Primele şase imagini de mai jos sunt cu aceeaşi floare, pozată de-a lungul unei săptămâni. Sunt tare mândră de ea. Din motive de şantier primăveratic în curtea casei, i-am pus seminţele în pământ abia pe la sfârşitul lui mai. Acum e sfârşit de septembrie, deja au fost nopţi sub limita îngheţului, iar ea înfloreşte nestingherită. De fapt, ele, că sunt mai multe. Dar ea a fost prima care şi-a deschis petalele.

Florile de câmp de mai jos au avut şi ele aceeaşi soartă – au fost plantate mult prea târziu. Dar au mai bine de o lună de zile de când înfloresc într-una şi nu dau semne că s-ar potoli. Aici e o altă gaşcă de flori Zinnia, eroine şi ele, la câtă grindină şi-au luat în cap.