E dupămasă şi tot indignată am rămas. Dacă nu te numeri printre cei patruzeci şi ceva de friends din lista mea feisbucistiană, iată pricina postată:
Mai precis, este vorba de emisiunea „Prietenii de la 10” de pe Radio România Actualităţi şi de concursul “Prietenii de la 10 vă trimit în Maramureş“. Şi să nu uităm ce este cu adevărat important: am făcut trei tăvi de pizza.
Din capul locului, variantele de răspuns sugerate de moderatorul radio au fost eronat formulate. Pentru că sugerau un răspuns limitat la unul dintre cele patru repere cardinale + centrul ţării. Deşi răspunsul corect este că judeţul Hunedoara se află în partea central-vestică a ţării, voi ce aţi alege între variantele: nordul, sudul, estul, vestul sau centrul ţării? Probabil ce a ales şi concurentul respectiv, care a răspuns prompt şi cu toată încrederea: „în vest”.
De ce m-am zbârlit într-aşa hal? Pentru că am fost martoră unei nedreptăţi cauzate de tâmpitul acela care le-a oferit prezentatorilor, probabil înainte de emisiune, o listă cu întrebări şi răspunsuri: în cazul de faţă una greşit formulată (sperăm) şi o alta de o stupiditate crasă, vizând respondenţi în toată firea („Ce reprezintă 50 la sută din 50?” Răspunsul scontat: jumătate. Răspunsul primit: 25. Bifat drept corect, deşi nu era cel dorit.) Tâmpit îl numesc şi dacă se întâmplă că era o blondă.
Deci, dacă era vorba de un radio ce nu primeşte bani de la bugetul de stat, poate nu mă enervam pe-atât. Dar ăştia de la RRA sunt bugetari, instituţia ia bani şi din stupida taxă radio-tv impusă în factura de curent, de unde concluzionăm că sunt plătiţi din banii noştri profesionişti aleşi pe sprânceană, nu? Sunt indignată pentru că un om a fost penalizat în concurs din greşeala lor. Pentru că pun întrebări la unele dintre care nici ei nu ştiu răspunsul. Pentru că animă oamenii cu speranţe, le consumă timpul şi emoţiile şi le dau, iată, peste cap busola. Literalmente şi în direct.
Şi pentru că îi doare la banană când le bate cineva obrazul. Să nu fiu înţeleasă greşit: deşi sunt de acord cu existenţa unui post de televiziune şi de radio naţional, susţinut din banii publici şi accesibil tuturor, consider necesară minima decenţă de a bifa angajaţi profesionişti, capabili şi corecţi. Din respect pentru audienţă, care oricum plăteşte salariile în calitate de finanţator. Este inadmisibil să-ţi baţi joc de cei care te ascultă, îţi dedică timpul şi banii lor. Pentru că un concurs cu răspunsuri greşite este o bătaie de joc. Bani publici plătiţi pentru amatorisme. Penibil, frate.
Probabil că au drept angajat pe parte de social media un te miri ce feisbucist/ă, care preferă să-şi bea în tihnă cafeaua sau să-şi facă unghiile în loc să răspundă, într-un fel sau altul, criticii. Pe la ora 14 îmi apărea că au citit mesajul, între timp bifa respectivă a dispărut, semn că, probabil, l-au şters.
12 Comments
Tu, Cudi, ai şi condei şi nerv, eşti de-o vervă captivantă, ai umor cu caru’, eşti ironică, parodică, scriitura ta e o expresie acută a inteligenţei.
Ce mai încolo şi’ncoace, ai un spirit contagios.
Îmi placi.
Bănuiesc că nu mai ai pizza, tare aş fi vrut măcar o îmbucătură.
@Camelia, nerv poate confirma tolerantul meu sot ca am, la fel si partea cu contagiunea, trai-mi-ar neamul. In rest, esti mult prea amabila. Pizza nu mai este (avem si doi caini de hranit). Acum imi sincronizez multumirea cu o nedumerire: cum poate fiinta aia sexy din avatarul ce te reprezintă drept un biped cu admirabile membre inferioare sa genereze acele fraze -- paragraf de pe blogul tau? Asta e un compliment. Iar ce faci tu acolo numesc eu blogging.
Cudi, îţi foartemulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai spus;cât despre poveştile mele, fiecare e o hiperfrază alcătuită din fraze arborescente, de-aia şi punctele de suspensie, să mai instituie distanţe între ele, iar despre cum poate fiinţa,nici eu nu ştiu, dar in cuvintele şi mă poartă, şi poartă ce port. Blogul meu e locul spovedaniilor mele, cel în care mi-am recunoscut toate vinovăţiile. Glumesc.
Spune-mi şi mie, te rog, ce înseamnă pentru tine blogging cu adevărat, şi uite, chiar ai putea scrie, dacă ai dori cândva, despre asta.
Camelia: tot legat de limba română, cu care știu că ești amantă secretă: (1)69. În rest, tu nu ai profil de Facebook? 😛
Camelia, m-ai incuiat. Ce naiba sa zic… Bloggingul e infinit precum prostia umana, poti scrie orice si oricum, cata vreme o faci natural, corect, voluntar, logic, cu bun simt etc. ca si cum cititorii ti-ar fi amici. Fara a pretinde ca te afli pe o scena virtuala unde interpretezi un rol, fara a astepta aplauze sau a ravni la premii, castiguri. Fara a spera sa fii platit pentru simplu fapt ca ti-ai traspus imaginatia, creativitatea, originalitatea, talentul. emotiile, frustrarile, fiinta in online. Ar fi misto ca blogosfera sa fie populata de tot mai putini falsi pretiosi, egolatri si stupizi care nu vad in cititor amicul, ci clientul. Ma opresc aici, am mai vorbit despre asta si vom tot vorbi la infinit, gen “exista Dumnezeu?”, “ce este adevarul?”, “ce se intampla in Orientul Mijlociu? sau “este fericita Daciana Sarbu?”.
Legat de FB, zice Lotus bine. 😀
Bloggingul e infinit ca imaginaţia şi ca prostia,că astea’s cele două chestii care n’au margini, Cudi; oricum, lumea asta virtuală e ultima frontieră a imaginaţiei.
N’am, Lotus, parcă ţi-am spus cândva că n’am. Ori nu ţi-am spus?
Chestiile legate de profesie şi de’alde’astea ştii că-mi place să le ţin tăinuite, eşti printre puţinii care au avut parte de destăinuiri, asta despre “amantlâcurile” mele.
Şi vezi că legat de ce-ai scris tu acolo, cifre, eu pot să ţes de jurîmprejur multe rosturi şi înţelesuri. Nu te gândi la prostii, bre.
“Ar fi misto ca blogosfera sa fie populata de tot mai putini falsi pretiosi, egolatri si stupizi care nu vad in cititor amicul, ci clientul”.
Adevărat grăit-ai, Cudi.
Şi ca să scriu şi ceva la obiect, legat de postarea ta, şi eu aş fi răspuns la fel ca băiatul ăla: în vest, Hunedoara e în vestul ţării.
Păi ai, n-ai, mi-ai zis, nu mi-ai zis… fă-ți! 🙂 Și-n rest, limba română cred că-i amantă tuturor blogerilor, în rândul cărora și eu te număr. Iar linkul ți l-am dat pentru a citit articolul de acolo. Întâmplarea face că are și acel titlu.
Nici nu mă prinsesem că mă trimiteai înspre un undeva, dacă nu pomeneai de’un link acum. Ia să vedem ce-ai considerat tu că m-ar putea interesa.
Şi nu, limba română nu e amanta tuturor blogărilor, că unii o siluiesc, şi-o fac violent.
[…] nedescris în sala de clasă în timpul orelor. Mi-e rușine că sunt afon la geografie: nu știu în ce zonă a țării se află orașul cutare dacă nu mă uit pe hartă. Acum aveți și explicația acestui […]