Este mixy.ro, cu Crima de la bloc. Mixy, fă-i cinste cu o bere tatălui tău, din partea noastră, te rugăm! Te aştept cu datele de contact pe adresa de mail dianaticus.cudi@gmail.com.
Iată şi următoarele patru articole ce mi-au rămas în „sită”, într-o ordine aleatoare:
ComiCultural Cât de masochist trebuie să fii, încât să faci analiză pe text unei manele? Şi ce analiză!
O istorie funebra Mi-a amintit de „Gaiţele” şi de bunica.
Un concurs de evitat Am râs cu poftă, dar drama ucigaşului şi soarta gâscanului au cucerit audienţa.
Povestea unui plod crescut la oraș, lăsat dezlegat la țară Comicul orăşeanului faţă în faţă cu natura.
Mulţumim tuturor, a fost un concurs pe cinste! Mai vreţi unul?
14 Comments
Felicitări lui Mixy!
Unica mea experiență de genul celei descrise de ea a fost cam așa: într-o zi aud ușa. Mă duc în hol și văd un om are tocmai intrase ca și cum era la el acasă. Și pe care nu-l cunoșteam. Fără să se deranjeze de mine, face câțiva pași înăuntru până îl întreb pe cine sau ce caută. Se uită mai atent, apoi se dezmeticește: „A, nu e la 4 aici? Scuzați…” după care iese. Aparent greșise etajul. :))
Da, mai vrem. Dar bagă și tu ceva mai cu like-uri. Sau mno, poezie pe o anumită temă, să demonstrăm că pământul e plat etc. 🙂
A, tata intra frecvent pe usile celor de la etajele 2 si 3 dupa cate o bere in plus, pentru ca uita cat a urcat pe scari :))
Lotus, ai un articol pe cinste, bravo!
Ahh, ți-e ușor să zici, după ce ai câștigat! Eu plâng aici! :(( Vă rog să mă consolați careva!
La urmatorul gascan, te invit sa-l mancam impreuna. Merge consolarea?
Mai bine recunoaște că mă inviți să te scap de el. În caz că nu-i tatăl tău acasă. 😆
Multumesc mult, Cudi, pentru vot!
Am dat deja berea. 😉
Bravooo, Mixy! Din fericire, la Fratelli poți face doar baie de mulțime, nu și de sânge. Să petreci maxim!
felicitări câştigătoarei!
Glorie antumă pe o istorie postumă. Omenirea trage foloasele, gâscănimea trage ponoasele.
Mixy, când oi fi printre fratellii tăi, să verși discret o lacrimă de Dom Perignon întru amintirea gânsacului-martir. Și închipuie-ți ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost câine. Comestibil, ca-n China. Ucis lent (dar sigur) cu pila de unghii a mamei înlăcrimate (dar înfometate). Jupuit cu duioșie în cadă, dinspre coada care încă se gudură spre craniul cu ochii larg deschiși către universalitate.
Iar acum închipuie-ți și fața Brigittei Bardot. Se amuză copios, cu gura până la zulufi, dezvăluindu-și ultimii doi canini în viață.
Așa felicit eu. Indirect. Dar sincer. Și chiar comic, pe fond.
Comentul anterior va participa la următorul concurs Cudi-Ketherius ”Comment umoristic”.
(sper că se subînțelege că acesta e stilul meu de comunicare, nu am absolut nicio ranchiună -- cine crede asta, mai are de lucrat la simțul umorului)
Recunosc, nu doar ca nu am ras la primul tau comentariu, ba chiar m-a indispus. Asa ca exerseaza-ti umorul printre fratelli tai, nu aici, nu astfel, te rog.
Firește că nu zâmbete (ieftine) am vrut să stârnesc cu acel comentariu, ca să-ți răspund ex abrupto.
Mi-am rupt cu plăcere din concediu ca să particip la starea de spirit post-concurs. Îți scrisesem un răspuns lung, dar am șters tot. N-are sens. Eu provoc, incit, încerc să pun interlocutorii să gândească, să își pună întrebări. Și sunt absolut sigur că n-o fac chiar golănește (Pamfletar, îmi place să cred.). E firesc, însă, să simți în scrisele mele un atac mișelesc la adresa integrității procedurilor concursului. Dar eu voi rămâne la fel de necomplezent și de nefardat în opinii, indiferent de interlocutor.
Descrieri reportericești de fapte hazlii suntem aproape toți capabili să scriem. Floricelele de glume repetate de decenii în limbajul colocvial-familial -- îmi consumă timpul inutil, parol.
Text umoristic e acela în care se văd mai multe valențe ale autorului decât o corectă receptare&redare crono-logică a faptelor. Foarte puțini își storc creierul să fie cu adevărat creativi (originali nu mai zic…). Iar cei ce duc un text până la capăt într-un crescendo cu final adecvat sunt și mai puțini. Dar e dreptul fiecăruia să își măsoare forțele cu alții, să constate cum e receptat.
Cine rămâne cu senzația că am fost ofticat de verdictul juriului, este invitat să uite pe veci cuvântul ComiCultural. Nu lupt pentru premii. Esența scrisului e principala miză care mă ține online. Și am fost plasat (aleatoriu) al doilea,pe listă, cum să nu fiu onorat de așa poziție?
(Îmi pasă zero de impresia negativă pe care o las. Sunt prea des nevoit să fiu complezent în viața reală. În mediul online îi caut pe cei capabili de o versatilitate spirituală și morală mult peste medie.).
Faceți o treabă bună. Și aveți tot timpul pentru reglajul fin al procedurilor.
PS -- nu sunt singurul dubitativ cu adresă către textul câștigător. Celălalt, însă, probabil a făcut-o mai cu stil decât mine.
E un proverb chinezesc care spune ca maestrul se cunoaste dupa ceea ce face cu lucruri putine. Iata, relatand o intamplare banala si uzand cuvinte simple, Mixy a castigat. A reusit intr-un mod foarte natural sa ne faca sa radem. Bravo ei!
Buna!
Felicitari castigatoarei!
Felicitari si celor nominalizati sau citez: rămasi în „sită” 🙂
La cat mai multe articole castigatoare! O zi frumoasa, tuturor!