Pluto este mai mic decât Luna noastră. Nu e ca-n Jurrasic Park, T-Rex și-ar fi rupt picioarele alergând după un om. Există un link între praful din locuințele noastre și obezitate, spune un studiu obscur. Cică fumătorii de țigări “light” sunt mai vulnerabili în fața cancerului decât restul fumătorilor. La fel și lactatele light – sunt mai nocive decât cele grase. În caz de atac nuclear, printre primele chestii ce trebuie să le faci se numără un duș, spălând inclusiv părul, dar, atenție mare, fără a mai da cu balsam, pentru că de părul îmbălsămat se lipesc particule radioactive. 70% din emisiile de gaz ale planetei sunt produse de doar 100 de companii. Doar 100, și asta de prin 1988.
Astea ar fi chestiile pe care le-am aflat navingând pe net în ultima săptămână, plus: ultima modă în materie de antiîmbătrânire în rândul celor bogați: transfuzii cu sânge de la tineri sub 25 de ani, 8000 de dolari/porție. 😐
Și să nu uit: au fost făcute niște teste pe medicamente vechi de decenii, expirate, evident. Și s-a descoperit că multe medicamente erau încă ok. Interesantă întrebarea din articol: “Experts estimate such squandering eats up about $765 billion a year — as much as a quarter of all the country’s health care spending. What if the system is destroying drugs that are technically “expired” but could still be safely used?”
Închei neinspirat acest ghiveci cu alea două bancuri care și-au dat replay în capul meu toată săptămâna, primul îl reproduc cum pot, al doilea e de pe net. Poate veți zâmbi!
Bulă cu taică-su, vorbind despre fratele Vasilică, ăla cu strabism:
– Tată, de ce Vasilică se uită picior peste picior?
și clasicul:
Ea, după sex oral, vrea să-l sărute. El încearcă să se eschiveze…
– Ciudaţi sunteţi voi, bărbaţii. După voi vă este greaţă, după alţii, nu…
… și piesa pe care o tot fredonez de câteva zile:
https://www.youtube.com/watch?v=evfZer3-TeA
42 Comments
Băi, Cudi, chiar așa? N-are nimeni de comentat?
Uite, eu am, la țigări light și la mentolate vs țigări normal de otrăvitoare. Dacă fumați, fumați fără farafastâcuri! Ultima substanță din țigară care dăunează e NICOTINA. Rele sunt produsele de ardere incompletă rezultate din foița țigării, filtru. Rele sunt aromele care îmbunătățesc tutunul. Bun e efectul iritant al fumului tras în piept. Tragi doar cât să nu-ți faci rău. În consecință, țigările cu nicotină puțină declarată îți dau senzația că fumezi în siguranță și tragi mai mult în plămâni. Mentolatele produc, prin mentol, bronhodilatație, așa că relele substanțe care se infiltrează în alveolele pulmonare se depun mai profund.
Firmele criminale de fabricat țigări și-au crescut vânzările prin variantele de țigară mai puțin nocivă. Fumezi două în loc de una.
Înainte să expediez comentariul, mă gândesc la o veche și încă vie pacientă cu cancer pulmonar diagnosticat și în tratament, care l-a întrebat pe doctorul oncolog, care a certat-o că e fumătoare -- „Și celorlalte nouă femei din salon, bolnave de cancer pulmonar, care n-au fumat niciodată, cum le puneți pumnul în bot?”
Renata, e vară, e cu concedii, e cu fâțâială, e cu muncă, e normal și fără comentarii.
Eu aici fumez Pall Mall roșu, din ăla lung. Aduce cu țigările din România, cred că am mai spus că tutunul de aici e inferior calitativ celui din țară. Oricum, știu și eu vreo câteva persoane care fumează ba mentolate, ba cu alte arome “glamour”, țigări light, tocmai în ideea de a se feri de efectele nocive ale fumatului.
P.S. Suntem pe la episodul 5, tocmai i-a spus blondei (în spital, după ce-au scăpat de ex-ul nebun) că e din viitor.
Eu duc dorul țigărilor americane.
Abia aștept să terminați filmul, să vedem dacă ne potrivim la senzația finală.
Un prieten a venit într-o zi cu o țigară electronică și mi-a povestit cum l-a convins cineva că asta e varianta mai sănătoasă și mai cancer-free pentru fumători. I-am amintit că nu toți fumătorii de tutun mor de cancer și că nu există studii de lungă durată care să certifice că aburul de glicerină e sănătos și nu face nimic rău după zece-douăzeci de ani. Mi-a zis că glicerina este folosită mult în cosmetice, dar a fost de acord că nu știe pe nimeni care să fi fumat săpun sau cremă de corp. Și-a mai amintit și de iritarea din gât produsă de țigara electronică (care nu apărea de țigările normale) și gata -- s-a întors la tutun.
Am încercat și eu țigara electronică, vreo două zile. Cu cea mai mică doză de nicotină, mult mai mică decât cea din țigările adevărate. La al treilea fum începeau extrasistole. Am presupus că îmi produce aritmie solventul acela în care e dizolvată nicotina. Nici nu știam dacă e glicerină sau altceva. Acesta a fost un dezavantaj major. Al doilea, că e grea și dacă o puneam pe masă se rostogolea. 🙂 Tot timpul făceam mătănii s-o culeg de pe jos. Practic, după 20 de fumuri, mă dureau șalele.
Cred că am mai vorbit noi odată despre „binefacerile” glicerinei în cosmetică. Nu face rău. Face extraordinar de rău. Deshidratează pielea, ca orice alcool. E drept că în cremele de față cantitatea e foarte mică în raport cu celelalte ingrediente, dar există creme de mâini doar cu glicerină, cândva la mare modă. Sigur că nu scrie nicăieri ce efect minunat are în timp!
La modă acum e să cauți cosmetice fără conservanți, deși dozele de parabeni sunt minuscule în cosmetice, sub 0,1%. Producătorii scriu pe cutii „fără conservant”, că nu-i doare tipografia. Totuși la termenul de valabilitate pun 1-3 ani, ca și cum ar avea conservanți. Nici nu-ți trebuie să știi chimie, doar să ai puțină logică și te prinzi de șmecherie.
Renata, apropo de glicerină, eu folosesc de vreo 35 de ani crema asta, aproape seară de seară.
În cantitate mică, e drept, doza din reţetă mi-ajunge un an. Nu ştiu dacă-mi face rău, dar, dacă fac pauză mai mult de două zile mă irit destul de urât, deasupra nasului şi-n lateralul lui, şi pe bărbie. La început mă iritam şi sub bărbie, dar de iritaţia de-acolo am scăpat defintiv după câteva luni de folosire a aceleaşi creme.
Şi pielea de pe mâini mi se irită uneori, în urma frecării repetate de ceva. De exemplu, dacă mă joc plimbându-mi verigheta în sus şi-n jos pe deget. E o altfel de iritare -- nici nu ştiu dacă iritare e corect spus -- pielea se îngroaşă şi se descuamează. Şi am descoperit întâmplător că-mi trece cu cremă Farmec cu glicerină -- rapid, după 2-3 aplicări.
Altminteri nu folosesc niciun fel de creme (doar Lapte Doina cu care-mi curăţ dimineaţa crema aia de pe faţă, fiindcă nu intră în piele în totalitate). Şi nici nu mă fardez. Am renunţat tot de vreo 35 de ani, de când m-a întrebat bărbatu-meu (pe atunci eram doar prieteni) de ce mă ostenesc, că el oricum ştie că aia-i vopsea. 🙂
Nu mi-a apărut poza reţetei, nu-ş de ce. O găseşti aici:
Vero, talcul și oxidul de zinc nu pot să intre în piele.
Ce folosești tu nu e o cremă, e o dispersie de pulberi/solide (pozițiile 1,2,3 din rețetă) suspendate în apă. Glicerina, în formula asta, e agent de stabilizare -- menține particulele solide suspendate în apă, datorită vâscozității ei foarte ridicate.
Formula nu e cosmetică, e medicament toată ziua și ți-a fost prescrisă, cred, pentru o dermatită seboreică.
Nici nu îndrăznesc să-ți spun cât rău ți-ai făcut folosind cortizon atâta amar de ani. Acum ești dependentă de hidrocortizonul acela nenorocit și mă aștept să-mi spui că, dacă nu ți-o aplici o săptămână, pielea se înroșește și prezintă o descuamare fină, ca o mătreață.
Ce să ne mai speriem de glicerină, după atâția ani de cortizon?! 🙂
M-aș duce la dermatolog, în locul tău, să-mi schimbe tratamentul.
Da, mi-a fost prescrisă ca medicament. De un dermatolog (o dermatoloagă, prima la care-am nimerit, că aveam pe faţă o mască roşie, cu mâncărimi, şi arătam ca naiba). Şi nu, nu e nevoie să treacă o săptămână, ce spui tu se întâmplă după două-trei zile.
Ca să vezi ce medici buni avem! Am rugat pe cucoana care mi-e medic de familie, cu oarece ani în urmă, să-mi dea o trimitere la dermatologie, sau să-mi spună ce dermatolog bun avem în oraş (era după 89, apăruseră cabinele particulare). A zis că n-are rost să m-agit, dacă-mi face bine crema în cauză, adică dispersia, s-o folosesc în continuare. Şi mi-a rescris reţeta, că aveam una atât de veche încât nu mi-o mai primeau la farmacie. La fel mi-a spus şi o verişoară de-a mea (medic cu relaţii în Bucureşti) când am rugat-o să-mi recomande un dermatolog bun: “De ce, dacă ai deja ceva care-ţi face bine?” E drept că ea n-a văzut reţeta.
Just saying: cui îi mai trebuie Doctor House când o avem pe Renata? A?
Și o zic cu toată sinceritatea, fără ironie.
Nu-mi vine să cred, Vero, că un medic, fie el și acela de familie, recomandă formula respectivă pentru mai mult de 5-12 zile.
Cortizonul nu face decât să inhibe manifestarea dermatitei, nu vindecă nimic.
Du-te la un dermatolog din zilele noastre, fie el și prost!
Vero, tocmai am realizat că am urmărit câte un film/serial recomandat de fiecare de pe aici -- Fire ne-a sugerat “They live”, văzut. Renata ne-a recomandat 11/22/63, văzut. Lotus a tot pomenit de “Once Upon a Time”, suntem cu sezoanele la zi. Iosif ne-a pus să urmărim un documentar despre Tesla, l-am văzut și pe ăsta. Elena, parcă, pomenise de filmul “In Time”, l-am urmărit. În clipa asta remarc cât de în serios vă iau pe toți. Dar tu, Vero, tu ce film ne recomanzi?
O să mă duc, Renata. Mulţumesc.
Acum mă întreb şi de ce nu mi-o fi atras atenţia nicio farmacistă -- când m-am tot dus cu reţeta aia, că doar se vede că folosesc preparatul în cauză de ani. Poate or fi avut prea mulţi clienţi care au făcut urât când le-au oferit sfaturi şi nu mai vor să se lege la cap fără să le doară.
Eu nu vă recomand nimic, Cudi. Traducerile îmi halesc atât de mult timp, încât la filme am renunţat.
M-am uitat totuşi la Game of Thrones, fiindcă am tradus un sfert dintr-un roman din serie (Dance of Dragons) şi cărţile mi-au plăcut foarte mult. Nici serialul nu mi-a displăcut, dar a luat-o paralel cu cartea şi a exagerat scenele de violenţă şi sex, că, deh, dacă asta vrea “marele public”.
Iar când am timp şi am de ales între filme şi cărţi, prefer totuşi să citesc. Sau să scriu (fie şi tot felul de aiureli pe bloguri).
Am pus un comentariu şi ca răspuns pentru Renata, dar cred că s-a dus în spam.
Lasă, Vero, ieși tu la pensie anul viitor și ne ajungi din urmă cu filmele/serialele. Și dacă nu te dai pe brazdă, găsim noi o soluție. Ne facem niznai și te punem să faci subtitrări în română la filmele ce ne plac. 🙂
Cu spamul, naiba știe ce se întâmplă.
Cudi, cu pensia & filmele… om vedea. 🙂
Iar cu spamul nu-i bai, atâta vreme cât ce ajunge acolo se poate recupera. 🙂
Iaca poznă,când am pus doar linkul, apărut poza. 😀
După ce-l isprăviți de ronțăit pe King, luați-l p-ăsta: http://www.imdb.com/title/tt1399664/
Excelent, tocmai ce am terminat de văzut serialul cu călătorul în timp.
Cudi, la sfârșitul călătoriei în timp n-ai rămas cu un sentiment de „împăcare” -- că nu trebuie să-ți dorești să fi schimbat vreodată ceva în viață, nici măcar ceea ce-ți pare trist, regretabil?
Renata, sfârșitul a fost previzibil pentru mine, respectiv partea cu urmările salvării iubitului președinte. N-a fost previzibil în privința fetei, cu care eram sigură că va rămâne. De asemenea, am crezut că atunci când se va întoarce în prezent îl va afla pe bătrânul Harry primar/om de afaceri/milionar nesuferit, dar n-a fost cazul. Mi-a plăcut tipul care l-a interpretat pe Oswald, sugerându-l atât de țeapăn în idealismul lui, mândru și totodată… slab.
Sfârșitul serialului mi-a amintit (să nu râzi, sper să nu te dezamăgească asocierea) de finalul Titanicului, unde Rose, în vârstă de 100 de ani, parcă, povestește despre viața ei, despre cum și-a împlinit mare parte din vise, inclusiv să călărească. La fel și blondei noastre iubită de călătorul în timp, viața i-a oferit atât de multe, în lipsa lui…
Da, e o împăcare în a ști că nu e nevoie de nimic extraordinar pentru a trăi în cea mai bună variantă a lumii, a propriei vieți. Că oricât de greu ni s-ar părea drumul, ăsta e cel mai ușor. Și că dacă am putea schimba răul din trecut, mai rău (ne-)am face. Poate că marele nostru avantaj stă tocmai în neputința de a schimba una, alta, ce doare mai mult.
Ah, Cudi, nu știam eu de ce mă irită și mi se pare o dulcegărie inutilă finalul cu baba ajunsă „cineva” în varianta fără a-l întâlni pe călătorul prin timp! Asta era, asemănarea cu scenariul Titanicului.
Aș căuta romanul lui King, să vedem dacă și acolo e toată pelteaua asta lăcrămoasă, cu iubita…
Fără îndoială, filmul are o mulțime de mici scârțâieli, naivități, dar, per total, îți schimbă fengșuiul. 🙂
Ca să mă bag și eu în vorbă -- mi-a plăcut, nu m-a surprins prea mult sfârșitul și cu sentimentul ăla de resemnare vis-a-vis de schimbarea trecutului m-am împăcat demult.
Sunt un pic nedumerit în privința lu’ nenea cu Ouroboros: nu cred că el este un alt călător, ca și Jake. Jake nu putea să recunoască pe alții scoși din timpul lor, nu putea să fie vizibil doar cui voia el, nu putea să se mute în timp etc. Pare mai mult un zeu sau un agent al Time Police.
El mi-a amintit de un alt personaj de același gen, dintr-unul din cele mai bune seriale SF: Battlestar Galactica (http://www.imdb.com/title/tt0407362/). Durează ceva mai mult -- 4 seazoane -- și este o operă de referință (pentru mine).
Nu știu cum e cu Ouroboros. Nu știu chiar nimic despre simbolul acesta.
Ouroboros e șarpele care își înghite coada, simbolul de pe post-it-ul de pe pălăria lui nenea cu “you shouldn’t be here”. Nenea, ziceam, pare să fie mai mult decât un călător.
Ei, asta nu pricepusem: ce legătură are șarpele cu serialul, fiindcă n-am fost atentă la detalii cum ai fost tu.
Iată un nou palier: călătorul nostru în timp e un venetic, un vizitator, alții sunt paznici permanenți ai timpului -- acela cu șarpele la pălărie.
Adică călătorul nostru a trecut un sub-portal temporal, observatorii permanențăi au mai multe portale. \Revenim la Asimov, Sfârșitul Eternității. 🙂
Ourobros este cheia iesirii din Matrix ( “you shouldn’t be here”), cheia alchimiei in simboluri : lower mind ( constientul + inconstientul ) sunt preluate, inghitite de higher mind ( mintea aia despre care omul obisnuit habar nu are ca exista ).
Nenea cu Ourobros era un maestru, cel care aduce initierea ( adica te invata ce e mintea si cum functioneaza ea, dupa ce legi ). Este omul care aduce eliberarea, care stapaneste intreaha creatie : adica un fel de zeu, cum zice Keyherius.
Fire, măcar fiindcă ne aflăm sub magia filmului, ai putea să explici mai mult?
Nu, nu vreau să faci mprturisiri pe care nu le poți face!
Mai dă-mi niște hinturi. măcar!
Renata, eu ti-as da niste hinturi, daca as putea sa-mi dau seama ce anume vrei, incotro vrei sa sapi. Poti fi ceva mai specifica ?
Daca vrei map of mind intreaga, cu explicatii, cu functia ficerui partzufim … singurul pe care il pot recomanda sa il studiezi este Ruba. El explica cel mai simplu si clar in Hermetic Kaballa, ce face fiecare partzufim si relatia dintre ele. Start here : https://www.youtube.com/channel/UCQkR9H8a60DWpufwWHYoAvg/videos
Daca vrei doar harta mintii, este … Tree of Life.
%3F314&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.tarotica.net%2Ftarot--the-tree-of-life.html&docid=-Pr1ILcTQVr6kM&tbnid=JXINuFVZTQsxmM%3A&vet=10ahUKEwj-mYr_wKzVAhVs_IMKHdO9Cx0QMwjcASgxMDE..i&w=314&h=586&bih=618&biw=853&q=hermetic%20tree%20of%20life&ved=0ahUKEwj-mYr_wKzVAhVs_IMKHdO9Cx0QMwjcASgxMDE&iact=mrc&uact=8
Daca vrei sa obtii informatia despre cum sa folosesti acei patrzufim din Tree of Life ( da-mi voie sa ma indoiesc ca esti interesata ) … asta nu iti spune nimeni si nu gasesti informatia la liber nicaieri,iar toate tratatele de alchimie sunt codate bine de tot.. E nevoie sa gasesti pe nenea cu Ourobrosul la palarie, care sa te invete cum sa faci sa obtii informatia from inside, sa obtii codul din propriul Tree of Life.
Fire, mâine o să deschid linkurile alea. Nu știu ce vreau. Vreau să înțeleg câte puțin, ca să nu mă sperii. Deși sunt genul care duce mai mult decât își poate imagina. 🙂
Vorbim mâine seară.
Singurul lucru de care e bine sa te sperii, e ignoranta. In rest … autoeducatia e real gold. Daca chiar zici ca vrei sa intelegi treaba cu mintea, poti incerca si lecturile lui Ruba de pe Yahoo ( are 3 parti, le gasesti pe net in pdf. ), poate te ajuta mai mult in procesul de descoperire-intelegere. Prima parte incepe de aici http://www.rubaphilos.com/texts/The%20Yahoo%20Lectures%20vol%20I%20v3%20final.pdf
Ia de aici poza de la Tree of Life, ca in comentariul anterior am bulibasit al doilea link http://www.digital-brilliance.com/themes/tol.php
Tare bun Doctor House! Serialul. 🙂 🙂 🙂
Renata, ai pomenit recent și de Midsomer Murders. Așa că am profitat de serile astea toride și am văzut și primele lui trei episoade. Serios acum, sunt foarte mișto serialele astea englezești. Dacă mai ai și câte un sfert de lubeniță / episod, e raiul pe pământ. Îmi place tare și detectivul din rolul principal, e un tip inteligent și cât se poate de normal, cu o familie simplă, cu bun-simț. Nu e supererou ca-n filmele americane, nu e alcoolic, nu-i bătăuș, nu-i sare țandăra, n-are drame în background-ul personal care să condimenteze scenariul… e perfect. Unde mai pui idilicul provincial englezesc și melodia serialului…
https://www.youtube.com/watch?v=dvD73A9eXXk
Vizionați prima serie sau a doua, unde Barnaby e jucat de Neil Dudgeon?
Când s-a schimbat actorul din rolul principal, am crezut că n-o să mai pot urmări serialul. Dar Neil Dudgeon a preluat așa de inteligent 90% din personalitatea predecesorului (fizicul era asemănător) și i-a adăugat câteva tușe de rafinament (primul era mai rural, al doilea e mai citadin), încât ai impresia că Barnaby a evoluat în timp, ca personalitate. Desigur, al doilea personaj principal care dă dependență e decorul, atmosfera… Nu știu ce poate fi mai apetisant decât să plantezi crime și caractere pasionale, controversate, în „idilicul provincial englezesc”.
La noi, serialul s-a transmis pe un canal tv care dă reluările la ore mici, 4 a.m. Când am insomnii diurne (mă trezesc cu mult înaintea cocoșilor), trec pe DIVA, îmi bucur ochiul cu interioarele englezești, cu căsuțele de basm și adorm la loc, împăcată. Poate că această lume chiar există.
M-ai speriat cu ideea că John Nettles e înlocuit după un an. Din fericire, IMDB zice că John Nettles a jucat în primele 14 sezoane, până în 2011. Neil Dudgeon a început de acolo (cred), personajul lui fiind vărul mai tânăr al personajului lui Nettles.
La tigari am vazut ca va pricepeti si cu ceea ce mai stiam de prin mediul inconjurator mi-am satisfacut pofta de cunoastere. Despre alcool si sex, cat pot fi de daunatoare-folositoare, nimic-nimic, Cudi? Doze, frecventa, indicatii-contraindicatii etc? 🙂 Ti se pare corect? Sau nu mai sunt vicii si habar n-am? Cum nici pe Pluto n-au mai lasat-o planeta.
Castanman, sunt într-o pasă tare proastă și poate-ți citesc greșit comentariul. Sinteză în puține cuvinte a ce-mi spui tu: “și la ce-ți folosesc informațiile astea?”
În momentul ăla, când le-am întâlnit, mi-au atras atenția și le-am socotit interesante, mi-au rămas în minte și le-am făcut ghiveci aici, ca pretext de “bună ziua” între niște ființe vicioase și întrebătoare. Nu mă certa azi, te rog.
” Singuratatea consuma 1113 calorii. Sufletul are 21 de grame. Tu te risipesti pe 1024 de pixeli. Infinitul e un punct de fuga al liniilor de profunzime” Cam asa incepeam un text (Syllabus) prin octombrie acum un an. E dovada ca imi plac la nebunie chestiile de genul asta. Ai inteles gresit. Incercam sa imit stilul comentariilor unui mare absent de pe la voi. De fapt, interzis. Nu mi a iesit. Scuze.
Cudi tare usor ai gasit “raiul pe pamânt cu un serial si un sfert de lubenita/episod.” 🙂
Pe cât de ușor găsești câte un astfel de rai, pe atât de ușor îl pierzi.
Micile raiuri de o secundă, de 5 minute, de 60 de minute (cât durează un serial) sunt adevăratele noastre raiuri. Sunt ca visul. Visul e când zburdă creierul, se relaxează, gustă libertatea și… învață. Medicament, nu alta. Avem dreptul să visăm și-n stare de veghe. Putem face asta și citind. DE VEGHE în lanul de secară 🙂
Dealtfel,confuzia dintre “Rai” si “Iad” este generalizata la scara planetara,deoarece perceptiile primare ale celor cinci simturi,au fost infectate,afectate,inselate,otravite de veninul “sarpelui” înca de la începutul existentei omului rational-sentimental “facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”,care a evoluat intelectual,rational în cunoasterea binelui si raului,însa orbit de aparentele subiective,ireale,relative si atragatoare omul (homo sapiens sapiens) ignora,trece indiferent pe lânga “Pomul Vietii”,la care oricine are acces de doua milenii,iar cine manânca din EL va învinge moartea si Locuinta mortilor,traind pentru eternitate cu adevarat viu si fericit,mostenitor al Raiului lui Dumnezeu…:)