Sunt aproape două luni de când Esca şi-a consumat întâia noapte de amor şi toţi îi căntărim din priviri silueta şi lungimea ţâţelor, care oricum par mai lungi, cumva. Nu ne dăm seama dacă a rămas sau nu gravidă, însă cu toţii ne-am dori să fete. Şi dacă ar fi să fie, în cel mult două săptămâni vine barza la coteţul ei.

Piticul meu a crescut mare, recunoaşte şi ştie să scrie vocalele plus vreo două trei consoane şi mă bate la Super Mario Bros (Star Scramble 2, 3, Flash 1, 2, 4 etc.).

Ieri am detectat activităţi dubioase pe blogul meu, constând în activitatea unui IP care nu-mi apărea în statcounter şi în privinţa căruia am descoperit că accesase panoul de administrare. L-am tras de mânecă pe Mihai, acesta a confirmat caracterul dubios al activităţii şi după vreo 15 minute de perplexităţi, am descoperit că „suspectul” era propriul meu IP. Poate ar trebui să beau mai multă cafea.

Astăzi am scris o superbitate de text pentru jobul meu şi nu-mi vine să mai scriu nimic până ce nu mă laudă motivator şeful. Tot astăzi am încasat şi eu leapşa cu alea 10 cărţi care m-au marcat în vreun fel, dar mi-a fost prea lene să aşez cuvintele în ordinea potrivită cu mesajul: „n-am chef, habar, sunt o nesociabilă căreia nu-i plac exhibiţiile culte, de genul primului comentariu (incultă fiind)”.

Şi că tot am adus vorba de centaur…

N-am nimic cu omul ăsta, dar e amuzant în felul ăsta penibil de-a fi.

De săptămâna viitoare tata se apucă de noua căsuţă a lui Esca, care, printre alte calităţi, are şi opt ţâţe lungi.

No, ham.