Uneori oamenii sunt binevoitori şi se întâmplă să ofere chestii doar aşa… de dragul de a da. Sau ca să scape de ele? Naiba ştie! Cert e că ajung acasă într-o zi în care țara noastră nu era încă membră UE, dau buzna în baie ca tot omul venit de pe drum şi la noi în cadă … surpriză! Mi se taie pofta de nevoi fiziologice şi alerg la mama:

– Mamăăăăă, e unu’ la noi în cadă!
– Da, ştiu! zice mama cu năduf. L-am primit cadou.
– Şi ce dracu’ facem cu el?!
– Aşteptăm să i se trezească lu tac-tu’ instinctele criminale şi să-l stârpească de-acolo, că deja mi-a făcut capul pătrat.

– Îl omorâm?!
Mama se uită la mine ca la ultimul dobitoc:
– Vrei să-l creştem în cadă?!
– Nuu…. da’ e mare !
– Da’ cât dracu’-ai vrea să fie?! Cât Neghiniţă?! E gâscan! E normal să fie mare! Ai luat-o şi tu ca tac-tu’, care-a zis că nu ştie ce tehnică de luptă să abordeze, că e prea mare animalul?!

Mă duc la tata, să văd ce-a hotărât. El, serios, cu ochii ţintă-n televizor.
– Tată…
– Şşşşşt!
– Ce faci?
– Aştept să-mi vină cheful de omorât. Sunt la al doilea pahar. Nu mă deranja, te rog.

E genul de om care nu omoară nici muşte. Le goneşte. Foarte rar, de gura soacră-sii a mai tăiat şi el câte o găină în curtea ei. Trăiesc senzaţii de milă vizavi de el, da’-mi vine şi să râd când îl văd aşa serios. Drept e că n-are cine, nu suntem decât noi trei acasă în următoarele 2 zile, eu şi mama exclus tăieri, deci toată baza e în tata. Şi când aud şi ce garagaţă face păsăroiul ăla în baie şi îl văd pe tata aşa serios, combinaţia mă face să mă abţin greu să nu hohotesc de râs. Tata simte şi percutează:

– N-ai vrea să te duci să râzi pe lângă mă-ta?
– Hahahahahaha…
– Ooof, mi-ai stricat toată meditaţia! Te-am trimis pe lângă, nu în mă-ta, şi nici aşa nu e bine… Treaba ta (se ridică anevoie din fotoliu), dacă tot ţi se pare hazlie situaţia, tu o să-l ţii de cioc!
– Ce faceeeee??… Ăştia muşcă!
– Ştiu, am încercat deja (rânjeşte la mine). Are o danturăăă! Mamă-mamă!
– Păi am văzut că are deja o sfoară legată pe cioc!

– Corect, deci dacă aşa muşcă, îţi dai seama că până nimeresc eu să-i tai gâtul se duce dracu sfoara, ăla se enervează şi sâsâie şi muşcă …Doamne şi ce gât lung are! Nici nu ştiu de unde să încep! La ce i-o trebui atâta gât?! … Şi-o să trebuiască să-l ţin că se zbate şi umple baia de sânge… Mă tu-ţi dai seama că ăsta e o vietate şi respiră?!
– Pe vremuri …
– Nu mă lua cu poveşti vânătoreşti ca mă-ta, e irelevant! EU simt cum moare, nu voi!!

Peste mai bine de-o oră, gâscanul zăcea mort într-o oală cu apă fierbinte, iar mama transpirase străduindu-se să jumulească gâscanul în bucătărie. Pe lângă ea zburau fulgi mai mici, ca într-o bătaie cu perne, care se aşterneau uşor pe mama. Tata, furios, aduce aspiratorul beştelind întruna:

– Trebuia să iei dinozauru’, păi se poate? Eşti tu neam prost să refuzi? Nooo… vii cu el viu, întreg, să-l omorâm! Unde ? La bloc, fireşte! Căzile au fost special concepute ca să omoare fraierii păsări! Că ăia pe vremuri omorau în cadă căprioare să hrănească nebuna de-acasă ! A-ha! O gâscă moartă nu-ţi plăcea! Aşa… stai şi jumuleşti! De-o juma’ de oră n-ai reuşit să-i beleşti decât curu’ şi ai umplut bucătăria de fulgi, sunt curios ce tapet pufos o să avem pe pereţi până termini !

Porneşte aspiratorul şi începe să o aspire pe mama, care vociferează în van:
– Stai cuminte, că ai luat toată blana de pe ăla! Pe urmă scoatem sacul de la aspirator şi-ţi facem ţie o pernă, că meriţi, ai idei geniale!

Muream de râs, la propriu. Erau amândoi nervoşi, le venea să râsu’-plânsu’…
Tata mă ia la rost:
– După ce termini de râs, dar numai după ce termini ! du-te şi spală şi tu locul crimei, că cedez complet dacă mai intru acolo…

PS
Nici căţeaua n-a mâncat din gâscanul ăla.

(http://www.mixy.ro/2012/02/24/crima-de-la-bloc/)