Later edit. Pitica mea mea mai mare:
-- Tata, dintre toate mamiferele marine, cel mai mult îmi plac delfinii!

Îmi vine să înjur urât coincidențele, da’ mă calmez. Sunt depășit de situație!

si-o să mai spun acum ceva…care probabil nu o să pice pea bine lui keth, si-mi cer scuze anticipat.

Daca o soacră e teroristă cu nora, înseamna că barbatul e slab.
Indirect, dacă nu ia măsuri de reducere a stresului si umilinței soției, înseamnă ca e de acord cu tot ceea ce face mumă-sa.
Stiu ca e greu, e mama lor, dar…soția ce e? e perechea pentru (teoretic cel puțin) tot restul zilelor, cu care a ales să-si facă cuib.

ba, să stii ca io-s pe dos de o soacra normala de baiat: mă rog de fiu-meu să umble cu gagici
e tare conservator, si caută (evident nu stie, dar eu l-am ”citit”) ceva aparte, nu vrea să iasa cu oricine prin targ la kafă.

Klaus, din pacate, lucrul imi ocupa toata ziua. Ajung tarziu, mananc ceva, beau ceva, citesc ceva, iau pisicul in brate si ma culc. Si cam atat. Nu ma dadaceste si pe mine nimeni. In atentia doamnelor si domnisoarelor, inclusiv din provincie!
Dar hai sa-ti zic care a fost cea mai buna palinca pe care am baut-o vreodata. Sper sa reusesc sa nu ma lungesc prea mult. Acum vreo cativa ani, intr-o toamna, incepe sa ma frece Craiasa la cap ca trebuie sa mergem la nunta la o fosta colega si prietena de-a ei, hat departe, la numaidecat 10 minute de Sighetul Marmatiei. N-aveam niciun chef, am incercat eu o schema, mi-am bagat masinile in service, nimic! Mergem la nunta ca ea e domnisoara de onoare si n-avem ce discuta! Bine, fa, da’ mergem cu trenul, macar sa ma odihnesc si eu pe drum. Avand eu niste planuri in cap, iau bilete la un tren de noapte, la vagonul de dormit clasa intai. Pleaca trenul, tot ce trebuie, cu miscarile alea romantice ale lui, las sa treaca totusi o jumate de ora ca sa se termine peisajele si cam dupa Peris o iau cu binisoru’ asa, ia sa facem si noi niste prostii, sa vedem ce misto e in tren. Se uita asta la mine ca la nebuni: “Tu nu vezi cati microbi sunt aici?”. “Nu, nu vad niciun microb, dupa ce i-ai detectat?”. “Totul e lipicios aici si lipiciul retine microbii si ramele la geam sunt ruginite”. Nu-mi venea sa cred, iti spun. Ma apucasera niste draci ca as fi dat-o cu capul de toti microbii si de toate ramele alea ruginite pe acolo. Dar eu in profunzime sunt o fire intelegatoare si cu nervii de titan si zic, hai s-o iau cu binisorul, am mai schimbat vorba, am mai dus-o pe la geam, cu o mana ii aratam Ursa Mare si cu cealalta ii faceam frectie la bulanele, doar-doar uita de microbi. Nimic, zero! Trece Sinaia, trece Brasovul, trece si miezul noptii, trec toate si nebuna asta tot nu vrea sa faca prostii cu mine in tren. Am luat-o si pe partea aialalta, uite, ma, sabiuta de lumina, cat e de incandescenta, ea topeste microbii, zapada, orbeste tot, cutare, cutare.. Nimic! Imi venea sa ma spanzur cu cravata de nunta carligul de la semnalul de alarma. Scandal, panarama, nimic! Nici n-am mai putut sa dorm, am facut fibrilatii la inima si n-aveam nici de baut. Vai si amar! Cu greu, pe la 5 si ceva ne dam jos in Halta Ieud, unde ne astepta ginerica sa ne ia de la tren cu un truck enorm, o Honda Ridgeline adusa foarte complicat cu containerul si mari sacrificii din America si cu care ocupase mai mult de jumate din peron. Am uitat sa zic ca insurateii tocmai se intorsesera din America unde muncisera cativa ani, stii cum e, sa faci si tu bani de o nunta si de o casuta, in aceasta ordine. Ne duce asta acasa la parintii lui, ca acolo stateau, intr-un peisaj mirific, o luam printre niste case din alea vechi din lemn, toate ale lu tac’su, cu tot felul de acareturi absolut fantastice si ne dam jos undeva langa o casa cu doua etaje, neterminata, cu coloane somptuoase de beton, intr-un georgian style pur, dar nu intram in casa, cica hai in bucataria de vara sa va fac o cafea. Bucataria de vara era de fapt un fost grajd absolut superb, cu soba si cuptor in mijloc. Pe plita, ce sa vezi? Un ceaun mare si unul mic. In ala mare palpaiau multe sarmale si in ala mic niste lapte de vaca. Se putea vedea chiar si vaca pe geam, proaspat mulsa. O minunatie, iti zic! Ginerica cica, pana se face cafeaua sa va pun un pic de lapte? Craiasa, repede, daaa! si daca aveti si niste ceai verde ca n-am putut sa inchid un ochi in trenul acela infiorator. Dar tac’su de colo: pune, ma niste sarmale sa ia oamenii astia ceva in gura pana intindem masa de dimineata, cand s-o scula mireasa! Ca mireasa inca dormea, ca trebuia sa fie odihnita pentru nunta, cum e si normal. In timp ce punea asta micu sarmalele in niste strachini ca lumea, il vad pe tac’su ca mestereste ceva cu o oala de pamant pe langa niste butoaie mari, albastre, vreo 3-4 butoaie de 200 de litri, eu le trecusem cu vederea ca am crezut ca sunt cu apa, na, pentru gatit, pentru animale, cum e la tara, ca n-ai apa la robinet ca la oras. Scoate o oala din aia plina, nici una, nici doua, ne trezim cu niste paharute micute, pline cu varf: hai noroc! sanatate! bine ati venit! avem onoarea! cutare, cutare. Mama si cand am rasturnat paharutu’ ala peste cap in mine, mi s-au deschis pe loc toate capilarele si mi s-au inmuiat nervii si m-a invadat o stare de bine si am uitat si de Craiasa si de tot. Si dai si dai! Ala micu’ punea sarmale, tac’su umplea paharutele… Nu ne mai puteam opri! Bai, klaus, n-am baut in viata mea ceva atat de bun si de vadit sanatos, elixir! probabil ca era productie speciala pentru nunta, habar-n-am. Si cica era horinca, nu palinca. Pe mine chestiunile astea semantice deja nu ma mai interesau, nu mai eram deloc suparat, iar in loc de Craiasa vedeam asa ca o pisica mare, alba, care lipaie tacticoasa niste lapte dintr-o farfurie.
Hai ca s-a facut tarziu iar, trebuie sa plec la munca, tu-i pastele ma-sii de munca!

Klaus, ti-am raspuns la intrebare, dar raspunsul mult prea lung a ajuns la spam, cred, ca n-a mai aparut 🙂

si nu uita, scopul vizitei:)
motivația
ceva ce stii că-ți va face bine

poate vero e timidă, dar dacă ai ruga-o sa pregăteasca câteva poezii de recitat cu vocea ei grozava, altcineva să facă surpriza unor mici insigne pe care sa scrie de exemplu “I am santa klaus for klaus” sau naiba stie, orice trăsnaie, ca eu n-am atâta imaginație:), dar să fie un fleac la care să te uiți zîmbind când te întorci în lumea ta.

motivatia e importanta , sa te urneasca din barlog 🙂
asa, simpla curiozitate de a vedea niste ochi, se astâmpără iute :), în primele câteva minute.

no, iertare dacă vorbii prea mult:)

io mă tem???? no way!

stai, stai, klaus, de ce anume ar trebui să mă tem?

p.s. manipulatorule!:) (teasing you 🙂 )

😀 renule, ai exagerat! Ai ciupelit tot vulturu’. Ai ciupelit și jurământu’.

Și să aibă grijă de poziția în care ține spray-ul. La noi, au funcție combinată: de aer comprimat și de freezer. Diferența e dată de poziția în care îl ții, cu pulverizatorul în sus, respectiv în jos.

Hai, lasă sîc-urile cu plăcinte și soacre! E cu brânzoici și soacre. 😀