Nu sunt o jucătoare împătimită, nici foarte bună. Dar am vrut de multă vreme să întocmesc o listă cu cele mai bune jocuri pe care le-am terminat (singură sau cu Mihai, pe principiul “ai murit, acum e rândul meu” ori varianta co-op) şi aia fac acum. O să caut şi câteva trailere pentru ele, să înţelegeţi despre ce e vorba. Precizez faptul că îmi plac jocurile care au în spate o poveste bună, astfel încât, pe lângă victoria în sine de a depăşi toate provocările jocului, să rămân şi cu senzaţia că am văzut un film foarte mişto.
- Assassin’s Creed (joc istoric, de acţiune, aventură, open-world)
- Assassin’s Creed II
- Assassin’s Creed: Brotherhood
- Assassin’s Creed: Revelations
- Assassin’s Creed III
- Assassin’s Creed III: Liberation (cel mai slab din serie, din punctul meu de vedere)
- Assassin’s Creed IV: Black Flag
Cel mai mult mi-au plăcut primul, al doilea şi Black Flag. În decembrie va fi lansat şi filmul Assassin’s Creed, inspirat de jocurile din serie, film pe care îl aştept cu nerăbdare. Jocurile sunt excepţionale şi, cireaşa de pe tort, sunt realizate şi cu aportul echipelor Ubisoft România.
Apoi am jucat Portal I şi II, în ambele variante – single player şi co-op. Splendide, inteligente.
Au urmat:
- Resistance – Fall of Man
- Resistance 2
- Resistance 3
- Half-Life 2, cu episoadele 1 şi 2
Am continuat cu:
- Bioshock
- Bioshock 2
- Bioshock Infinite (l-am terminat săptămâna asta). E minunat jocul ăsta, e foarte mişto realizat, a adunat o gaşcă de premii, îţi suceşte minţile printre constante şi probabilităţi, e cu mult deasupra celorlalte două Bioshock-uri, dar povestea se leagă, în final îl înţelegi dacă ai o privire de ansamblu asupra întregii serii.
- Borderlands 2 – Oh, Doamne, jocul ăsta s-a lăsat cu patru ore de somn pe noapte, în cazul fericit. Dă dependenţă, eşti într-o goană continuă după upgrade-uri, skill-uri noi, arme şi mai bune.
Toate sunt jocuri super mişto, de adăugat pe bucketlist.
7 Comments
Tocmai la Half Life n-ai pus trailer???
https://www.youtube.com/watch?v=jiTEUkqTeUI
Recunoaşte că nici tu nu ai găsit cu uşurinţă un trailer aşa bun.
Recunosc, mi-a luat juma’ de oră să îl găsesc și parcă tot nu e cum aș fi vrut…
Exact!
Eu am jucat în trecut. FPS-uri: Doom 2, Quake 1 și Duke Nukem 3d, mergeau pe Pentium 1 lejer. Duke era amuzant, am găsit clipul ăsta cu succesorul lui (pe care nu l-am jucat), are și o fază cu titirezul, și un citat din 300 🙂 :
https://www.youtube.com/watch?v=1FizzZZ4q4M
Dar cel mai mult mi-au plăcut jocurile real time strategy. Acestea au o poveste pe care o descoperi treptat dacă joci campaniile dar sunt beton când joci pe viață și pe moarte împotriva calculatorului sau a altor jucători. Pe scurt, pornești cu o așezare de bază și câteva unități simple (de exemplu țărani) pe o hartă. Mai departe aduni resurse, construiești, îți faci alți țărani, te dezvolți, îți faci armată. Diferite clădiri îți deschid accesul spre alte clăduri, unități sau upgrade-uri superioare (ex: biserica te lasă să antrenezi și upgradezi preoți/magicieni, academia te lasă să treci de la epoca de piatră la cea de fier), dar absolut totul costă iar resursele sunt limitate. Poți urma o serie de strategii, te poți dezvolta în diverse direcții iar scopul jocului este să-l ștergi pe inamic de pe hartă. De obicei poți alege rasa sau țara/națiunea cu care joci, fiecare având punctele ei tari și slabe.
Am jucat din genul ăsta Warcraft 2, fantezie, mai frumos decât Warcraft 3, deși inferior grafic. Apoi Dune 2000, militar, cam lent și simplu prin comparație, dar cu o atmosferă și muzică superbe. Apoi Red Alert 2, inclusiv Yuri’s Revenge, tot militar. În jocul ăsta poți să-ți faci, după ce avansezi, de exemplu: silozuri nucleare (rușii), cu care lansezi la anumite intervale de timp rachete asupra bazei inamice, sateliți (americanii) cu care poți vedea întreaga hartă (chiar și zonele neexplorate), dispozitive de control a vremii (Weather Machine -- americanii), cu care lansezi -- tot așa, o dată la câteva minute bune, că durează până se reîncarcă -- furtuni ce fac prăpăd în tabăra adversă, sau unități militare ca: trupe SEAL, ce pot înota sub apă, soldați și mașini (rușii) ce pot deturna și controla psihic trupele adverse, crono-legionari (americanii) ce se pot teleporta etc. Poți lupta pe apă, prin aer, pe sol. Am mai jucat Age of Empires, fantezie/istoric, dar e cam meh, făcut de M$, și alte jocuri minore, pe care nu le mai țin bine minte.
Acum nu mai joc.
Primul joc pe care l-am jucat a fost Retal -- în DOS pe 286. Următorul a fost Wolfenstein pe Windows 3.1 și după aia le-am pierdut șirul. Mi-a plăcut mult și LHX.
Deși am tras niște jocuri de Age of Empires epice -- număr maxim de jucători la multiplayer, toți pasionați și pricepuți (în afară de mine) -- nu m-a prins genul pentru că, după ce înțelegeai de ce resurse ai nevoie și în ce ordine și ce clădiri trebuie să construiești și în ce ordine, jocul se transforma într-un concurs de clickăit-viteză. Mi s-a părut mult mai distractiv să vânez, unul câte unul, adversarii pe câte o hartă de Delta Force.
Între timp mi-am amintit că am tatonat o vreme cu Transport Tycoon, o simulare economică pe care aș mai încerca-o. Jocurile economice sunt super și RTS-urile sunt o variantă mai light și mai dinamică, plăcut-vizuală a lor.
Age of Empires e cam slăbuț, eu nici măcar nu l-am terminat, m-am plictisit de el. Un RTS bun îți oferă variante, nu e doar o cursă de click-uri. De exemplu, o greșeală curentă a începătorilor în Warcraft 2 e să își facă armată cât mai repede; asta le frânează dezvoltarea. O strategie mult mai bună, care îți asigură o dezvoltare rapidă pe viitor, e ca la început să-ți faci cât mai mulți țărani cu care să aduni resurse, eventual exponențial. Pe de altă parte, pe o hartă mică, te poți trezi că adversarul vine pe tine cu toate trupele, în timp ce tu ai făcut doar țărani, pentru că tu ești experimentat, iar el doar puțin mai șmecher. AOE este lent și deci inadecvat pentru astfel de atacuri sau situații. Alți jucători tari își făceau în Warcraft 2 elicoptere cu care survolau harta și pe care le plasau strategic deasupra fiecărei mine de aur neexplorate. Knowledge is power! Un RTS bun nu e doar o cursă de click-uri. În plus, jocul devine foarte antrenant de la un anumit nivel, pentru că trebuie să gestionezi simultan trupele, țăranii, atacurile, harta, dezvoltarea, resursele, mai multe sate etc. Mie asta mi-a plăcut.
Am mai jucat Travian și Illyriad, care sunt MMO-uri. Foarte captivante, dar e bine să te ții departe de ele dacă îți prețuiești timpul liber. Uite însă un joc simplu și drăguț, tot în browser, de tip Tower Defense, cu o atmosferă mișto: Steampunk Tower Defense.
Și mi-am amintit că unul dintre primele jocuri DOS a fost Lotus, cu curse de raliuri.