web analytics

Declaraţie de dragoste (166)

Era deja ora 17 şi nu mâncasem cine ştie ce în ziua respectivă. Zăceam în scaunul din dreapta privind în gol peste dealuri, imaginându-mi fel şi fel de orgii culinare, iar stomacul îmi acompania duios fanteziile cu ale sale chiorăituri. Vreau să mănânc un sandwich Hei, unul mare, i-am spus. “Mănânci tu unul întreg? Că mie nu prea mi-e foame…”, m-a întrebat. Da, un sandwich întreg, doar pentru mine, am continuat. Într-un sfert de oră zărim pe marginea drumului floricica Hei, asociată în mintea mea cu cele mai bune sandwich-uri din lume. Mie îmi plac alea cu salam, la grill.

Se întoarce băiatul cu două sandwichiuri şi-i dăm bătaie. Una dintre diferenţele majore dintre noi doi este că el mănâncă foarte repede. El îşi comandase un alt tip de sandwich, mai micuţ, nu prea mă interesa cu ce, că eram concentrată asupra minunii din mâinile mele, de vreo 25 cm lungime. Ştiam că aveam să trag de el satisfăcută vreme de vreo 200 km, nu mă grăbeam. Am apucat să muşc de vreo trei ori din el, mestecând încet, metodic, delicat. Întorc capul în stânga, el se uită la mine, eu la el, apoi mi-o trânteşte: “uite, mănâncă tu restul, să vezi cum e al meu”. Nu prea mă încânta schimbul acesta, dar mi-am spus că poate i-o fi băiatului poftă de cel mai bun sandwich din lume. I l-am întins şi eu pe al meu, să nu care cumva să piardă copchilul. Nu era nici sandwichul lui rău, dar nici nu se compara cu-al meu. Îmi lăsase fix de vreo trei muşcături. L-am mâncat în grabă, să nu apuce el prea mult din porţia mea. Îndată terminat, mototolesc hârtia zgomotos şi ostentativ, tac, mă uit lung şi detaşat pe geam, vorba vine, şi cu urechile ciulite la molfăitul lui. După vreo două minute chiar am întors capul înspre el, îngrozită de faptul că-mi mâncase mai bine de jumătate din sandwich. După alte două minute, mototoleşte el hârtia. M-a răbdat sufletul până în ultima clipă, după care am izbucnit într-un râs nervos. „Tu tocmai mi-ai mâncat sandwich-ul, nu?”. El, mirat şi nevinovat: „Păi, da, nu de aia mi l-ai dat, ca să-l mănânc?”.

„Nu, doar ca sa-l guşti, eşti nebun?!”. „Nu-i nimic, mai luăm unul!”, îmi raspunde. „Nu, mulţumesc. Ăsta a fost un sandwich special, la care am visat de azi dimineaţă. Nici dacă mă picuri cu ceară nu-ţi mănânc alt sandwich, asta e, doar atât să ştii, că mi-e foame. Mi-e foarte foame! Cum ai putut?!”

Normal, i-am scos ochii tot drumul pentru că mi-a mâncat sandwich-ul. „Acum o să-mi scoţi ochii toată viaţa, nu?”, îmi replică când şi când.

Oh, da.

16 Comments

  • Lotus 2014-06-10 Reply

    De unde deducem lecția importantă a sandwichului: facem schimb cu ea, mușcăm de două ori și apoi i-l dăm înapoi. Să vadă că suntem consorți atenți.

    Nu mi-e chiar clar care ar fi urmarea dacă am fi apoi întrebați de ce nu ne place sandwich-ul ei. De vreme cei-l returnăm așa repede. I-am cumpărat un sandwich despre care avem o părere proastă, și i-l dăm înapoi să mănânce? 🙂

    PS: Ce reprezintă numerele, un contor al articolelor? Dacă da, ai de două ori 165.

  • Cudi 2014-06-10 Reply Author

    Cum ar fi fost ca el sa nu vina cu ideea schimbului? Egoistul asta nu-i in stare sa imparta cu mine un sandwich, daramite viata? ” alt=”:-?” />
    :p
    Da, numerele contorizeaza postarile din categoria “355 de ineptii”, creata acum un an si ceva. Corectez acum, mersi.

  • Cuvânta 2014-06-10 Reply

    Lotus, ce i-l returnam, da? Cu spatiul de rigoare intre ce si i-l.
    Cudi, imi pare rau pt sandwich-ul tau, e de neinlocuit, o pierdere catastrofala si incomensurabila…

    • Cudi 2014-06-10 Reply Author

      25 cm lungime, 330 grame. Placerea de a-i “scoate ochii” -- nepretuita.
      :p

  • Lotus 2014-06-10 Reply

    Cudi:

    Păi ar fi fost ok. Cu excepția cazului când ai fi zis după că și-a luat de alt tip și nici măcar nu ți-a dat să guști… 😆

    Glumesc. Pe ideea că unor fete nu le convine nimic. Cu femeile e puțin diferit, ele au depășit complexul prințesei. Da, ar fi fost frumos să intuiască ce îți dorești, dar mulți dintre noi suntem inițial opaci la capitolul sensibilitate și intuiție. La ce suntem buni este rațiunea. Fă diverse aluzii și n-o să pricep veci care-i problema. Spune-mi clar și direct unde greșesc și la ce te-ai aștepta de la mine și poate o să mi se aprindă un beculeț. Trebuie să fim și noi învățați la început. 😛

    Cuvânta:

    Da’ poate mie-miplacatingerile, nu spațiile. 🙂

  • ketherius 2014-06-10 Reply

    E DOAR UN SANDWICH !!!

    • Cudi 2014-06-10 Reply Author

      Vezi ca tocmai ai pus un spatiu de prisos…

      • ketherius 2014-06-10 Reply

        Nu e de prisos, am separat indignarea de sandwich!

  • Cuvânta 2014-06-11 Reply

    Lotus, in spiritul acesta poate unora le plac greselile gramaticale, de ce sa nu-i iubim si pe ei? 🙂

  • ketherius 2014-06-13 Reply

    Stii ca poti sa bazezi intotdeauna pe mine cand e de terminat un sandwich.

    Apropo, mai tii minte ca ne-am oprit la o benzinarie si ti-am mancat sadwich-ul?

    • Lotus 2014-06-13 Reply

      Deci cum, simpatia dintre voi trece de barierele virtualului? 🙂

      • Cudi 2014-06-13 Reply Author

        A trecut si prin fata ofiterului de stare civila.

        • Lotus 2014-06-13 Reply

          Casă de piatră! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *