Dacă aveţi timp de un serial bun şi cu o tematică actuală, dar prea puţin exploatată în filme, Black Mirror este recomandarea mea. Miniseria englezească are câte trei episoade pe sezon, de aproape o oră, cu poveşti independente. Temele comune în jurul cărora epicul episoadelor orbitează le reprezintă viitorul relativ apropiat al tehnologiei de azi şi nevoia de a urma voinţa turmei, a grupului. Serialul ne arată cum ar funcţiona relaţiile cu ceilalţi dacă le-am putea da, în viaţa reală, „ex”-ilor block, exact ca pe facebook. Sau cum, în calitate de consumatori media, premiaţi sau penalizaţi cu puncte în funcţie de anume vizualizări, ne-am consuma resursele pentru a face ceea ce dorim. Sunt ironizaţi atât fenomenul „America Got Talent” sau „X-Factor”, cât şi consumatorul însuşi – impresionabil, influenţabil şi coruptibil, asemenea voinţei mulţimii. Cum ar fi să putem derula înainte şi înapoi prin propriile amintiri, dând zoom pe detalii înainte ignorate, cum ar fi interviul de ieri pentru un anume job? Apoi să te amuzi pe seama interviului la party cu prietenii, studiind în grup şi în detaliu mimica interviatorilor, fiecare gest? Sau să fii prim-ministru al Angliei şi, sub ameninţarea că o prinţesă va fi ucisă, să fii obligat să faci sex cu un porc în direct, la oră de audienţă maximă şi transmis pe toate canalele tv, doar ca victima să fie eliberată? Vă spun eu, e un serial foarte bun.

https://www.youtube.com/watch?v=jROLrhQkK78