Permisul de conducere emis în România poate fi folosit în Canada, de către rezidenții permanenți, vreme de trei luni, după care stai pe tuşă până obţii canadian driver’s licence. Pentru asta dai testul teoretic (partea bună e că ăştia nu încurcă iţele cu variante multiple de răspuns) şi, dacă îl iei, poţi conduce cu un şofer cu drepturi depline în dreapta. Fără picătură de alcool în sânge şi nu între miezul nopţii şi 5 dimineaţa. În continuare, aplici pentru a fi scutit de aşteptarea de un an până la examenul de traseu, apoi planifici marele test. Pe care, din câte am observat, mai toţi îl pică la prima încercare, din diverse motive.

În Canada sunt semne şi reguli de circulaţie noi, ca de exemplu:

• La semafor faci dreapta pe roşu (sau stânga, dacă e sens unic), după ce te opreşti la linia de stop şi dai prioritate ca şi cum ai fi la semnul de stop (dacă eşti în examen şi nu încerci să faci dreapta, cu stop la linie, acordare prioritate şi tot tacâmul, te pică);
• Atunci când schimbi banda, faci dreapta sau stânga, trebuie să întorci capul peste umăr (shoulder check), asigurându-te că nu e nimic în unghiul mort – vreun biciclist, vreun motociclist etc. E cam enervantă mişcarea asta continuă a capului, dar e imperioasă dacă vrei să treci examenul. Numai eu ştiu cum mi-am sucit capul în spate stânga şi în spate dreapta în timpul testului de traseu, dar asta e, dansezi după cum cântă legislaţia, cel puţin până te vezi cu permisul în mână.
• Poţi parca maşina la minim 5 metri de o intersecţie, acolo unde nu este vreun semn care interzice manevra.
• 4 Way, 3 Way Stop-urile, unde toţi opresc la linia de stop şi pleacă în ordinea sosirii. Practic, te uiţi la roţile tuturor – în ce ordine se opresc din mişcare la linia de stop.

Cartierele sunt presărate cu părculeţe cu locuri de joacă pentru copii, playground zones, unde viteza nu trebuie să depăşească 30 km/h şi unde poliţiştii aplică amenzi usturătoare. Dacă dai examenul de traseu şi nu observi respectivul semn (se mai întâmplă să fie obturat de crengile vreunui pom, cum am păţit eu), respectiv “goneşti” cu 36 la oră în zonă playground, ai comis-o, eşti picat.

“Unsuccessful” te vei dovedi şi dacă obstrucţionezi traficul atunci când ieşi de pe o străduţă de cartier, opreşti la semnul de stop şi te pune examinatorul să faci stânga pe un bulevard sufocat de trafic, pricina fiind învecinarea cu unul dintre cele mai căutate mall-uri la 1.300.000 locuitori, drum cu trei benzi pe sens. După vreo două minute de aşteptare, examinatorul mi-a atras atenţia că ezit prea mult. A doua oară, am plonjat în intersecţie cu scârţâit de roti, iar el n-a mai notat nimic în formularul de examen.

Majoritatea maşinilor de aici au transmisie automată, aşa că nu e mare scofală condusul în sine, cât înţelegerea şi respectarea priorităţilor, regulilor ce se impun de-a lungul drumului. Nu e greu, nu e nici uşor. Cum spunea Ricu, instructorul cu care am învăţat să conduc în România, atenţie mare la boul din spate, la prostul din faţă şi nu uita că factorul uman e vulnerabil, imprevizibil şi stupid.