, în aceste condiții, mulți au ales să le publice pe blogurile lor principale (în loc să-și facă altele separate pentru așa ceva) și să nu le marcheze. Dar asta e, și cum spuneam mai sus -- sunt copii, trebuie să intri în lumea lor ca să vezi asta.
Deci avem de-o parte niște copii și de-o parte niște advertizeri. Faptul că primii au depășit pe buletin vârsta majoratului nu-i face automat adulți. Faptul că ultimii se erijează în căutători de talente literare și organizatori de concursuri blogosferice nu-i face mai puțin posesori de magazine online.
În concluzie, tu spui că un bloger a câștigat la o competiție literară și nu pricepi de ce. Eu nu văd nici blogerul, nici competiția literară (există măcar una?) și nici relevanța chestiunii… 🙂
Lotus, totul se rezuma astfel: pe de o parte avem fatarnicia cautatorilor de talente literare, pe de alta avem prostii cu aspiratii. Postarea mea nu pretinde relevanta si se rezuma la un exemplu.
Eu mă refeream la relevanța chestiunii, nu a articolului. E o diferență subtilă. De exemplu, 100 de copii se joacă de-a pictura, alături de un pictor autentic. Ei sunt 100, el e unul. Ei sunt premiați, el nu. Care-i relevanța premiilor pe care le primesc? Istoria nu-i va ține minte iar mâzgăliturile lor nu vor trece proba timpului. Acum, 100 de blogeri se apucă de scris advertoriale…
Fățărnicie din partea organizatorilor -- da, până la un anumit punct. Dar e și o chestie de nivel: atâta pot ei. Sunt convins că unii din juriu chiar votează sincer. Le-a plăcut Povestea lui Sănătos Împărat, articol de o subtilitate deosebită, care a obținut cel mai mare punctaj la o probă din cadrul Superblog 2013 pe tema unui suc natural sau ceva de genul. Între timp, autorul și-a și șters articolul. 😀
Tu ești cam acidă de felul tău, am observat. 😛 Sunt copii… nu-i judeca așa dur. Din afară e mai greu să-i înțelegi. Aspirațiile lor nu coincid cu aspirațiile tale. Ei aspiră la jucăria anului. 🙂
Buna ziua tuturor. Am ajuns pe blog si pe articol intamplator. Multumesc, Lotus. “Povestea lui Sanatos Imparat” nu a fost stearsa de nicaieri, a fost doar ascunsa (si asa a ramas) din timpul competitiei Spring Superblog 2014, pe simplul motiv ca am descoperit un articol inspirat dintr-un altul de al meu. Si de inspiratiile de genul m-am saturat chiar si in timpul lui SuperBlog 2013, unde am participat. In rest, disputa nu ma intereseaza, doar am vrut sa precizez acest lucru. Performanta sau lipsa performantei fiecaruia se observa in timp si nu este strict legata doar de un concurs. Ci de ceea ce faci dupa acesta sau cum il folosesti in interesul tau si nu doar. Nnimeni nu ma intreaba sau felicita pentru SuperBlog 2013, in schimb extrem de multi sunt interesati de romanul meu, de blogul meu, de canalul meu YT. De acolo imi sosesc prieteni pe FB (sau in viata reala). Va asigur ca nu au legatura prea mare cu SB. Zile si scrieri minunate sa aveti! Cu consideratiune, Antonia Bogdana Balan
Succes in continuare, Altesse!
Cateva mici precizari: nu desconsider SB, acolo am descoperit oameni cu care pot fi compatibila literar/ intelectual/ emotional, acolo am intalnit oameni cu aspiratii si viziuni extraordinare. Am vrut doar sa intaresc aspectul ca nu doar un concurs te defineste, ci parcursul de dupa, cine si ce devii mai apoi. Cum reusesti sa integrezi printre abilitatile/ performantele tale castigul in sine (nu cel financiar) si cum te promovezi dupa aceea. “Marii castigatori” aceia sunt, nu cei care au un trofeu/ diploma in casa care nu le foloseste la nimic. Poate doar la aduceri aminte 🙂 Iti multumesc, Cudi, pentru ocazia de a ma exprima aici. Iti doresc si tie toate cele bune!
Altesse, am mai spus-o: nu despre SB e vorba aici.
Curcubeie roz, degeaba dai refresh, nu se mai scrie nimic de mentorita ta. Decat sa-ti pierzi timpul, mai bine rescrie-ti articolul, e prea plictisitor.