web analytics

Poale-n brâu după rețeta mamei Delfinașului

Acum, că am și eu răgazul de a sta pe scaun și a vă scrie, miroase în casă îmbietor, a aluat copt, cu miresme de vanilie, rom, lămâie. Păcat că nu pot încărca mirosul online. Tocmai am oprit cuptorul, le-am scos, le-am uns puțin cu ulei și le-am pudrat cu zahăr ușor vanilat, dar nu am încercat vreuna, am zis să le mai las puțin acoperite, să se “aburească”. Știți de unde am primit rețeta, știți contextul, ovații de peste ocean mamei Delfinașului, mulțumim că ne-ați înnobilat casa cu mirosul Moldovei!

O să redau rețeta postată de Delfinaș, adăugând poze și explicații filmate, mărturii ale fidelității cu care am urmat instrucțiunile. Așadar:

Rețetă poale-n brâu

– cam jumatate de pachețel galben de drojdie dizolvat cu zahăr
– un ou bătut cu sare
– 300 ml lapte +1-2 lingurițe de zahăr
– 1/3 pachet de margarină
– făina cât ”ia” – puțin peste jumatate de kilogram
– un pic de ulei la frământat

se dizolvă drojdia în zahăr, se bate oul cu praful de sare, se adaugă laptele îndulcit calduț, ceva esență de rom sau vanilie, si făină cât cuprinde și se tot frământă , are aspectul unui aluat de pâine , până se dezlipește de pe degete.
se dă la crescut până își dubleaza volumul.

Zis și făcut, cu mențiunea că eu am cam dublat cantitățile, să fie acolo…

Iată și aluatul rezultat:

După aproape o oră arăta cam așa:

Bun… Mihai s-a ocupat de umplutură, eu am împărțit aluatul în bucăți de mărimea unui măr și le-am lăsat la crescut, după cum spune rețeta:

se ia câte o bucata (cam cât un măr de mare) si se pune pe masa de frământat la crescut încă un pic (din bucata aia iese 1 bucată placintă)

umplutura: 1/2 kg de brânză de vaci bine scursă, un praf de sare, arome (rom si coajă de lămâie) , stafide dacă se dorește

În continuare,

se intinde foaia cam cât dimensiunea unei palme, cu sucitorul, nici prea groasă nici prea subțire
se pune cam o lingură din umplutură, după dorință, nici prea mult nici prea puțin
se presară pe umplutură caam o linguriță de zahăr

se impacheteaza de pe margini către mijloc, in sase colțuri, dinspre margine spre centru unde se unesc si se apasă puțin cu degetul să nu se desfacă la copt.

tava de copt cu hartie de copt, se asează cu distanță un pic intre ele să nu se lipeasca când cresc, se ung cu o pensulă cu ou bătut, se bagă in cuptorul preincălzit , se coace ca la pâine
mama nu are coptor cu grade, deci nu stiu sa spun temperatura exacta, e ca la păine, trebuie urmarite sa nu se ardă.
ea le lasă la copt 35-40 min la un foc mediu
când se rumenesc deasupra, se deschide cuptorul si se ridica una din ele un pic sa verifice să nu fie cruda dedesubt

se scoate tava, se unge cu ffff putin ulei cu pensula, ca să rămână fragede, se presara cu zahar si zahar pudra vanilat.
se acopera cu un servet/prosop ca sa se abureasca, sa nu ramana tari.

din cantitățile de mai sus ies cam zece mai maricele sau 12 mai mici

pofta buna (de la mama cetire 🙂 )

Un lucru am uitat și nu am nici o scuză: să le ung cu ou după ce au crescut în cuptor. Chiar și așa, iată rezultatul:

Între timp (respectiv de când am început să scriu aici), am mâncat fiecare câte două. Mihai, umflat nevoie mare, dă acum cu vin încercând să crească capacitatea de absorbție, să-i încapă altele. Toți suntem foarte încântați de rezultat, chiar și eu, deși știu unde am greșit: trebuia, cred, să fac foaia mai subțire, să echilibrez raportul cocă-umplutură. Aluatul e ușor de făcut și tare gustos/pufos, după “aburire” coaja s-a înmuiat, n-am cuvinte să descriu ce mișto e.

Cea mai grea parte a fost să le-ntind și să identific cele șase colțuri… Matematicianul casei a ținut morțiș să-mi arate, cu dejtu’n cocă, de unde să apuc ca să-mi iasă șase colțuri. Am vrut să facem o filmare cu etapa întins-umplut-împachetat, dar nu prea ne-a ieșit (filmarea), așa că am repetat exercițiul până a rămas vedeta fără idei/glume (el fiind vedeta, evident, se simte bine fiind în centrul atenției, nu ca bâlbâita de mine, căreia de emoții i se dezmembrează sucitorul în mâini…). Până la urmă, am păstrat toate variantele și ne-am întrecut care reduce primul mărimea filmului de la mai mult de un giga la sub 128 mb, cât primește youtube-ul. Am câștigat eu.

Delfinaș, mulțumiri și laude mamei tale! O să-i ducem mai departe rețeta!

334 Comments

  • delfinasu 2017-12-10 Reply

    ce fain arată!
    să vă fie de bine, dragii mei 🙂

    (am inima căt un pepene de bucurie ca v-au iesit si că vă plac)

  • delfinasu 2017-12-10 Reply

    mă uit la film si râd cu lacrimi la capitolul ”indicatii keth” si ”sucitor dezmembrat” 🙂
    e dementiala faza cu indicatiile matematice ale lui keth, antologică :), iar mâinile tale, Cudi, de emoție sunt ca aripile de porumbel în zbor, atunci când începi treaba.
    asa mi-e drag de voi, n-aveti idee

    p.s. n-ai uitat de ou ci de unsul cu cu ulei la final, dar n-o să aibă timp să se întărească 🙂
    iar sucitorul acela prea mare:)

    • Cudi 2017-12-10 Reply Author

      Obiectez! Le-am uns cu ulei la final, crede-mă, am folosit deja celebra mea pensulă cu mustăți de Simon (o pensulă ca alea de vopsit, o luasem la ofertă, zicea că-i pentru bucătărie…) Cu ulei am dat, cu ou bătut am uitat…
      Da, cu ocazia asta îmi vedeți și degetele mele de balerină… :)) Îl moștenesc pe bunicul, sunt din neamul celor care-și pot da degetele peste cap fără efort și fără să și le rupă. Motiv pentru care n-am fost niciodată bună la volei, eu dădeam mingea mai departe, în spate. :))

      • delfinasu 2017-12-10 Reply

        :)))

        oricum, Cudi, elevul a întrecut profesorul!
        dacă prima dată v-or iesit asa, e lesne de imaginat cât de bune vor iesi data viitoare:)

        • Cudi 2017-12-10 Reply Author

          Delfinaș, dacă nu te-ai amărât că n-or ieșit așa mumoase ca ale mamei tale, dacă simți că nu în van ne-ai dat rețeta, că ești împăcată cu ce-am copt noi urmându-ți instrucțiunile, noi suntem ăia cu inima cât pepenele!

        • delfinasu 2017-12-10 Reply

          cum să mă amărăsc?!! or iesit mai faine chiar!
          dodoloațe, pudrate, dichisite, ca niste făpturi rubensiene iesite la plimbare pe malul Dunării 🙂
          Umbreluțele mai lipsesc:)

    • ketherius 2017-12-10 Reply

      Partea amuzantă e că nici eu nu înțeleg tot ce am spus acolo 😀
      Foarte bune poale-n brâu astea, mă duc cu gândul la tinerețe și la patiseriile din jurul liceului…

      • delfinasu 2017-12-10 Reply

        patiseriile acelea, keth, le tin minte si eu
        plus paharul cu iaurt langă 🙂

        ce-a spus cea mică? i-au plăcut?

        • Cudi 2017-12-10 Reply Author

          Am întrebat-o acum, că tot era cu o plăcintă-n gură:
          “Deci: prima chestie la plăcinta asta, miroase a vată de zahăr, dar nu-i vată de zahăr.
          A doua chestie, cât de pufos e, e zero, iar când muști, este 100.
          Când o guști se simte că ești în căsuța de prăjituri de Crăciun, se simte cum n-ai simțit în viața ta, se simte că e sănătoasă. Și mai e ceva: are cremă înăuntru care dă o dulceață pe cerul gurii, are brânză și stafide.
          Sus e cu zahăr vanilat, zahărul ăsta face ca această plăcintă să devină mai dulce și când muști din ea simți că mai vrei o dată.
          Sincer, simt că vreau să mănânc tot bolul!”

          • delfinasu 2017-12-10 Reply

            super-descriere!

        • ketherius 2017-12-10 Reply

          La noi se găseau mai des sana sau bragă…

          • delfinasu 2017-12-10 Reply

            sana, da! ai dreptate, nu iaurt.
            bragă , însă, nu -- de fapt nici nu stiu dacă am băut vreodată
            cred ca e mai mult băută în sud, nu prin moldova.

          • delfinasu 2017-12-10 Reply

            si, brusc, mă trosneste un gând: că de fapt voi, cei care ați plecat departe, ați păstrat ce e mai frumos din România.

            • klaus 2017-12-10 Reply

              Și pe mine mă încearcă fioru’ ăsta. Și mă întristează, indiferent de partea de ocean din care privești.

              • delfinasu 2017-12-11 Reply

                si pe mine, klaus, si pe mine.
                dar (si iar cred că o să-ți sune patetic) mă străduiesc să nu uit.
                si mai fac ceva -- îi tot povestesc lui Radu (fiu-meu) cât pot din ce e deosebit din trecutul meu, chit că mă repet, chit că uneori mai degrabă are chef de joacă pe calculator decât să mă asculte, si îl tot plimb, de când era mic, prin tot felul de locuri frumoase din țară.
                dacă va pleca vreodată în altă lume, va fi alegerea lui.
                (desi sper să nu)

                • klaus 2017-12-11

                  Repetiția nu-i mereu mama învățăturii! 😀

                • delfinasu 2017-12-11

                  ai și tu dreptate, klaus 🙂
                  apropo de dusul prin țară, mi-am amintit acum de-o fază 🙂

                  l-am dus pe fiu-meu la Curtea de Arges, să-i spun și să-i arăt de Radu de la Afumați, l-am oprit puțin lângă semnul Anei și m-am apucat să-i recit balada Mesterului Manole.
                  ei bine, m-or podidit lacrimile când am ajuns la strofele cu copilașul de nu am mai putut termina poezia.
                  am plecat de-acolo cu nasul în batistă de nu știa, bietul băiat, ce-o pățit mumă-sa.
                  avea doar șapte ani 🙂

                  că l-am dus si la Putna (are si prenumele Ștefan), asta o să fie altă poveste :).

  • klaus 2017-12-10 Reply

    Cudi, dacă nu uitati de ou, erau galactice! 🙂

    • klaus 2017-12-11 Reply

      erată: uitai.

      Mai era ceva de cârcotit. De dragul vremurilor apuse. Io am prins vremea când brânzoicile erau făcute în cuptor clasic, d’ăla de făceai foc în el, cuptorul în care se cocea pâinea. Inevitabil rămâneau resturi de cenușă în el și pixelau subtil brânzoicile la suprafață. Eu simțeam și gustul ei, ce condiment!! N-aș vrea să ajung să mor fără să mai simt gustul ăla. Sau gustul de pâine sau de langalău.
      Nu căutați în dicționare! Pe atunci, pâinea se cocea cam odată pe săptămână. Se întâmpla ca în intervalul ăsta să rămâi fără. De cumpărat așa ceva la țară, nici pomeneală. În seara în care pregătea bunica aluatul în postavă (covată de lemn cioplită dintr-un singur trunchi de copac), noi, dracii de copiii, eram în stare să-l mâncăm . Mă, ne altoia bunica, o să vă doară stomacu’! Ne calma doar când ne promitea că ne face langalău a doua zi. Dacă te trezești, claudiu și faci focul, adăuga ea. A doua zi dimineața, cu noaptea-n cap, săream din pat ca la armată, la chemarea bunicii. În rest, o făceam pe la nouă :). Ce e langalăul? E aluatul de pâine întins sub formă de plăcintă mai groasă. După ce se băgau toate pâinile la copt, în gura cuptorului se punea langalăul. Unu sau mai multe. În maxim trei sferturi de oră erau gata. Date cu ulei și sare, calde…… Off!

      • delfinasu 2017-12-11 Reply

        în Moldova le ziceam turte :), si le mai faceam si pe plită, uneori, nu neapărat în cuptor
        ceva de genul:

        • klaus 2017-12-11 Reply

          Later edit. Pitica mea mea mai mare:
          -- Tata, dintre toate mamiferele marine, cel mai mult îmi plac delfinii!

          Îmi vine să înjur urât coincidențele, da’ mă calmez. Sunt depășit de situație!

          • delfinasu 2017-12-11 Reply

            Ar trebui sa te obisnuiesti, klaus:)

            Ia-le asa cum sunt, pur si simplu, eu sunt de vina:)

          • delfinasu 2017-12-11 Reply

            de dragul melodiei, fără nicio aluzie 🙂

            https://www.youtube.com/watch?v=7vBRiFfXIiA

        • Vero 2017-12-11 Reply

          Bărbatu-meu face de-astea -- turte -- exact aşa arată. Le coace pe-o tablă pusă pe aragaz. Eu sunt numai cu mâncatul -- calde -- fie goale, fie unse cu puţin unt pe care-l absorb imediat, fie şi cu ceva care nu se absoarbe (cârnaţi, salam, caşcaval, gem de măceşe, miere). N-am încercat cu pateu şi cu icre, da’ avem de gând 🙂

          • Cudi 2017-12-11 Reply Author

            Da, turte din astea făcea și bunica mea (din partea mamei, moldoveanca). Pe astea le numea “poale-n brâu”. Le așeza una peste alta, ieșea un turn de plăcinte…

    • Cudi 2017-12-11 Reply Author

      Mulțumesc!

  • Vero 2017-12-11 Reply

    Cred că poalele astea-n brâu sunt delicioase, dar n-aş avea răbdare să le fac. 🙂
    Oare le zice poale-n brâu fiindcă-s suflecate (de şase ori)? 😀

    • klaus 2017-12-11 Reply

      Îs suflecate doar de șase ori din cauză că nu și-a ținut keth gura. Altfel erau suflecate de opt ori, după îndoiala estetică pe care am remarcat-o în glasul lui Cudi. 😀

      • Vero 2017-12-11 Reply

        Cudi trebuie să ne spună ce-ar fi făcut altfel! 😀

        • Cudi 2017-12-11 Reply Author

          Bun, deci sunteți trei care ați văzut filmarea din final. Consider efortul răsplătit!

          • klaus 2017-12-11 Reply

            Băi, exista vreo îndoială?

            • Cudi 2017-12-11 Reply Author

              Din experiențele anterioare, foarte puțini dau click pe filmări, Klaus.

              • Cudi 2017-12-11 Reply Author

                (asta e din ciclul: dacă tot ne-am făcut de rahat cu tentativele noastre de a filma procedeul împachetării, măcar s-o facem până la capăt, adică să nu vă scape nimic)

  • renata 2017-12-11 Reply

    Cât sunteți frați de cruce cu cupitorul, eu doar salivez și-mi fac cruce.
    Că vă iese.

    • Cudi 2017-12-11 Reply Author

      Renata, ai văzut filmarea din finalul articolului? Nici o nominalizare, nimic? :))

      • renata 2017-12-11 Reply

        Acu am vizionat. Nominalizările sunt:
        pentru cea mai bună voce -- Keth
        pentru cel mai frumos râs -- Cudi
        pentru cel mai bun operator -- ? Keth?

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          Mulțumesc pentru indulgență, Renata. Mihai (operatorul) încă se mai “bucură” de vocea asta -- de Leonard Cohen sau de Iosif Sava, dar faza cu febra/mucii a trecut.

    • klaus 2017-12-11 Reply

      “Cuptiorul”. renule, dai o bere, că pălincă n-ai 🙂

      • renata 2017-12-11 Reply

        Da, klaus, mi s-au îmbârligat deștele pe litere.
        Dau o bere, deși mie nu-mi place berea. Nu-mi plac subofițerii ăștia cu 4-5 sau 12 grade.

        • klaus 2017-12-12 Reply

          Aoleu, păi spune așa! Luăm în gât doar generali! 🙂

  • Cudi 2017-12-11 Reply Author

    Oameni buni, n-am mai ascultat melodia asta de un car de ani, mi-a adus-o youtube-ul în fața ochilor și tare m-am bucurat. O pun și eu aici, poate se mai bucură careva:
    https://www.youtube.com/watch?v=UcsQvTpi3Oc

    • klaus 2017-12-11 Reply

      Poate Papa, dacă a mâncat gras și simte nevoia de-o murătură. Da, îs rău, nu știu de ce e atât de nemernic uneori :(. Și mă scoate din pepeni doar pentru că nu îmi e indiferent.

      • Cudi 2017-12-11 Reply Author

        Klaus, a înțeles greșit primul tău comentariu, în lumina ultimelor explicații, va înțelege că acea pulă era parte dintr-un dialog amical, nu era înjurătură. Tocmai pentru că nu îi ești nici tu indiferent cred că a avut și reacția aia. Vorbește pe limba lui, să te înțeleagă bine din prima, și vei găsi în el un prieten și un partener de dialog pe măsură.
        Eu știu că dacă ne scuturi bine pe toți, nu e niciunul rău, absolut niciunul.

    • klaus 2017-12-11 Reply

      Cudi, eu nu mai dau click. Muzica asta e deja în mine.

  • Cudi 2017-12-12 Reply Author

    Nu reușesc să adorm, prea multe gânduri în capul meu, de teamă de vulturii pleșuvi.
    Așa că am venit în zona bucătăriei, mi-am întins puțină maioneză pe o felie de pâine, am luat o roșie alături, apoi am pornit laptopul. Și am găsit ceva frumos:

    • delfinasu 2017-12-12 Reply

      dacă nu zâmbesti, te ciufulesc! 🙂
      una de-a mea:
      https://www.youtube.com/watch?v=HzII3PMF6jg

      • Cudi 2017-12-12 Reply Author

        • delfinasu 2017-12-12 Reply

          Am găsit!
          ce trebuie sa exersăm în weekend, numai bine înainte de aterizarea vulturului plesuv!
          (tot vreau să prind zâmbetul acela al tău!)

          https://www.youtube.com/watch?v=0g7KawdsVSQ

          • delfinasu 2017-12-12 Reply

            p.s. eu aleg pasii de la 0:26, 0:51, 1:25, 2:07

            ma rog, fie si-un 1:37 🙂

            • Cudi 2017-12-12 Reply Author

              Duminică nu putem dansa, Delfinaș, am declarat oficial zi de doliu în familie (puii mei, până și lui Fram îi e frică de vultur!).

              • delfinasu 2017-12-12 Reply

                sunteți de comă amândoi!:)
                cred ca Pitica e cea mai curajoasă acolo!

                • delfinasu 2017-12-12

                  Reao:)!
                  (love you, too 🙂 )

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  #sadpianomusic

                • delfinasu 2017-12-12

                  Cudi, va fi bine, ai sa vezi
                  Incearca, te rog mult de tot, sa nu te temi de drob inainte de a pica drobul cu pricina
                  iubeste pe keth, el pe tine, cu atat mai mult zilele astea.
                  ca dupa, nema sex, nema giugiuleala…post de 4 luni jumate, parca va vad fugind la vreun hotel sa scapati de vulturul plesuv 🙂

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Delfinaș, am intrat în “post” de dinainte de a-i lua biletul, pe fond de stres. A fost mai înainte la masă și s-a jurat, așa, de parcă avea să-și urce în cârcă toată planeta, ca un erou, că n-o să-și facă nici măcar laba.

                • delfinasu 2017-12-12

                  Vai s-amar!!
                  dacă nici keth cu laba, si tu cu postul, într-o lună o să vă scoateți ochii singuri, fără niciun efort al vulturului plesuv!

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Fredonez “Don’t cry for me Argentina”.

              • Vero 2017-12-12 Reply

                Când îţi aduci în casă pe cineva de care ţi-e frică dai dovadă de curaj. 🙂

                De ce doliu duminică? Faceţi un chef în familie, aşa, ca de lăsata secului!

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Să-ți mai zic una, dragă Vero, duminică e ziua lui Mihai.

                • delfinasu 2017-12-12

                  Cudi, ce tort pregătesti lui keth?

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Colivă.

              • Arlech 2017-12-12 Reply

                Ce-i aia “puii mei”, Cudi? Te-a corupt Lotus? 😀
                Fii bărbată, înjură pe şleau! 🙂

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Arlech, folosesc expresia “(în) puii mei” de dinainte să-l știu pe Lotus. Cu pula n-am nici o jenă, că-i în a mea, că-i de cal sau că o bag și-o scot, pula-n sus și pula-n jos. :)) În fine.
                  “(În) puii mei” e varianta mai soft a lui “(în) pula mea”. Iar asta e varianta soft a lui “mă-ta” (apogeul nervilor mei, când zic de “mă-ta” e nașpa rău, cum îl reped tot mai des pe Mihai în ultima vreme).

                • klaus 2017-12-13

                  Arle, în puii mei e înjurătură comună. Poate chiar vestică. N-are Lotus marcă înregistrată. 🙂

                • Arlech 2017-12-13

                  Te-ai grăbit să tragi concluzii, Klaus.
                  N-am spus că “în puii mei” e invenţia lui Lotus. E un eufemism, şi Lotus i-a spus de curând lui Cudi, într-un comentariu: “Cultivă eufemismele”.

                • klaus 2017-12-13

                  Ok! 🙂

              • Iosif 2017-12-12 Reply

                Cudi draga, nici daca ar veni la voi un reprezentant al inchizitiei sau al SIL, nu ati fi atât de panicati. Eu cred ca Pitica o adora si…vice versa ! 🙂

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  :))) Mă doare burta de râs, Iosif.
                  Cu pitica n-a stat nici măcar o oră, singurele ele două. De fapt… dacă stau bine să mă gândesc.. cred că nici juma de oră, nici 20 de minute… Jesus! Acum realizez că n-au rămas singure nici un minut. Pitica e stresată ca și mine.

                • Iosif 2017-12-12

                  Asta era ideea, sa râzi ! 🙂 La mine nu exista zi sa nu râd, iar când te ataca râsul, si dusmani-ti devin prieteni, GARANTAT 100% ! 🙂 🙂

                • delfinasu 2017-12-12

                  Are dreptate Iosif!

                • Iosif 2017-12-12

                  Delfinasu’…

                • delfinasu 2017-12-12

                  Da, Iosif, culmea, nu?:)
                  până acum nu stiu dacă ți-am dat vreodată dreptate, e o premieră:)

                  si am scris-o fără nicio ironie, mi-am amintit cum râsul a alungat multe din zilele mele cele mai negre, râsul alaturi de puțini prieteni

                • Arlech 2017-12-13

                  Aici mi-ai plăcut, Iosif! 😀

              • delfinasu 2017-12-12 Reply

                Cudi, sus în colț, în stânga, ce scrie?

                scrie asa: Ketherius & Cudi

                asa v-am cunoscut, locul acesta are un farmec al lui dat de amândoi
                cum zicea si Arlech ”cuib de cuci”

                dacă vă ciondâniți, noi cu cine mai votăm? e păcat…

    • delfinasu 2017-12-12 Reply

      si una de pe la mine 🙂
      (cu fata Mioarei Velicu am fost colega in scoala generală 🙂 )

      https://www.youtube.com/watch?v=y5ANKVXWL5s

    • klaus 2017-12-12 Reply

      Of Cudi, mă provoci! Sentimentalismul poeziei mă doboară, da’ cam atât. E puțin pentru o poezie. Eu aș spune doar “Mi-e dor de tine, mamă!”
      Poate n-om muri, mi-ar face mare plăcere să-ți explic mai pe-delete, față-n față. Aici, parc-aș scuipa cuțite prin cuvinte.

      • Cudi 2017-12-12 Reply Author

        Klaus, noi suntem mai fără declarații în familie. Nu prea le aveam cu manifestarea verbală a afectivității. Nu tu “te iubesc-uri”, nu tu “mi-e dor de tine”. Nu că n-am fi simțit….
        În dialog cu ai mei, în momentele alea emoționante ale revederii sau plecării echivalentul expresiilor de mai sus suna cam așa:
        (O să îmi lipsești/ o să îmi fie dor de tine/ te iubesc) -- Ai grijă ce faci, da? / Vezi să nu slăbești ca un ogar! / Mai ia o haină în spate că tremuri ca o vargă! Alo! Ești bine? Las’ că știu eu că faci foamea, vii acasă și te întremează mă-ta!
        Chestii de genul.

    • renata 2017-12-12 Reply

      Bă, ți se face pielea de găină.
      Frumoasă poezie, dacă țipătul acesta se poate numi poezie.
      Cudișor, io vin la voi să mă relaxez, fată, nu să plec înnourată!

      Fie-mi iertată reacția, dar încă nu-s capabilă să citesc poezii cu și despre mame.
      Băi, nu știu când o să-mi treacă!…

      • Cudi 2017-12-12 Reply Author

        Renata, tu cât ai stat cel mai mult zi și noapte cu vreuna dintre soacrele tale? Că actuala a mea vine luni pentru patru luni jumate.

        • renata 2017-12-12 Reply

          N-am avut decât una. (Coabitantul n-are mamă.)
          Am stat un an. În aceeași casă. Dar nu te lua după experiența mea. Aveam 20 de ani. Ca soacră, am urât-o. Ura era reciprocă. Poate nu ură e cuvântul ci detestare. Ca om de știință, însă, nu pot decât să-i mulțumesc că mi-a pus un tratat de genetică în brațe și mi-a explicat simplu și pe prostește lucruri pe care nu le înțelegeam. Așa se face că, la admitere, am luat ZECE la genetică, deși toată lumea era convinsă că trebuie să scrii manualul pe de rost, ca acum, cu copy-paste.
          Dar nu, nu asta m-ai întrebat…
          Cudi, soacra trebuie tratată ca o fostă soție sau fostă amantă de-a bărbatului tău. Cu milă și înțelegere. E ca pe terenul de tenis, îi strângi mâna adversarului după ce l-ai bătut. Și tre să te uiți în ochii lui. În fond, și el e om. Trebuie să-i menajezi ego-ul, orgoliul de-a fi fost aia care l-a văzut ÎNAINTEA TA în cocoșelul gol și acum nu-l mai vede.
          E oribil ce-ți spun! 🙂
          Dacă e o femeie complicată, cultă, trateaz-o ca pe doamna profesoară. Îi ceri sfatul și când n-ai nevoie, dar faci ca tine.
          Dacă e o femeie simplă, trateaz-o ca pe vecina de jos. Cere-i sfatul, ca să se simtă importantă. Firește, faci ca tine.
          Oricât de nasol te-ai simți în timpul vizitei, amintește-ți că nu sunt decât PATRU LUNI ȘI JUMĂTATE. Raportat la o viață de om e nimic. Un floc în calea pulii. 🙂
          Sper să nu citească Lotus asta și să leșine. 🙂 🙂 🙂

          Capul sus, pieptu-nainte!
          Suntem aici!!!
          Nu există mamă de băiat care să nu fie, inconștient, îndrăgostită de copilul ei.

          • Cudi 2017-12-12 Reply Author

            Renata, apreciez.
            M-am comportat mereu exemplar și am lăsat de la mine cu duiumul ca să fie bine.
            Neplăcut a fost modul în care ne-a tratat doamna profesoară pe noi (pe mine și pe pitică, care pitică o am din fosta căsnicie), ar fi fost lux dacă ne-ar fi tratat ca pe vecinele de jos.
            În rest, e împăcată cu mine: știe că sunt omul păcii, că am grijă ca ea să se simtă bine, doar că grija nu e tocmai reciprocă. De unde și îndrăzneala de a vrea să stea mai mult aici (ar fi vrut șase luni, cu prelungire), cu celelalte trei soții ale lui Mihai + alte relații care, slavă cerului, n-au trecut și alea pe la starea civilă, nu a îndrăznit un așa pas. Cum ar veni, și-a găsit cârpa.

            • Marian 2017-12-13 Reply

              Cudi , o intrebare pentru dumneata : sotul dumitale ” cu celelalte trei soții ale lui Mihai + alte relații care, slavă cerului, n-au trecut și alea pe la starea civilă, ” ce zice , sau mai corect care-i atitudinea sa vis a vis de mama-sa in aceasta situatie { ” Neplăcut a fost modul în care ne-a tratat doamna profesoară pe noi (pe mine și pe pitică, care pitică o am din fosta căsnicie), ar fi fost lux dacă ne-ar fi tratat ca pe “} caci pe mine unul o chestie dintr-aste a m-ar face s-o iau la shuturi…chiar si pe mama ?! Pai doamna in cauza nu stie ca nimeni nu-i vesnic si ca mai devreme sau mai tarziu va venii la mana dumitale ? Si daca te-a luat la pachet cu pitica …pai el si mama-sa n-au invatat inca ca , daca cumperi o vaca cu lapte , cumperi si vitelul odata cu ea ? Pacat pentru …cultura doamnei in cauza .

              • Cudi 2017-12-13 Reply Author

                Marian, soțul se declară de aceeași parte a baricadei cu mine. Dar, cum spuneam, nu prea mă încălzește ce zice el acum, pentru că nu va simți ce voi simți eu, pe mine mă poate face vulturul knockout în doi timpi și trei mișcări, fără ca el să bage ceva de seamă. Pentru el, foarte probabil, războiul va fi invizibil, insesizabil.

                • Marian 2017-12-14

                  ” Marian, soțul se declară de aceeași parte a baricadei cu mine. ” ASTA-I TOT CE CONTEAZA CUDI !!!

                • Cudi 2017-12-14 Author

                  Ai dreptate, Marian.

            • Marian 2017-12-13 Reply

              ” Cum ar veni, și-a găsit cârpa.” Lasa ma ca bine-ti face , daca te-ai lasat sa fi folosita astfel !!!!!!!!!!!!! Acu’ te-ai trezit ????????

            • Arlech 2017-12-13 Reply

              Cudi, dă-l în mă-sa de comportament exemplar!
              Pune şaua pe Simon -- după ce-i dai să-nfulece jăratic -- şi pregăteşte-te să jumuleşti vulturul! N-o să fie greu, că zici că e deja pleşuv! 😀

              • Cudi 2017-12-13 Reply Author

                Ne-a venit o dată în vizită un amic mai vechi de-al lui Mihai, unul pe care eu nu-l prea aveam la inimă. S-a așezat pe canapea și și-a început cu elan monologul -- despre ce tre să fac eu cu viața mea. Și pe când îl ascultam eu cu capul sprijinit a “văleu!” într-o palmă, îl văd pe Simon că se urcă pe canapea, apoi mai sus, pe spătar, până ce-a ajuns deasupra oaspetelui. Cu labele din față l-a “îmbrățișat de gât”, apoi și-a înfipt colții ușor în gâtul lui, moale, în joacă. Știi cum se joacă pisicii ăștia, nu mușcă de-a binelea, numai cât să te stârnească.
                Bineînțeles, oaspetele s-a speriat, a plecat ceva mai în grabă și nici n-a prea mai venit pe la noi.
                😀
                😀

                • renata 2017-12-13

                  Omagiile mele, Simon!

  • Maria 2017-12-12 Reply

    Cudi, imi pare tare rau, nici eu nu m-am inteles deloc cu soacra-mea, cel mai mult am locuit impreuna o luna zi si noapte si…ce sa spun, greu… Nu stiu daca te ajuta gandul ca fara ea, nu era nici iubirea vietii tale. Cam asa am incercat sa supravietuiesc, la sugestia unei prietene. Dar n-am renuntat la ale noastre, cat am stat la ei (in vizita). Cred ca umorul ajuta , pe noi ne-a scos din incurcaturi de multe ori! Si asta, sa te faci ca nu vezi -- n-auzi multe. Schimbat subiect, cand devenea delicata conversatia, in orice caz neimplicare afectiva, pe cat posibil, fiindca ea o sa plece si voi o sa ramaneti din nou voi asa cum va stiti, va iubiti si va place voua sa fie viata voastra. Asa ca iubiti-va, sunteti la voi acasa! Oricum ar fi ea, in sinea ei o sa fie linistita daca o sa va vada ca va iubiti si va intelegeti.

    • Cudi 2017-12-12 Reply Author

      Maria, la partea fizică a iubirii -- nu pot și nu pot cu ea în casă. Nici cu ai mei în casă n-a fost deloc bine, aveam impresia că se aud zgomote -- deși stăteam statuie -- și că toți din casă știau ce se întâmplă la noi în cameră. Dimineața, ieșeam rușinată, de parcă ar fi stat tot satul la geam peste noapte. Așa că m-am lăsat de meserie. S-o jurat Mihai că nu-și mai face nici măcar laba, dar nu-mi fac griji în privința lui, o să uite jurământul nesolicitat, în cel mai rău caz va avea ejaculări nocturne, în somn.

      • delfinasu 2017-12-12 Reply

        Cudi, cu prima soacră am avut altfel de probleme, ți le zic eu altădată.
        Dar cu a doua , a fost crunt!
        Cînd veneam în vizită la ea si stăteam mai multe de o zi, voia să lăsăm usa deschisa la dormitor pe motiv ca dacă o închidem, o bârfim!
        Apartament cu camere semidecomandate, usa la dormitor dădea exact in camera ei

        Deci…ce zgomote, ce susoteli…nici măcar să mă întorc de pe o parte pe alta nu îndrazneam!

        • delfinasu 2017-12-12 Reply

          si-o să mai spun acum ceva…care probabil nu o să pice pea bine lui keth, si-mi cer scuze anticipat.

          Daca o soacră e teroristă cu nora, înseamna că barbatul e slab.
          Indirect, dacă nu ia măsuri de reducere a stresului si umilinței soției, înseamnă ca e de acord cu tot ceea ce face mumă-sa.
          Stiu ca e greu, e mama lor, dar…soția ce e? e perechea pentru (teoretic cel puțin) tot restul zilelor, cu care a ales să-si facă cuib.

          • Cudi 2017-12-12 Reply Author

            Și ce dacă se supără Mihai? Glumesc, n-o să se supere, o să-l închid în baie, o să-i ordon să-și facă o labă și îi trece instant. Glumesc. :))
            El era cam dur cu vulturul pleșuv la început, o cam repezea și, ghici cine se simțea super aiurea martoră fiind la treburile astea? Eu. L-am tras de mânecă să fie finuț cu ea, să fie atent, să nu o contrazică etc. Rezultatul e o mamă/soacră happy!

            • delfinasu 2017-12-12 Reply

              stii, pot să mă însel, dar dacă (zic DACĂ), vine la voi ca să stea si ea în cuibul pe care , în sfârsit, îl are fiu-său?
              că e o dură, de regulă e masca pusă pentru a ascunde slăbiciunile, iar daca e profă de modă veche, ea stie că trebuie să ”stăpânească” elevii clasei
              pentru ea, keth va fi mereu copil.
              si cum nu prea i-a dovedit că poate alege nevestele (dat fiind numărul anterior mare), e clar circumspectă si la ultima venită în club, adică la tine.
              trebuie mult timp, foarte mult timp ca să ajungi să-i dovedesti ca tu vei ”rămâne”.

              • Cudi 2017-12-12 Reply Author

                Nu, nu, nu: era foarte încântată de nurorile și cuscrii ei dinainte, că erau oameni bine, doctori, chirurgi, oameni cu relații. Numai eu sunt amărâta lumii cu neamul meu cu tot, că pe foștii cuscrii îi mai sună când și când, dar pe mama mea, o biată ex-laborantă, nici la insistențele noastre n-o sună, când are vreo aniversare.

                • delfinasu 2017-12-12

                  draga mea dragă! păi e perfect! ce-ți trebuie să se sune? no way
                  se văd o dată la nuntă, eventual la vreun botez, si gata, e de ajuns.
                  trust me, e cel mai bine.

                • delfinasu 2017-12-12

                  stai să-ți zic eu de prima! 🙂
                  aveam 20 de ani (doar 20!) si m-am împiedicat de toate pietrele din sat cu buchetul meu de crizanteme adus de la Iasi special pentru prima întâlnire cu soacra, cărat pe tren apoi pe cursă, si când ajung la ea (tremuram toată de emoție) ce crezi?!
                  de față cu mine, îî spune lui fiu-sau că ea cum mai dă ochii cu a lui Munteanu, oier cu multe sute de oi, cu care vorbise pentru fie-sa!
                  eu, fată de profesoară văduvă cu două fete ținute amândouă în scoli, de si-a luat mama al doilea costum de haine abia după ce am terminat eu facultatea!

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Vai, Delfinaș, vai, vai, vai…

            • delfinasu 2017-12-12 Reply

              si incă ceva, mare eroare!!! foarte mare!
              dacă tu l-ai tras de mânecă si dacă ea stie că el e mai tolerant si amabil cu ea datorită ție, te va urî.
              cel puțin la modul underground si cel puțin la început.
              e umilitor pentru o mamă de genul ei ca nora să fie cea care-l potoleste pe copilul ei.
              în sinea ei stie că ea ar fi trebuit să stie să facă asta, nu tu.
              pentru asta nu te va ierta mult timp.

              • Cudi 2017-12-12 Reply Author

                Am creat un monstru, Delfinaș, am creat un monstru. 🙁

                • delfinasu 2017-12-12

                  Oricum, cea mai mare satisfacție o va avea când va vedea si va simți (crede-mă că va simți chiar dacă tu vei încerca să maschezi) că tu si keth nu vă înțelegeți
                  nu va conta motivul, ea va ține oricum cu el, tu vei fi cea rea oricum.

                • Marian 2017-12-13

                  Si la ce credeti voi ca-i va servi aceasta satisfactie : ai va fute ea pe Keith ? Mai repede cred ca-i vorba , nici macar de-o mama mult prea posesiva , ci mai degraba cred ca-i vorba despre grija ca , in cazul unui divort sa nu ramana fie-su doar in izmene mai ales ca…probabil a mai patit-o .

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          Delfinaș, dintr-o eroare… eroare, așa, avem termostat doar jos, în zona bucătăriei… Sus sunt dormitoarele în care, dacă le închizi ușile, devine prea rece. Dormim cu ușile deschise, eu vreau să o aud pe pitică, în caz de ceva, plus că vrem să circule căldura. Când alea alea, așteptam să adoarmă pitica și închideam ușa, nu pentru mult timp, evident. Bun, camera vulturului pleșuv e față în față cu dormitorul nostru, duminică seara ne tot scărpinam la urechea dreaptă cu mâna stângă, cum să așezăm patul ei, fără să acoperim locul din podea pe unde suflă căldura și fără să fie cu fața fix spre dormitorul nostru… N-am reușit să rezolvăm dilema. La toate astea, bonus, pune și pereții și structura de lemn a casei…
          Groaznic!

          • delfinasu 2017-12-12 Reply

            clar, dezastru!

            sau….

            să fiți voi atât de puternici încât să fiți un cuplu normal…?…
            greu, tare greu.
            e usor ce zicem noi pe-aici, dar numai voi le stiti pe ale voastre.

          • Marian 2017-12-13 Reply

            “Când alea alea, așteptam să adoarmă pitica și închideam ușa, nu pentru mult timp, evident. ” CAT TIMP , CAAAAAT TIMPPPPPPP ????????????”ne tot scărpinam la urechea dreaptă cu mâna stângă, cum să așezăm patul ei, fără să acoperim locul din podea pe unde suflă căldura și fără să fie cu fața fix spre dormitorul nostru… N-am reușit să rezolvăm dilema. ” Pont : cumpara-i un sac de dormit sau trimete-o la Heatbreak Hotel 😉 altminteri ajungi dumneata acolo !

          • klaus 2017-12-13 Reply

            Dacă vreți, vă ajut la faza cu termostatele, să puteți închide naibii, ușa. Da’ discut numa’ cu keth pe partea tehnică.

        • Marian 2017-12-13 Reply

          @delfinasu Hai ma delfinasule , las-o dracului de smecherie , pai vi la soacra-ta in vizita ca sa …rupi patul ???

          • delfinasu 2017-12-13 Reply

            Marian, ai citit pe diagonala.
            Problema nu era legata de sex ci de usa deschisa. Tu nu ai auzit de intimitate?
            Si chiar nu e nicio smecherie si cu atat mai mult nu las dracului nimic.

            Si daca as fi vrut sa rup patul, (expresia ta suna ca naiba) , n-o faceam singura ci ca ar fi fost vointa amandurora. Ce nu am specificat in comentariul meu e ca in perioada cand mergeam la soacra-mea in vizita, eu si barbatul meu ne vedeam doar la sfarsit de saptamana.

            • Marian 2017-12-13 Reply

              @delfinasu Sper din toata inima ca nu te-ai suparat chiar daca expresiile mele “suna ca naiba ” { asta-i de la Petrte Roman citire 😉 } caci…oricum sant din inima si , facute cu multa amicitie .

              • delfinasu 2017-12-13 Reply

                Marian, e ok, poate ca e prea sensibil subiectul pentru mine si-am citit prea serios.
                oricum eu si al meu am rezolvat problema “soacra”.

      • delfinasu 2017-12-12 Reply

        Ar trebui sa facem clubul femeilor cu soacre teroriste 🙂

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          N-am nici un spor la făcut curățenie în casă, deși sunt numărate zilele până vine C.T.C.-ul, n-am somn, banii se duc pe amenajarea camerei vulturului, sunt nefutută și fumez ca turcul de nervi, sper că mă încadrez.

          • delfinasu 2017-12-12 Reply

            întrebare: ce-o să faci când keth va fi la serviciu si Pitica la scoala?
            vei sta cu ea în casă toată ziua?

            • Cudi 2017-12-12 Reply Author

              Îmi iau normă întreagă la pus produse pe raft.

          • Vero 2017-12-12 Reply

            Înţeleg restul, numai partea cu nefututa nu. Lasă-l pe Fram să se dezlănţuie, acum, cât nu e vulturul în camera de vizavi. 🙂

            • delfinasu 2017-12-12 Reply

              Cudi, ascultă pe Vero, că zice de bine!
              Subscriu la sfatul ei 🙂

            • Cudi 2017-12-12 Reply Author

              Să se dezlănțuie singur în duș, n-are decât! Cu mine, dac-om mai fi împreună, în mai 2018!
              Mi-e ciudă pe el, mi-e ciudă că din cauză că țin la el trebuie să împart cuibul cu vulturul. Vero, tu ai avut o soacră bună, nu știi cum e cu una rea. Pe tine, ca femeie, te fute la melodie, te zdrobește psihic, e tensiune, e nemulțumire, sunt vorbe aiurea aruncate, te plesnește când ți-e lumea mai dragă. Cu fiul, soacra rea e lapte și miere, ăla nici nu se prinde de ce se întâmplă împrejur, e zen, e papa bun, cloști protectoare în jurul lui, e întra-alt film și ăla de relax! Ai fost o norocoasă cu o soacră cumsecade, n-ai idee ce noroc pe capul tău!

              • delfinasu 2017-12-12 Reply

                ai un singur avantaj

                vine ea pe teritoriul tău
                trebuie să ți-l ții bine marcat, Cudi, din prima zi. Musai.

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Delfinaș, când am născut-o pe pitica, am stat o vreme la ai mei, cu celălalt soț. No, vremea aia și-a spus cuvântul în privința relației noastre. Să zicem că acolo s-a format o bubiță pe care am scărmănat-o ulterior și s-a dus totul naibii. Orice, doar să nu stea cu părinții, ăsta e sfatul ce-l pot da oricărui cuplu. E ca și sănătatea, e ceva vital pentru o relație, părerea mea. Au înțeles și ai mei când, după despărțirea de primul soț, mi-am luat o chirie pentru mine și pitică, fiecare cu pizda mă-sii. Când mi-ar fi fost mult mai ușor să stau cu ei, să mă ajute cu pitica. Nu. Mergeam în weekend-uri la ei, să-i ajut, dar chiar și ca femeie singură cu copil, am preferat să stau separat.

                • delfinasu 2017-12-12

                  nu mă pot abține si voi scrie cu majuscule: TOTAL DE ACORD!

                • Vero 2017-12-12

                  Cudi, am ştiut de la bun început asta -- să nu stai cu părinţii -- am băgat la cap din experienţa altora.
                  Înainte de 89 am refuzat post în Bucureşti, picase pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă, era loc şi pentru mine şi pentru bărbatu-meu, ăia de la Personal se şi apucaseră să facă hârţoagele pentru transfer -- ca surpriză plăcută. Dar în Bucureşti aveau ai mei apartament cu 3 camere, noi n-aveam copii… Nu ne-ar fi repartizat nimeni locuinţă (şi bani să ne cumpărăm n-aveam), ar fi trebuit să stăm cu ai mei. Se înţelegeau bine cu bărbatu-meu, dar una e să te duci câteva zile în vizită şi alta să stai împreună tot timpul. Am rămas în Focşaniul nostru, nici cu ai mei, nici cu al lui, şi a fost bine pentru toată lumea.

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Bravo vouă, Vero! Când mă gândesc la voi, te văd pe tine sub greutatea pisicilor, ăștia torcând leneș, iar pe bărbatul tău alături, încercând noi acorduri la chitară sau explicându-ți ceva filosofii. Liniștiți, în cuibul vostru. Ce vacanțe în Mexic, Cuba sau Hawaii? Dacă ai ce aveți voi, ești fericit.

              • Vero 2017-12-12 Reply

                Cudi, ştiu din auzite cum e cu soacră rea.
                Dar n-am mai auzit de nimeni care să-şi fi pus sculele în pod fiindcă stă cu soacra. Sunteţi oameni în toată firea, sunteţi căsătoriţi, care-i problema? Coana mare să-şi pună vată în urechi dacă nu-i place.
                Eu cred că bărbatu-meu m-ar fi lăsat baltă cu siguranţă dacă-l puneam patru luni la post.
                Apropo, unul dintre puţinele sfaturi pe care mi le-a dat tata în privinţa bunului mers al căsniciei a fost să nu-mi refuz niciodată bărbatul în privinţa asta. 🙂
                I-am nesocotit sfatul ăsta o singură dată, şi în noaptea aia a fost cutremur (ăla din 86). 😆
                Şi pe urmă mai degrabă cutremurul decât tata a făcut din bărbatul meu un soţ ale cărui avansuri n-au mai fost refuzate. 😀

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  :)) Două dileme au fost lămurite azi: cum a ajuns Iosif așa și care-o fost pricina cutremurului din 86!

                • Vero 2017-12-12

                  :)))))))))))))))

                • Vero 2017-12-12

                  Am o relaţie specială cu cutremurele: pe 4 martie 77 a fost baba mea! 😆

                • ketherius 2017-12-12

                  Și cum ți-a fost anul?

                • Vero 2017-12-12

                  Anul ăla, de fapt 76-77 (cât am avut 19 ani) a fost un an în care-am avut de 2 ori baftă că n-am murit. Sau chiar de 2 ori jumate -- a treia oară e… discutabilă.

          • Marian 2017-12-13 Reply

            Mi-a luat-o imaginatia razna pur si simplu !!!!!

          • Marian 2017-12-13 Reply

            “sunt nefutută și fumez ca turcul de nervi, ” Pai de ce ? Cumva tii post ? Pai , exista post doar pentru futut nu si pentru un cunilingus sau o felatie de calitate ! Treceti la treaba fratilor ce mai asteptati !?

        • renata 2017-12-12 Reply

          Delfi, pe ce lume trăiești?! TOATE soacrele sunt teroriste. N-avem logistica necesară ca să înființăm un club pentru nurori.
          Cudi are o bubiță pe care soacră-sa n-o va ierta niciodată: Pitica.

          În cea de-a doua lungă și importantă relație (atunci am fost îndrăgostită la greu) cu cel pe care, pe blog, în textele cu Bozyre (Cudi știe) îl numeam Făt-Frumos, mă-sa, o dobitoacă cu șapte clase, ajunsă „bine” prin intermediul soțului (securist fin, comerț exterior, prieten cu Pacepa), dobitoaca mi-a spus următoarele cuvinte: „Tu, Renata, trebuie să înțelegi că ești o femeie divorțată; deci tu nu mai ai cum să-ți refaci viața decât, poate, cu un bărbat divorțat.” Ceea ce fii-su nu era, adică. Fii-su a ținut la prințipurile mămichii. Dar keth e acolo, cu familia lui -- 1-0 pentru el.
          În condițiile astea eu aș ține-o pe mămica soacră și 15 luni, în gazdă, asigurându-mă, însă, în mod politicos, că va dori acasă după 30 de zile. 🙂

          • Vero 2017-12-12 Reply

            Renata, a mea (soacra) chiar nu e teroristă.
            E drept că n-am stat niciodată sub acelaşi acoperiş cu ea mai mult de 10 zile (în casa ei, iarna, de sărbători, şi de vreo două ori vara, în concediu), dar n-am avut nici cel mai mic conflict. Şi sunt o putoare de noră, m-am dus întotdeauna la ea la masă pusă (cu toate bunătăţile de sărbători gata pregătite) şi n-am spălat nici măcar o farfurie.
            Cum zicea tata -- la barza chioară îi face Dumnezeu cuib. 😀

            • klaus 2017-12-12 Reply

              Noroc cu tine, Vero. Bă, nu-i chiar plină lumea de soacre nebune!!

              • delfinasu 2017-12-12 Reply

                si eu mai stiu căteva exemple, klaus, chiar nu e plină lumea de soacre nebune

                ce mi-e mie ciudă e că toată viața mea m-am înțeles de minune cu toate babele ce mi-au iesit în cale, cu surorile sau cumnatele soacrelor, cu mătusile si altele de gen, numai cu cele două soacre nu 🙂

          • Cudi 2017-12-12 Reply Author

            Renata, apropo de bubiță: am fost la ea pentru câteva zile, treabă anunțată din timp.
            No, că mă repet povestind asta, dar a durut!
            Evident că eu merg peste tot cu pitica mea, știa clar că venim trei, nu doi. Bun, cum a întâmpinat-o: i-a dat în mână o păpușă dezbrăcată, mâzgălită, tunsă și vai de capul ei, pe care o împrumutase de la niște nepoți, ca atenție pentru pitică.
            Două zile mai târziu trebuia să o ducem la niște prieteni de-ai ei, cu nepoți de vârsta piticei mele, băiat și fetiță. Ne-a rugat să oprim la o librărie gen Diverta sau cum naiba se numește, să cumpere ceva pentru copiii ăia, că așa-i frumos… Eu, cu pitica după mine. M-a întrebat ce anume să aleagă, pentru că eu, având copil de vârsta destinatarilor, poate știam mai bine. Eram cu pitica de mână. I-am spus ce ar fi frumos. A cumpărat, nu s-a uitat la preț, dar n-a întrebat ce-ar vrea șI pitica mea, de față, care bălea în fața rafturilor de jucării. Nu, pentru pitica împrumutase horror-ul ăla de păpușă vechi de cinșpe ani. Împrumutase.

          • delfinasu 2017-12-12 Reply

            Ai dreptate, Renata. Cu Pitica.

      • Maria 2017-12-12 Reply

        Naa, pai nu asa! Ai o problema tu, iarta-ma ca sunt asa directa! De ce te simti tu vinovata ca te iubeste sotul tau? depaseste faza asta! Inteleg chestia cu bunul-simt, dar … abstinenta PATRU LUNI??? Pai gasiti momente, trimiteti-o la plimbare, puneti-i un somnifer noaptea in pahar, mancare, unde vreti, nu stiu, fiti inventivi, Doamne pazeste! umor si inventivitate, va rog mult de tot! Scuza-ma, dar scorpiile astea sunt in stare sa desparta soti care realmente se iubesc, nu e gluma, astea trebuie fentate cumva, scuze iar dar nu stiu cum sa spun altfel! n-are nicio importanta ca ai un copil dintr-o casnicie sau relatie sau ce vrei tu anterioara, acum voi sunteti o familie si daca nu va comportati ca atare, o sa va manance cu fulgi cu tot! Cand i-am vizitat noi prima oara eram insarcinata in luna a treia, dupa 5 ani de casnicie -- ce, crezi ca m-a menajat fiindca purtam in pantece propriul ei viitor nepot?! Nici vorba! Deci scoate-ti din cap ca e din cauza copilului, nu, astea rele sunt rele si gata! Si trebuie tratate cu umor si atentie mai asa, mai “pe deasupra”, cu bun-simt desigur si politete si tot tacamul, dar fara complexe si dat viata peste cap 4 luni! Esti foarte sensibila, dar de dragul familiei tale e necesar sa devii si putin mai “nesimtita” uneori si-n unele cazuri! Eu tot insist pe umor si inventivitate, bai, aveti ocazia sa traiti aventura vietii voastre, ca-n filme! Ia inchipuie-ti ce-ar face daca seara i-ai zice “scumpa mama-soacra, noi acum ne retragem pentru o partida de sex ca-n filme, nu stiu daca matale stii cum e, deci noapte buna, somnu usor, sapte purici pe-un picior!” Poti sa-i soptesti la ureche chestia asta! Hai ca nu doare!

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          Maria, da, recunosc, sunt țicnită și eu, nu zic ba. Să o luăm sistematic:
          -- la plimbare nu avem unde o trimite, că suntem în Canada, media temperaturii în această perioadă e pe la -20 grade Celsius, cu vânt, de unde frigul se simte cam ca la -30.
          -- cel mai apropiat magazin e la 10-15 minute de mers cu mașina, vreo două ore pe jos
          -- la fentat sunt antitalent, câtă vreme nu mă fentez pe mine însămi, n-avem cum
          -- să-i șoptesc chestia aia n-aș putea nici dacă aș fi pe platou și aș spune-o ca replică, nu pot eu, nu sunt eu aia, băga-mi-aș
          Îți mulțumesc pentru sprijinul moral!

          • delfinasu 2017-12-12 Reply

            băi, Cudi, tu n-ai niciun vecin tomnatic si holtei??? (că am înțeles că e văduvă soacra ta)

            • Maria 2017-12-12 Reply

              Tare! Foarte tare! Ai dreptate, Delfinas!

            • Cudi 2017-12-12 Reply Author

              N-avem… 🙁

              • delfinasu 2017-12-12 Reply

                un cont pe un site de socializare canadian…poate?

                • Cudi 2017-12-12 Author

                  Fast forward -- își găsește pe unul și se mută definitiv în Canada… Merită riscul? Nuuu, nu merită! :))

                • delfinasu 2017-12-12

                  ba merită, că va avea ocupație 🙂
                  si oricum acolo sunt distanțele mari între localități

                • Vero 2017-12-12

                  Corect, mai bine cu soţ în Canada (nu în acelaşi oraş cu voi), decât văduvă în România, dar venind să vă viziteze în fiecare an pentru câte 4 luni!

                • ketherius 2017-12-12

                  Nu cred că mai vine altă dată…

                • Vero 2017-12-12

                  Atunci o puteţi lăsa nemăritată. 😀

            • Marian 2017-12-13 Reply

              Cudi eu sunt disponibil chiar daca nu-s holtei !

              • klaus 2017-12-13 Reply

                Marianeeeee, m-ai spart! 😀 Ești cel mai tare!

              • Cudi 2017-12-13 Reply Author

                Marian, s-a notat! :))

  • Iosif 2017-12-12 Reply

    Cudi draga, am trecut prin situatii de acest gen (ajuns chiar la disperare în situatii limita) însa solutia finala mi-a oferit-o Tatal ceresc;
    De aceea azi de EL vorbesc,
    si nu stiu cum sa-I multumesc.
    Îl laud si Îi cânt, si-l preamaresc,
    Caci fara EL eram pierdut,
    de când exist, de când gândesc
    am dorit mult sa mi se faca cunoscut.

    • Cudi 2017-12-12 Reply Author

      No, vedeți ce i-a făcut soacra lui Iosif, vedeți în ce hal l-a adus? :))
      Glumesc, omule bun.

      • delfinasu 2017-12-12 Reply

        :))))))))))))!
        Cudi, iar râd de una singură cu voce tare si dorm cei din casă:))))

      • Iosif 2017-12-12 Reply

        Într-adevar a contribuit enorm la evolutia mea spirituala. Nu stiu, daca a mea soacra,nu era asa de acra, prin ce ape ma scaldam, sau pe unde hoinaream. Prin dusmanul meu de moarte, azi traiesc în LIBERTATE ! Traiasca Soa(c)rele etern ! 🙂 🙂

      • Cristina 2017-12-12 Reply

        Cudi, acum rad, caci citindu-l pe Iosif mi-a venit o idee. Ce ar fi sa ii vorbesti soacrei cam cum vorbeste el pe aici. (No offence, Iosif!) Daca e mai credincioasa, sigur o sa ii placa. Daca nu, sigur nu o sa aiba chef de cearta. Recunoaste, nici tu nu te-ai certa cu Iosif.

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          Cristina, perversă mică, bună idee! :))
          Aș putea invita în casă toți martorii lui Iehova ce ne bat la ușă…
          Better! Să spunem rugăciuni, pe rând, la începutul și sfârșitul mesei!
          Și mai bine! Să le zicem în rime!

          • Cristina 2017-12-12 Reply

            Iar imi vine sa rad (sau sa plang?), caci am realizat ca si eu am baieti. Sper sa nu devin si eu intr-o buna zi “soacra -- poama acra”. Trebuie sa fac rost de o oglinda pe care sa o intreb “oglinda, oglinjoara, cine e cea mai buna soacra din tara?”

          • Marian 2017-12-13 Reply

            Mai bine pe mormoni Cudi sau…nu-s prin Canada ?

      • Cristina 2017-12-12 Reply

        Si prima mea soacra tot asa era, doar ea stia ce e mai bine pentru baiatul ei. Dar pentru ca nimic nu e intamplator, prin fostul sot, l-am cunoscut pe actualul. Dupa divort, l-am reintalnit intamplator in statia de tramvai si asa am ajuns sa ne vedem mai des, iar apoi ne-am casatorit.
        Soacra pe care o am acum e o femeie tare de treaba, adica nu si-a bagat niciodata nasul in treburile noastre, ba chiar il sfatuieste pe baiatul ei (actualul sot) sa aiba grija de mine, sa nu ne certam etc.
        Important e ca sunteti impreuna (tu si Mihai) de aceeasi parte a baricadei. Atunci cand ti-o fi mai greu sa iti aduci aminte: “Vorba dulce, mult aduce” si “Zi ca ea si fa ca tine”.
        Curaj, ai sufletul curat, nu ai de ce sa iti fie teama! O sa fie bine!

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          O să țin minte, Cristina, norocoaso care ai acum o soacră de treabă!
          În afară de Vero, constat, toți de pe aici suntem oameni divorțați și recăsătoriți.

          • Marian 2017-12-13 Reply

            Norocoasa pe d racu : pur si simplu stie soacra-sa ca daca nu-i lua Cristina podoaba de la usa…nu-l mai lua nici dracu !!!!

          • Vero 2017-12-13 Reply

            Poate că -- ştiu eu? -- v-aţi căsătorit prea devreme, Cudi. Eu aveam aproape 26 de ani (fără vreo 20 de zile) când m-am măritat. Dacă m-aş fi măritat cu prima mea mare iubire probabil că aş fi divorţat după nu mult timp.
            (Am avut o colegă de serviciu -- şi bună prietenă -- măritată cu marea ei dragoste din liceu. El o înşela în draci şi ea făcea scandal, tot în draci. I-a şi ciufulit o amantă, tot colegă cu noi, chiar la ieşirea din fabrică.)

  • klaus 2017-12-12 Reply

    Vă citesc și mă crucesc!

    • delfinasu 2017-12-12 Reply

      klaus, tu ai fete, nu….?:)

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Da, am, soacră în devenire care ești! 😀

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          ba, să stii ca io-s pe dos de o soacra normala de baiat: mă rog de fiu-meu să umble cu gagici
          e tare conservator, si caută (evident nu stie, dar eu l-am ”citit”) ceva aparte, nu vrea să iasa cu oricine prin targ la kafă.

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          Băăăăăăi! klaus!
          Io nu am făcut nicio aluzie!

          Din ce am dedus eu , ale tale-s micuțe, nici prin cap nu mi-a trecut 🙂

          ti-am zis de fete, ca să stii ce le asteapta cu soacrele

    • Dr. Vader 2017-12-12 Reply

      Si eu la fel, klaus, cu amandoua mainile!!
      Am inteles eu bine, apar aici niste femei care nu vrea sa face prostii la “gradinita miracolelor”?
      FAAA !! Bagati-va mintile alea in cap mai repede!
      Ia, pana ma intorc de la serviciu sa gasesc numai dragoste, contopire si iubire pe aici!

      • Cudi 2017-12-12 Reply Author

        Deci avem așa: cruci, femei, “grădinița miracolelor”, contopire, iubire… ai grijă că îi stârnești fantezii lui Iosif. :))

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Pentru “contopire”, Vadere, renunțăm oleacă la pălincă. Sper să avem și un single malted dă la mama lui. O luăm la asociere și pe ren, s-a lăudat că-i cu tării. O să bem pentru momente memorabile și pentru săbiuța ta de lumină.

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Vadere, tu cât naiba lucrezi?

        • Dr. Vader 2017-12-13 Reply

          Klaus, din pacate, lucrul imi ocupa toata ziua. Ajung tarziu, mananc ceva, beau ceva, citesc ceva, iau pisicul in brate si ma culc. Si cam atat. Nu ma dadaceste si pe mine nimeni. In atentia doamnelor si domnisoarelor, inclusiv din provincie!
          Dar hai sa-ti zic care a fost cea mai buna palinca pe care am baut-o vreodata. Sper sa reusesc sa nu ma lungesc prea mult. Acum vreo cativa ani, intr-o toamna, incepe sa ma frece Craiasa la cap ca trebuie sa mergem la nunta la o fosta colega si prietena de-a ei, hat departe, la numaidecat 10 minute de Sighetul Marmatiei. N-aveam niciun chef, am incercat eu o schema, mi-am bagat masinile in service, nimic! Mergem la nunta ca ea e domnisoara de onoare si n-avem ce discuta! Bine, fa, da’ mergem cu trenul, macar sa ma odihnesc si eu pe drum. Avand eu niste planuri in cap, iau bilete la un tren de noapte, la vagonul de dormit clasa intai. Pleaca trenul, tot ce trebuie, cu miscarile alea romantice ale lui, las sa treaca totusi o jumate de ora ca sa se termine peisajele si cam dupa Peris o iau cu binisoru’ asa, ia sa facem si noi niste prostii, sa vedem ce misto e in tren. Se uita asta la mine ca la nebuni: “Tu nu vezi cati microbi sunt aici?”. “Nu, nu vad niciun microb, dupa ce i-ai detectat?”. “Totul e lipicios aici si lipiciul retine microbii si ramele la geam sunt ruginite”. Nu-mi venea sa cred, iti spun. Ma apucasera niste draci ca as fi dat-o cu capul de toti microbii si de toate ramele alea ruginite pe acolo. Dar eu in profunzime sunt o fire intelegatoare si cu nervii de titan si zic, hai s-o iau cu binisorul, am mai schimbat vorba, am mai dus-o pe la geam, cu o mana ii aratam Ursa Mare si cu cealalta ii faceam frectie la bulanele, doar-doar uita de microbi. Nimic, zero! Trece Sinaia, trece Brasovul, trece si miezul noptii, trec toate si nebuna asta tot nu vrea sa faca prostii cu mine in tren. Am luat-o si pe partea aialalta, uite, ma, sabiuta de lumina, cat e de incandescenta, ea topeste microbii, zapada, orbeste tot, cutare, cutare.. Nimic! Imi venea sa ma spanzur cu cravata de nunta carligul de la semnalul de alarma. Scandal, panarama, nimic! Nici n-am mai putut sa dorm, am facut fibrilatii la inima si n-aveam nici de baut. Vai si amar! Cu greu, pe la 5 si ceva ne dam jos in Halta Ieud, unde ne astepta ginerica sa ne ia de la tren cu un truck enorm, o Honda Ridgeline adusa foarte complicat cu containerul si mari sacrificii din America si cu care ocupase mai mult de jumate din peron. Am uitat sa zic ca insurateii tocmai se intorsesera din America unde muncisera cativa ani, stii cum e, sa faci si tu bani de o nunta si de o casuta, in aceasta ordine. Ne duce asta acasa la parintii lui, ca acolo stateau, intr-un peisaj mirific, o luam printre niste case din alea vechi din lemn, toate ale lu tac’su, cu tot felul de acareturi absolut fantastice si ne dam jos undeva langa o casa cu doua etaje, neterminata, cu coloane somptuoase de beton, intr-un georgian style pur, dar nu intram in casa, cica hai in bucataria de vara sa va fac o cafea. Bucataria de vara era de fapt un fost grajd absolut superb, cu soba si cuptor in mijloc. Pe plita, ce sa vezi? Un ceaun mare si unul mic. In ala mare palpaiau multe sarmale si in ala mic niste lapte de vaca. Se putea vedea chiar si vaca pe geam, proaspat mulsa. O minunatie, iti zic! Ginerica cica, pana se face cafeaua sa va pun un pic de lapte? Craiasa, repede, daaa! si daca aveti si niste ceai verde ca n-am putut sa inchid un ochi in trenul acela infiorator. Dar tac’su de colo: pune, ma niste sarmale sa ia oamenii astia ceva in gura pana intindem masa de dimineata, cand s-o scula mireasa! Ca mireasa inca dormea, ca trebuia sa fie odihnita pentru nunta, cum e si normal. In timp ce punea asta micu sarmalele in niste strachini ca lumea, il vad pe tac’su ca mestereste ceva cu o oala de pamant pe langa niste butoaie mari, albastre, vreo 3-4 butoaie de 200 de litri, eu le trecusem cu vederea ca am crezut ca sunt cu apa, na, pentru gatit, pentru animale, cum e la tara, ca n-ai apa la robinet ca la oras. Scoate o oala din aia plina, nici una, nici doua, ne trezim cu niste paharute micute, pline cu varf: hai noroc! sanatate! bine ati venit! avem onoarea! cutare, cutare. Mama si cand am rasturnat paharutu’ ala peste cap in mine, mi s-au deschis pe loc toate capilarele si mi s-au inmuiat nervii si m-a invadat o stare de bine si am uitat si de Craiasa si de tot. Si dai si dai! Ala micu’ punea sarmale, tac’su umplea paharutele… Nu ne mai puteam opri! Bai, klaus, n-am baut in viata mea ceva atat de bun si de vadit sanatos, elixir! probabil ca era productie speciala pentru nunta, habar-n-am. Si cica era horinca, nu palinca. Pe mine chestiunile astea semantice deja nu ma mai interesau, nu mai eram deloc suparat, iar in loc de Craiasa vedeam asa ca o pisica mare, alba, care lipaie tacticoasa niste lapte dintr-o farfurie.
          Hai ca s-a facut tarziu iar, trebuie sa plec la munca, tu-i pastele ma-sii de munca!

          • Cudi 2017-12-14 Reply Author

            Dr. Vader, chit că nu mi se adresează mie comentariul tău, îți mulțumesc că ai trecut pe aici și că ne-ai lăsat spre citire povestea celei mai bune pălinci. De astă noapte, de când ți-am scos comentariul din spam, râd singură imaginându-mi acea Honda Ridgeline ocupând juma de peron de provincie.

        • Dr. Vader 2017-12-13 Reply

          Klaus, ti-am raspuns la intrebare, dar raspunsul mult prea lung a ajuns la spam, cred, ca n-a mai aparut 🙂

          • klaus 2017-12-14 Reply

            Las’ că-s niște drăguți gazdele, te-au scos la lumină cu tot cu săbiuță :).
            Vadere, te împing în fața metroului, să mor io, dacă mă dezamăgești vreodată! Hai, fugi la muncă, luminează-mi serile când am mare nevoie. Io promit că încerc să nu am nevoie.

  • Cudi 2017-12-12 Reply Author

    Oameni buni, dacă observați ceva dubioșenii în comportamentul meu pe viitor, măcar știți cam ce-ar putea fi. Dacă îmi separ blogul de-al lui Mihai, dacă voi tăcea, dacă voi pune articole de inimă albastră, dacă voi fi călare pe voi, dacă dispar și revin, dintr-astea.
    Vă mulțumesc. sincer, vă mulțumesc.

    • delfinasu 2017-12-12 Reply

      🙁

  • Iosif 2017-12-12 Reply

    În viata, nu exista probleme fara solutii.
    “Întelepciunea face pe cel întelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.” -- Eclesiastul --

  • delfinasu 2017-12-12 Reply

    Cudi,hai să te ajut să alegi un tort bun si gustos de făcut lui keth.
    hai, că pe noi două bucătăritul ne linisteste

    tort cu mere? am o rețetă super simplă si gustoasă

    • Cudi 2017-12-12 Reply Author

      Sis, cum mă știi tu pe mine… Sigur, m-aș bucura să încerc ceva nou.

  • ketherius 2017-12-12 Reply

    Acu’ să vă spun și eu. Cum am putut pleca de-acasă, dus am fost și am revenit numai în vizită. De ce? Pentru că mama îmi face chestii de genul ăsta:

    În vizită la prieteni de familie, stăteam cu toții de vorbă -- vreo 5-6 adulți. După vreo oră intră în cameră și bunica familiei (peste 80 de ani, nu vedea până în cealaltă parte a camerei și semi-senilă). M-am ridicat, am salutat-o, ea a răspuns confuză, nefiindu-i clar cine e nenea ăla (peste 40 de ani și cât frigiderul) de s-a ridicat. Mama, instantaneu, a comandat “Mihai, du-te și pupă-i mâna lu’ mami Victoria!” Văzând că mă uit la ea consternat, insistă “Hai, hai, du-te!” -- asta în timp ce privea triumfătoare în jur de parcă tocmai cucerise Constantinopolul.

    Când am plecat, i-am spus în mașină, calm, că, dacă mai face așa vreodată, o să meargă singură în vizite. Ca răspuns, a încercat, mai întâi, să-mi spună că așa e frumos, că doar mami Vic mă știe de când aveam 3 ani. Când i-am subliniat că era clar că bătrâna nu-și amintește de mine, a dat-o pe plânsete, că ea nu are alți oameni pe lume decât familia lu’ bătrânica și trebuie să îi fericească pe ăia. A omis, desigur, pentru efect dramatic, doi frați, vreo 25 de veri și verișoare, puzderie de neamuri care o invită peste tot, dar la care nu se duce că nu-s de nasul ei. De exemplu, stă cu lunile la prietenii ăștia din Brașov, dar nu a călcat odată în casele verișoarelor din Codlea. Probabil rudele nu au viloi ca prietenii, cu smart TV de 2 metri jumate pe diagonală și mai multe mașini ce o pot plimba.

    • Vero 2017-12-12 Reply

      Atunci înseamnă că tu şi Cudi o să fiţi în aceeaşi tabără şi vulturul pleşuv n-o să poată să vă strice cuibul.

  • ketherius 2017-12-12 Reply

    Eu nu am probleme să-i spun mamei că îi văd manipulările și nici să-i amintesc că nu mai are decât un rol cel mult consultativ.

    Când a început să-mi umble mintea la cumpărat casă, i-am zis și replica ei a fost “trebuie să știu toate detaliile“. Eu i-am spus că nu, nu trebuie, ci vrea ea să știe. “Cum adică nu trebuie să știu?” m-a întrebat. I-am spus că lucrurile se întâmplă indiferent de ce zice ea, cunoașterea detaliilor nu este o condiție, ci o curiozitate a ei.

    M-a boscorodit printre dinți (prefer să cred că nu m-a înjurat) și apoi mi-a oferit să vândă apartamentul ei, să-mi dea banii pentru avans de casă și apoi să se mute definitiv cu mine în casa din Canada. Când i-am zic că nu vreau, că nici ea nu a stat cu părinții ei la bătrânețile lor, mi-a zis niște cuvinte scurte și mi-a închis. Și n-am vorbit vreo nouă luni, până m-a sunat să-mi spună că a murit bunicul…

    • ketherius 2017-12-12 Reply

      Și casa am luat-o când eram căsătorit cu Cudi, așa că vă dați seama, mama n-are nici o considerație pentru căsnicia noastră sau rețineri în a se băga între noi.

      • Vero 2017-12-12 Reply

        Dar (cred eu), dacă n-o laşi să se bage între voi, cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să e cerţi (sau să vă certaţi) cu ea şi să rămâneţi certaţi mai mult de nouă luni.

        • Cudi 2017-12-12 Reply Author

          Pauză de lucru:
          După ce am citit comentariul lui Mihai cu cumpărarea casei, m-am uitat la el și i-am zis ceva de genul “oricum, e casa ta și-a lui mă-ta”. Moment în care și-a vărsat, din greșeală, păhărelul cu afinată peste tastatura laptopului lui. L-a dezmembrat să-l curețe, în speranța că mai pornește.
          Partea bună e că acum are jucărie.

          P.S. Vero, Mihai se întreabă dacă soțul tău a fost întâmpinat cu vreun refuz în seara asta. Dacă răspunsul e afirmativ, data viitoare te roagă să anunți din timp inocenții…
          P.P.S. Vestea bună e că a găsit vișinata. Vestea proastă e că a găsit-o pe procesor.

          • Vero 2017-12-12 Reply

            Cudi, spune-i lui Mihai că nu sunt o calamitate globală; s-a constatat (experimental) că nu pot influenţa decât cea mai apropiată falie.
            Să-mi spuneţi când veniţi încoace şi atunci o să vă ţin negreşit la curent cu refuzurile mele. Oricum, aveţi noroc, pericolul se diminuează treptat. Pe măsură ce-mi îmbătrâneşte soţul, am tot mai rar ocazia să-l refuz.
            P.S. Nu pot decât să sper că nu te molipsesc pe tine de “boala” asta -- ar urma patru luni catastrofale! 😀
            P,P,S. Adică după ce a vărsat afinata, a vărsat şi vişinata?

            • Vero 2017-12-12 Reply

              Penultimele două virgule trebuie înlocuite cu puncte.
              (Din fericire, când apăs aiurea pe taste nu declanşez nimic -- sau nimic mai mult decât migrenele unor redactori de carte.)

            • Cudi 2017-12-12 Reply Author

              E afinată, de fapt, dar uităm detaliul ăsta și folosim generic “vișinată” (Mihai) sau “murată” (eu). Chiar așa, murată n-a găsit în laptop?!

              • Vero 2017-12-13 Reply

                Indiferent cum s-ar chema băutura, sper că laptopului beţia nu i-a fost fatală.

                • Cudi 2017-12-13 Author

                  E bine laptopul, și-a revenit după ce-a fost curățat pe îndelete.

            • klaus 2017-12-13 Reply

              Vero, dă-mi un semn, oricât de mic, că-ți dai seama cum lovește enunțul tău în orgoliul unui bărbat. 🙂

              • Vero 2017-12-13 Reply

                Care enunţ, Klaus? Ăla cu îmbătrânirea? 🙂
                Păi, la aproape 62 de ani, când are cu 20 de kg de nevastă în plus faţă de cantitatea pentru care a semnat la primărie, e normal să nu mai fie ca la 25, când l-am cunoscut. Sau ca în ’86. Ceea ce nu înseamnă că acum e de lepădat. 🙂
                Mai degrabă mie mi se potriveşte zicala “fost-ai lele cât ai fost, dar acu’ eşti lucru prost”. 😀
                Dacă între timp nu s-ar fi schimbat absolut nimic, m-aş fi temut că m-am măritat cu vreun extraterestru.

                Chiar, oare se poate să fii extraterestru şi să nu ştii? 😀
                O să mai trec luni pe-aici, să văd dacă mi-a răspuns cineva. Între timp, ţineţi-mi pumnii, să am spor la treabă!

                • delfinasu 2017-12-13

                  Vero! nu sunt de acord cu tine:)
                  poate-or fi anii, poate-or fi kilele, poate nu mai alergăm, dar tu ai o căldură-n zâmbet si cuvânt care nu-i la îndemâna orisicarui tinerel:)!

          • Cudi 2017-12-13 Reply Author

            Vero, după ce a desfăcut laptopul, l-a curățat bine și (aici sunt impresionată:) l-a reasamblat, fără a-i rămâne șuruburi în plus, a pornit!

            • Vero 2017-12-13 Reply

              Perfect! 🙂

  • Cristina 2017-12-12 Reply

    Upss! La noi copiii au varsat suc pe al nostru si se lipesc si acum tastele A si S. Dar nu cred ca l-am desfacut pana la os ca sa il curatam. Sper sa il rezolvati pana la urma.

  • delfinasu 2017-12-12 Reply

    Uite, Cudi, am cautat pe net unul cât mai aproape de reteta mea, ca sa vezi cu imagini
    singura diferenta e ca eu nu umplu cu gem si pun acele bucățele de unt in mărul scobit (cam jumatate din găurica fiecarui măr), un pic de zahar (căt să umplu mărul) si cate un strop de esență de rom in fiecare. Si frisca făcută de mine din smântâna, nu praf din comerț.
    In principiu e simplu, nu e scump, nu e cu multe ingrediente, cel mai mult timp pierzi la curățat merele si dichisit pe fiecare in parte cu ce ți-am scris mai sus.
    Daca vrei si simți nevoia faci si sirop de insiropat, eu nu fac pentru ca lasa merele când rastorni tava. Depinde de cum aveti voi preferintele

    Asta e rețeța:
    https://bucate-aromate.ro/2014/02/tort-de-mere-caramelizate/

    • Cudi 2017-12-12 Reply Author

      Delfinaș, e super ideea! Auzi ce zice Mihai, sâmbătă îl facem, e încântat. Tot el: “de ce să așteptăm până sâmbătă?”
      Evident, tu știi că îți iau foarte în serios sugestiile culinare, dacă nu ești convinsă, urmează dovada numărul doi! Cum preferi, video sau text? :))

      • delfinasu 2017-12-12 Reply

        text si video 🙂
        ca-mi sunteti dragi (să vă văd) si txt -- că scrii tare fain!

      • delfinasu 2017-12-12 Reply

        singura grija la rasturnat cratița, să nu lasi să se răceasca de tot pentru că se prinde puțin caramelul cu sucul de mere
        si desprinzi întâi de pe margini cu cuțitul, iar daca rămâne ceva agățat, asezi cu grija deasupra,
        si oricum ornezi cu frisca si nu se vede daca e putin ciufulit.

        • Cudi 2017-12-13 Reply Author

          Delfinaș, azi sau mâine o să încerc rețeta într-o crăticioară mică, în care să încapă vreo 3-4 mere. Dacă va ieși bine, repet figura sâmbătă, că ne vin vecinii români în vizită.

          • delfinasu 2017-12-13 Reply

            țin pumnii!!! 🙂

        • ketherius 2017-12-13 Reply

          Delfinaș, Cudi a făcut azi un mic preview cu patru mere -- succes nebun, mănânc de mi-e frică să nu fac vreo criză de ficat sau de pancreas. Săru’ mâna pentru sugestie!

          • delfinasu 2017-12-13 Reply

            să vă fie de bine!
            n-are ce să-ți facă rău, ca nu are creme si-alte farafastlâcuri.
            doar mere si puțin pandispan.

          • klaus 2017-12-15 Reply

            Fratele meu, n-o să faci niciodată criză de fiere sau pancreas. De la patru mere? 😀

            • Cudi 2017-12-15 Reply Author

              Klaus, simt nevoia să detaliez povestea celor patru mere… 😀
              Mai întâi se topește zahăr într-o cratiță, după ce devine lichid se plimbă pe pereții interiori, cât să o îmbrace:

              În cratiță se așează merele curățate de coajă, de cotoare, de miezul cu semințe:

              În interiorul fiecărui măr am pus o fărâmă de unt, nuci mărunțite, o linguriță de zahăr și câte o picătură de esență de rom, exteriorul merelor l-am pudrat cu scorțișoară și pe fiecare măr am mai pus puțin unt:

              Am făcut un blat din patru ouă -- albușele se bat spumă, se adaugă patru linguri de zahăr, gălbenușele și patru linguri de făină. Compoziția asta se toarnă peste mere:

              Am băgat cratița în cuptor pentru cam o oră și un sfert, la foc potrivit spre mic, să se înmoaie bine merele:

              Când e gata, se răstoarnă cu grijă. Rezultatul:

              Caramelul de pe margine se va transforma într-un sirop de vis… e belea.
              De unde și eventualele crize de ficat sau pancreas. Dar merită!
              Evident, toate astea la sugestia Delfinașului.
              Dar Klaus, tu parcă ai soție moldoveancă, te invidiez imaginându-mi ce mâncăruri bune îți pune ea pe masă…

              • delfinasu 2017-12-15 Reply

                M-ai omorât, Cudi 🙂

                mor de poftă:)

                • Cudi 2017-12-15 Author

                  Delfinaș, a fost ideea ta, tu ai venit cu alternativa asta la colivă. Cum ar veni, te-am omorât cu propriile arme, ha!

                • delfinasu 2017-12-15

                  da! m-am sinucis cu mâna ta!

                  🙂

              • klaus 2017-12-17 Reply

                Cudi, mă provoci? 🙂

  • klaus 2017-12-13 Reply

    keth, cudi, încă sunt copleșit de libertatea limbajului vostru. Mai ales de partea ce conține intimități. E mare lucru să faci asta voluntar.
    Da, în afară de Vero, se pare că toți purtăm un divorț în spate. Deși unii ar spune că e doar o chestie statistică. La fel de adevărat e că niciunul dintre noi nu e socru/soacră, deci habar n-avem cum e să te comporți în astfel de situații. Exceptând situațiile cu implicații patologice, problema soacră-noră, din punctul meu de vedere, are ca sursă dezinteresul (respectul) față de personalitatea celuilalt, lipsa de comunicare și altele.
    Mă abțin, recunosc, greu, de la comentarii. Ideal ar fi să discutăm în real, să putem cere lămuriri despre mesaje ce pot fi înțelese greșit. Ce ar putea fi considerate jigniri, persiflări. Eu sper să avem momentul ăla, parcă sună a “adevăr sau provocare?” 🙂

    • Vero 2017-12-13 Reply

      Klaus, şi când discuţi în real poţi fi înţeles greşit. Mai degrabă ne putem înţelege corect aici, unde răspunsurile şi clarificările pot veni după o perioadă de gândire, de recitire a comentariilor altora, de formulare şi reformulare a răspunsului.
      Dar nici ăsta -- adică un blog public -- nu e locul ideal. E ca şi cum am sta de vorbă în mijlocul străzii, zbierând, ca să ne poată auzi oricine are chef să ne asculte.
      Înainte de a bate drumul ca să ne vedem faţă în faţă, după părerea mea, ar fi de dorit să apelăm discuţiile pe net în cerc restrâns, adică fără acces pentru orice gură-cască (printr-o modalitate sau alta, convenabilă pentru toată gaşca interesată).
      Cred că, altminteri, întâlnirea în real (pe nepregătite) ar fi o chestie pur formală sau un fiasco. Pentru aşa ceva, nu contaţi pe mine (adică pentru întâlnirea în real, simultană, cu toată lumea; separat, câte doi sau trei, probabil că ar merge -- am verifica dacă într-adevăr ne putem înţelege şi simţi bine împreună).

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Vero, simțeai că vine peste tine tăvălugul unei întrebări? :). Am experiența unor astfel de întâlniri. Au fost pe același model ca al Oanei. Aia la care a fost renul și krantz. Au fost mai mulți, mă refer doar la cei pe care îi cunosc. Eu vreau altfel. Aș vrea să țină măcar două zile și n-aș vrea să pun întreaga povară a cheltuielii în cârca celor pe care-i invit. Doar sunt invitații mei! În patru zeci și opt de ore, privitul în ochi poate fi o activitate obositoare ;).

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          ar mai fi o variantă
          fiecare, sau măcar un grup, să-si împartă cumva chestiile organizatorice, nu să fii tu singur cu toate cele.
          am veni ca la pomană:)

          ok, tu cu sucul dar, de exemplu, Cudi ar putea fi respunsabila de plăcinte, Renata de muzica, altcineva de niste chestii ce pot fi vizitate in zonă, eu cu cafeaua si ceva gustari, si tot asa

          nu, stiu, e o idee

          • klaus 2017-12-13 Reply

            Doar sucul e problema? Aha, tu te-ai caza într-un pahar cu apă! Paharul meu, apa ta. Bre, mamiferule, daca-ș avea o coadă, m-ai călcat pe ea. 🙂

            • delfinasu 2017-12-13 Reply

              ce pahar,klaus, că-mi trebu ditamai jacuzzi-ul, nu de alta, dar mamiferele astea marine nu-s chiar micuțe, in ciuda diminutivului..din coadă 🙂

              • klaus 2017-12-13 Reply

                Nu încerca să-mi smulgi lămuriri. Nu mă grăbesc, vreau să creez un habitat pentru toți. Mediu umed vrei? Umed vei avea!

                • delfinasu 2017-12-13

                  am băgat de seama si asta 🙂 (că nu te grăbesti 🙂 )
                  acu doar pui semințe 🙂

          • klaus 2017-12-13 Reply

            “nu, știu, e o idee”. Adică nu erai sigură și ai revenit cum că ar fi o idee :D.
            Mă omori cu sensurile, fii și tu mai concretă! 😀

            • delfinasu 2017-12-13 Reply

              nu poci fi mai concretă, că tu esti the brain :), nu trec peste matale 🙂
              pot asa, doar sa-mi misc din aripioare 🙂

            • delfinasu 2017-12-13 Reply

              trebu să faci în asa fel încât (dat fiind diversitatea grupului) să dai un numitor comun (desi diferit, fiecare să-l simtă ca fiind comun)
              zile libere, bani de drum, neveste sau bărbați cârâitori care trebu si aceia convinsi de invitatul sau invitata ta ori să vină, ori să fie de acord cu nebunia unei călătorii la al carei capăt e întâlnirea cu niste necunoscuți:)

              hai să fac o fandare laterală cu un exemplu
              am mai zis de cenaclurile cu poezisti internauți
              se finalizau cu o antologie de cenaclu un care fiecare avea o poezea, era un fel de auto-finanțare + ceva de la un sponsor interesat de acte culturale de genul, fiecare pleca acasă cu antologia aceea, o pune in bibliotecă dar din cînd in cand tot mai arata unui prieten, uite, am fost si io publicat
              chit ca scrie doar ca hobby, fără pretenții

              iar altă chestie
              tot scriam si comentam io pe site-ul acela si ba venea unu ba altul, (rar la mine, dar s-a intamplat) din varii motive (marketing din ala negativ, sau orice altceva, nu conteaza) si te semi-injura elevat sub text, te războiai cu el o vreme, tot felul de scenarii…si când vine la cenaclu, vezi un nene la 1.50, timid de tot, cu care vorbesti calm si zambind si se duce tot războiul ăla pe pustii 🙂
              si or mai fi exemple 🙂

              • klaus 2017-12-13 Reply

                Oh, da, cunoaștem! Și pe ăia care te punea dracu’ să-i bagi la categoria fraieri, să fie beton! 🙂

                • delfinasu 2017-12-13

                  asta cu fraierii nu am înțeles-o, klaus, poți să îmi explici?te rog.

                • delfinasu 2017-12-13

                  stai că am priceput 🙂
                  la a treia recitire:)

                  da, asa e 🙂

                • klaus 2017-12-13

                  Slavă Domnului! 🙂

                • delfinasu 2017-12-13

                  Cât o fi de târziu, important e să vezi la un moment dat.
                  Mea culpa, klaus…

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          si nu uita, scopul vizitei:)
          motivația
          ceva ce stii că-ți va face bine

          poate vero e timidă, dar dacă ai ruga-o sa pregăteasca câteva poezii de recitat cu vocea ei grozava, altcineva să facă surpriza unor mici insigne pe care sa scrie de exemplu “I am santa klaus for klaus” sau naiba stie, orice trăsnaie, ca eu n-am atâta imaginație:), dar să fie un fleac la care să te uiți zîmbind când te întorci în lumea ta.

          motivatia e importanta , sa te urneasca din barlog 🙂
          asa, simpla curiozitate de a vedea niste ochi, se astâmpără iute :), în primele câteva minute.

          no, iertare dacă vorbii prea mult:)

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Formală? Eu nu vorbesc aiurea p’aici. În realitate aș plusa. Doar delfinașu se teme, evident, nu de mine. 🙂

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          io mă tem???? no way!

          stai, stai, klaus, de ce anume ar trebui să mă tem?

          p.s. manipulatorule!:) (teasing you 🙂 )

          • klaus 2017-12-13 Reply

            Tu cu botul tău ai spus. 🙂

            • delfinasu 2017-12-13 Reply

              am uitat:)
              unde am spus? 🙂
              fir-ar, uit usor anume chestiuțe 🙂

              • klaus 2017-12-13 Reply

                Se pare că și eu am uitat! Sper să nu fie de rău, altfel îmi dau peste bot. În oglindă!

                • delfinasu 2017-12-13

                  idem! :))

    • Cudi 2017-12-13 Reply Author

      Klaus, nu știu dacă e de bine sau de rău că ești copleșit de limbajul nostru, ce știu e că mă simt tare bine fiind cât mai naturală în dialog cu voi.

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Mă crezi că nici eu nu știu? Eu am crescut cu umbra bunicii, nu e de rău, ea mai repede se cresta cu cuțitul decât să zică ceva de rău, nici măcar în glumă, de familia ei. Cu toate astea, dacă călcai în străchini, pe lângă privirea critic-ucigătoare îți mai altoia niște vorbe scurte, să simți că te doare. Avea doar patru clase, o țărancă sadea. Cu cât îmbătrânesc, mi se pare că avea mult mai multe. Clase. Și, ciudat, fac exact ca ea. Cam slabe șanse să auzi din gura mea picanterii despre familia mea. Nu că n-ar exista. Înțelegi ce vreau să zic?

        • Cudi 2017-12-13 Reply Author

          Mă faci să mă simt aiurea pentru că vorbesc cu voi deschis.
          Klaus, astea nu sunt picanterii, asta e viață.

          • delfinasu 2017-12-13 Reply

            nu ar trebui nici tu, nici klaus să vă simțiți aiurea
            asta e viața, diversitatea
            altminteri am fi toți niste muți
            sau am striga toți cînd doare

            oftez.
            hai să mă întorc la cratița mea.
            acolo îmi gătesc eu visele.

          • klaus 2017-12-13 Reply

            Nu trebuie să te simți aiurea. Suntem doar oameni diferiți. E atât de simplu.

            @ vero

            Ce ziceai, că să ne cunoaștem p’aici? 🙂 Iaca cum dau doi oameni cu bota-n baltă fără vrere.

            • Cudi 2017-12-13 Reply Author

              Klaus, no, dacă zici tu că nu trebuie să mă simt aiurea, gata, mi-o trecut, nu mă mai simt aiurea. Simplu.

  • klaus 2017-12-13 Reply

    Pomeneam cândva un articol din revista “Femeia”, cred că era din perioada comunistă. Titlul era foarte sugestiv “Solidaritatea feminină, o iluzie?”.

  • renata 2017-12-13 Reply

    Mă, Cudi! Ia trateaz-o ca la Ritz. La ora X micul dejun. Ținută lejeră, dialoguri despre vreme. La ora Z, prânzul. Ținută. O rochie din ăle bune, pe care le purta numai la nunți și comunicări științifice. Discuții despre vremea de la prânz. Dacă s-a mai îmbunat cu un grad, de ce s-a. Dacă nu, de ce nu. Incursiune în încălzirea globală. (Să ceri argumente științifice, nu păreri de babă venită din estul Europei). Cina se servește la ora H. Să facă un duș, să se îmbrace ca la dineu, să jongleze cu micile și marile conspirații. Întreab-o ce părere are despre indicele de refracție al luminii polarizate, în lumina planurilor Prezidentului american, de cucerire a Hiperspațiului. Mărturisește-i, la desert, între 4ochi, că Mihaise antrenează în secret să plece spre Orion. În digestivul final, dizolvă-i două tablete de antialergic. Va dormi tun. Vă puteți fute, șezând, pe marginea patului ei.
    Du-o în excursii cumplite, minunate, dar cumplit de friguroase, sub pretextul că voi nu concepeți viața altfel. Du-o pe jos, că e mai sănătos.
    În vremea asta, Pitica trebuie să se poarte cu ea ca Stalone, în „atenție, aterizează mama!”
    Nu zic că o să ieși bine, dar e un început.

    • delfinasu 2017-12-13 Reply

      scenarist trebuia să fii, Renata! Ai har 🙂
      si haz!

    • Cudi 2017-12-13 Reply Author

      Sună tentant totul, mai puțin cu futaiul de pe marginea patului. Aici am eu o bubiță, mi-o asum.
      Doar eu știu cât m-a terorizat psihic faza aia a lui Rebreanu, cu Ion și Ana pe cuptorul lui Vasile Baciu.

      • klaus 2017-12-13 Reply

        Care-i faza cu terorizatul?

        • Cudi 2017-12-13 Reply Author

          Ion și Ana și-o trag pe cuptor, în timp ce Vasile, tatăl Anei, sforăie beat în încăpere cu ei.
          De ce nu s-or dus în grajd/pădure, oriunde altundeva, dar nu în camera și cu prezența bătrânului?
          Treaba asta nu mi-o plăcut. Și cum citisem cartea pe când încă îmi imaginam că femeia naște prin buric, am fost tare revoltată.

          • klaus 2017-12-13 Reply

            Mie nu mi-ar fi trecut prin cap așa ceva :).
            Oricum, te-ai dumirit cum e cu buricul.

  • renata 2017-12-13 Reply

    Cezi că după asta, keth n-o să mai vorbească cu mine niciodată?!

    • ketherius 2017-12-13 Reply

      De ce n-aș mai vorbi cu tine? Dimpotrivă, găsesc ideea genială, mai ales că eu nu trebuie să fac nimic special 😀

      • renata 2017-12-13 Reply

        Ba da. Să obții o erecție pe marginea patului mămică=tii dormind sub influența unui medicament care e mai eficient pe reacții secundare decât pe reacții terapeutice principale.
        Îți dau în scris: e greu!
        Mămooca va dormi ca drogată, dar aspectul exterior va fi că doarme ușor.
        🙂

        • Cudi 2017-12-13 Reply Author

          Mihai, dacă reușești ce zice Renata acolo, arunc și verigheta ta în wc.

        • klaus 2017-12-13 Reply

          😀 renule, ai exagerat! Ai ciupelit tot vulturu’. Ai ciupelit și jurământu’.

          • renata 2017-12-13 Reply

            ce jurământ, mă?!

            • klaus 2017-12-13 Reply

              Ăla, a lui hipo. La voi nu-i?

        • ketherius 2017-12-13 Reply

          Cred mi-a scăpat detaliul ăsta la prima citire. No way, Jose, this ain’t happening!

  • em 2017-12-13 Reply

    Arată demențial!!! 🙂 Poți să pui cantitățile?
    La margarină și drojdie.
    Drojdia uscată? Margarina care tip? Nu merge și cu unt?
    Brânză de vacă există la Costco. E foarte bună. E un pachet dublu.
    Și în final. Le ungi cu ou sau cu ulei? Nu cred că merg amândouă. Zic.
    Mulțumesc mult!

    • Cudi 2017-12-13 Reply Author

      Delfinaș, S.O.S., că tu te știi mai bine cu cantitățile rețetei mamei tale!
      Em, noi am găsit drojdie proaspătă și cam la un kg jumătate de făină sau ceva mai mult am pus drojdie cam de mărimea unei cutii de chibrituri. Brânză proaspătă, nesărată la Costco? Bine de știut, ar trebui să ne refacem legitimațiile alea.
      Cu ou le ungi după ce au crescut puțin în tavă, înainte de a se coace.
      Cu ulei când le scoți din cuptor, zahărul praf, ușor vanilat -ultimul fard aplicat -- se va topi și rezultatul fa fi o coajă delicioasă, lucioasă, care nu se va întări.

    • delfinasu 2017-12-13 Reply

      1. mama a folosit margarina.
      2. Drojdie proaspătă
      3. Inainte de ale băga in cuptor le ungi cu ou, când le scoți le ungi cu ulei si le acoperi cu un servet curat sa se abureasca un pic

      Cantitatile sunt pe textul http://ketherius.ro/2017/12/04/cina-in-post-cu-vecini-de-pe-continentul-african/ , la comentarii 🙂

    • delfinasu 2017-12-13 Reply

      Em, dacă sunt greseli de exprimare, le iartă, mama dicta prin telefon, eu scriam pe blog la Cudi 🙂

      Rețetă poale-n brâu

      – cam jumatate de pachețel galben de drojdie dizolvat cu zahăr
      – un ou bătut cu sare
      – 300 ml lapte +1-2 lingurițe de zahăr
      – 1/3 pachet de margarină
      – făina cât ”ia” – puțin peste jumatate de kilogram
      – un pic de ulei la frământat

      se dizolvă drojdia în zahăr, se bate oul cu praful de sare, se adaugă laptele îndulcit calduț, ceva esență de rom sau vanilie, si făină cât cuprinde și se tot frământă , are aspectul unui aluat de pâine , până se dezlipește de pe degete.
      se dă la crescut până își dubleaza volumul.

      se ia câte o bucata (cam cât un măr de mare) si se pune pe masa de frământat la crescut încă un pic (din bucata aia iese 1 bucată placintă)

      umplutura: 1/2 kg de brânză de vaci bine scursă, un praf de sare, arome (rom si coajă de lămâie) , stafide dacă se dorește

      se intinde foaia cam cât dimensiunea unei palme, cu sucitorul, nici prea groasă nici prea subțire
      se pune cam o lingură din umplutură, după dorință, nici prea mult nici prea puțin
      se presară pe umplutură caam o linguriță de zahăr

      se impacheteaza de pe margini către mijloc, in sase colțuri, dinspre margine spre centru unde se unesc si se apasă puțin cu degetul să nu se desfacă la copt.

      tava de copt cu hartie de copt, se asează cu distanță un pic intre ele să nu se lipeasca când cresc, se ung cu o pensulă cu ou bătut, se bagă in cuptorul preincălzit , se coace ca la pâine
      mama nu are coptor cu grade, deci nu stiu sa spun temperatura exacta, e ca la păine, trebuie urmarite sa nu se ardă.
      ea le lasă la copt 35-40 min la un foc mediu
      când se rumenesc deasupra, se deschide cuptorul si se ridica una din ele un pic sa verifice să nu fie cruda dedesubt

      se scoate tava, se unge cu ffff putin ulei cu pensula, ca să rămână fragede, se presara cu zahar si zahar pudra vanilat.
      se acopera cu un servet/prosop ca sa se abureasca, sa nu ramana tari.

      din cantitățile de mai sus ies cam zece mai maricele sau 12 mai mici

      pofta buna (de la mama cetire )

  • delfinasu 2017-12-13 Reply

    Keth, am pățit-o si eu!

    acuma! nu cu afinată, nu cu visinată si o pulbere de tărâțe de făină tocmai s-a strecurat sub jumatate de tastatura :((
    tre sa apăs zdravan ca sa iasa literele, fir-ar!

    • ketherius 2017-12-13 Reply

      Oprești laptopul, deschizi capacul, îl întorci pe o latură (ca să nu se ducă impuritățile înăuntru) și sufli cât se poate de tangențial pe sub taste cu ăsta:

      https://www.emag.ro/spray-aer-comprimat-400-ml-smd4158smd/pd/DW38Q3BBM/?X-Search-Id=5a986f50e98508baf3b2&X-Product-Id=15615457&X-Search-Page=1&X-Search-Position=0&X-Search-Action=view

      • ketherius 2017-12-13 Reply

        Să fie aer comprimat, nu contact cleaner (alcool izopropilic). Și să nu te sperii de ce o să iasă dintre taste.

        • delfinasu 2017-12-13 Reply

          asa de tehnic sună:(of.
          durează de două ori mai mult să termin de scris o frază.

        • klaus 2017-12-13 Reply

          Și să aibă grijă de poziția în care ține spray-ul. La noi, au funcție combinată: de aer comprimat și de freezer. Diferența e dată de poziția în care îl ții, cu pulverizatorul în sus, respectiv în jos.

          • delfinasu 2017-12-13 Reply

            am pus-o:)

            de când mă stiu încurc stânga cu dreapta:), acum cu susul jos si josul sus oi vedea ce va fi 🙂

  • em 2017-12-13 Reply

    Vă mulțumesc. Delfinașule am aceeași problemă cu stânga și dreapta. Și conduc la greu (și mașina 😀 ) soțul îmi zice că cealaltă dreapta. De fapt într-un fel ciudat stânga e dreapta mea și singurul loc unde m-am descurcat ca-n palmă cu direcțiile a fost în Anglia. 😀
    (nu-mi vin notificările de la voi, ce are wp?)

    • Cudi 2017-12-14 Reply Author

      Em, nu fi canadiancă, respectiv nu ne mai mulțumi, că nu ai de ce. E o bucurie pentru Delfinaș, cred, să vadă ce ravagii fac plăcintele mamei ei peste ocean.

      • delfinasu 2017-12-14 Reply

        Categoric, Em si Cudi!
        Am dat linkul postului tău mamei, soră-mii si prietenei mele
        niciuna din ele nu are blog, toate trei au fost la fel de bucuroase ca si mine:)

        si am inima cât un pepene pentru că si ție, si lui keth, si Piticei v-au placut plăcintele 🙂

        • klaus 2017-12-15 Reply

          Doar pentru că știu că-s foarte bune nu scrâșnesc din dinți când le spui plăcinte. 🙂

          • delfinasu 2017-12-15 Reply

            oricum sunt un fel de plăcinte, klaus-cârâici, m-am grăbit să scriu că până tastam poale-n brâu, se dubla timpul de scriere 🙂

      • delfinasu 2017-12-15 Reply

        si, uite, Cudi, cum se poate ca o postare despre plăcinte (sîc, klaus:)! ) si discuții despre vulturi pleșuvi o adunat 270 de comentarii, fără să se certe nimeni cu nimeni

        ( asta-i un fel de MasterChef combinat cu soacra-cu-trei-nurori (doar că de la acelasi fiu 🙂 )

        • klaus 2017-12-15 Reply

          Hai, lasă sîc-urile cu plăcinte și soacre! E cu brânzoici și soacre. 😀

          • delfinasu 2017-12-15 Reply

            😛

        • Cudi 2017-12-15 Reply Author

          Patru, Delfinaș, eu sunt a patra. Oficială, zic, că cine știe câte or mai fi “la negru”. :))

          • delfinasu 2017-12-15 Reply

            Cudi, metaforic trei, real or fi fost 4+n, ce contează? a fost o licență poetica 🙂

  • renata 2017-12-15 Reply

    Cudi, pot să-i cer ceva lu moșcrăciun la voi?
    Scrie și tu un articol fără link spre bucătărie. Mă simt ca un handicapat în parcare, cu unicul loc de handicapați ocupat ilegal. Io am comandat azi sarmale la o „mâncătorie” cunoscută, din zona Prăvăliei, fiindcă e al doilea Crăciun fără mama și, în consecință, fără sarmale.
    Va fi un Crăciun mic, doar noi trei… Bine că dobitocul de pisic nu mai zboară cu aterizare la punct fix în farfuriile noastre!
    Îmi cer iertare pentru rândurile astea.

    • delfinasu 2017-12-15 Reply

      Renata! tu scrii asa de aprig si captivant despre orice ”vrea muschiul” tău! Dacă-mi permiți o metaforă culinară, esti ca chilli-ul sau ardeiul iute care face să-ți ia foc gura, dar nu te poți abține în a-l pune alături de cea mai gustoasă sau sofisticată ciorbă!

    • delfinasu 2017-12-15 Reply

      Si, Renata, uite, mărturisesc faptul că azi am cumpărat si io sarmale, gata făcute, gata fierte. De la Lidl!
      cu drumurile astea ale mele, nu am timp de bucătărit si mi-a fost poftă.

      deci se poate si mai rău decât comanda ta la ”mâncătorie” 🙂

    • Vero 2017-12-15 Reply

      Renata, nu eşti singura. Eu nu cumpăr sarmale gata făcute fiindcă le face jumătatea mea conjugală. Sarmale, cârnaţi, caltaboşi, tobă, cozonac, chec.
      În fine, tata ziceai că bărbaţii sunt mai buni decât femeile la orice, inclusiv ca bucătari şi croitori. 🙂

      • klaus 2017-12-15 Reply

        Vero, tatăl tău a fost un om realist. Tu, fiica lui fiind ești mai mult decât atât. Pentru că o faci publică. La afirmație mă refer. Pentru că nu cred că umanitatea se împiedică în discriminări, calități sau defecte. Îți dai seama ce lume mai bună ar fi dacă oamenii ar fi doar ceea ce sunt?:)

    • Cudi 2017-12-15 Reply Author

      O să încerc, Renata.

  • em 2017-12-16 Reply

    Nu e chestie de zonă, e defect de fabricație. Un prieten mi-a zis să nu-i mai zic „mulțumesc” și am convenit amândoi să zic „pătrunjel” când îmi vine. E pe bune. 😀

    • ketherius 2017-12-17 Reply

      Bună explicație:-) Înseamnă că te-ai născut canadiancă 😀

  • renata 2017-12-17 Reply

    Dacă lăsăm nițel poalele plăcintelor în jos și dăm focul mic, undeva, pe sub poalele unui blog, o duduie, Camelia, zice așa, cătră klaus:
    „Klaus, cât despre restul, m-ai pierdut în clipa în care ai citat din „Cudi” ca din clasici.”

    • Arlech 2017-12-17 Reply

      După părerea mea, ceea ce îndrugă duduia în cauză nu mai merită nicio atenţie (ca şi comentariile creaturii căreia îi asociez numele “de scenă” mai degrabă cu verdele de Paris decât cu Paris din Troia).

    • klaus 2017-12-17 Reply

      Zgripțuroaico, nu te puteai abține, nu? 😀

    • Cudi 2017-12-17 Reply Author

      Total neinteresant.

  • klaus 2017-12-17 Reply

    La mulți ani, Mihai! 🙂

    • ketherius 2017-12-17 Reply

      Mulțumesc! Cu ocazia acestui prilej festiv, am luat contact cu Jägermeister. Eram eu curios, dar, când mi-a zis Cudi “cică unii îl folosesc drept leac de răceală”, s-a spulberat ultima reținere și am pus mâna pe sticla verde.

      Acasă, ne-am uitat lung la el și am dezbătut dacă să-l punem la congelator mai întâi sau nu. A câștigat tabăra lui “NU”, pe considerentul “așa simțim mai bine aroma”. L-am încercat, a fost bun, ne-a luat cu fierbințeală, ni s-au încălzit extremitățile, am dormit buștean. Dimineața am realizat că abia de luasem câte o lingură fiecare.

      • klaus 2017-12-17 Reply

        Nu-i nimic! Cu jaggeru-i chestie de posologie. Data următoare încearcă să-l administrezi din sticla care trebuie să arate ca venită din Antarctica. Aruncă dracului lingurile și lingurițele! Caută prieteni, sticla trebuie să păstreze urme de brumă când e goală. Dacă ai prieteni “în vână” e recomandabil să ai sticle de medicament cu volum mai mic dar în număr mai mare. 😀

  • delfinasu 2017-12-17 Reply

    La mulți ani, Keth!

    • ketherius 2017-12-17 Reply

      Mulțumesc mult, Delfinaș! Când ne întâlnim, m-aștept să m-aștepți c-o plăcintă 😀

      • delfinasu 2017-12-17 Reply

        neapărat!
        văd io de care 🙂

  • Arlech 2017-12-17 Reply

    Mulţi ani trăiască Marele Alb!!!

    • delfinasu 2017-12-17 Reply

      Arlech, cele mici din stânga sunt Cudi si Pitica, dar cele din dreapta? 🙂

      p.s. inspirată felicitarea ta, Arlech:)

      • Arlech 2017-12-17 Reply

        În dreapta sunt, în ordine alfabetică, Arlech, Delfinaşu şi Renata. 😀

        • delfinasu 2017-12-17 Reply

    • ketherius 2017-12-17 Reply

      Mulțumesc, Arlech! Asta da promovare, am ajuns o figură pe cer!

      • Arlech 2017-12-17 Reply

        Îţi căutam o costumaţie de iarnă potrivită şi, când am dat peste aurora boreală, m-am gândit că, pentru un Mare Alb, e hlamida ideală! 🙂 Şi, uite, micii albi par să fie de aceeaşi părere! 🙂

  • Vero 2017-12-17 Reply

    Şi eu şi gaşca mea îţi urăm “La mulţi ani”, Keth!

    • ketherius 2017-12-17 Reply

      Vă mulțumesc mult, Vero. Văd că Grișka a prins repede esența vieții de cuplu -- e resemnat, în umbra Ziței.

      • Vero 2017-12-17 Reply

        Grişka e un înţelept, îşi preţuieşte liniştea! 😀

  • Cudi 2017-12-17 Reply Author

    Vedeți că ziua mea e în 18 ianuarie.
    Cu gelozie,
    Cudi

    • delfinasu 2017-12-17 Reply

      aproape-vărsătoareo 🙂

    • Vero 2017-12-17 Reply

      Am luat notă. 😀

    • klaus 2017-12-17 Reply

      A mea-i pe paișpe, sâc! 😀

      • klaus 2017-12-17 Reply

        Cum care paișpe? Februarie.

        • ketherius 2017-12-17 Reply

          Să trăiești, Valentine!

          • klaus 2017-12-17 Reply

            Unde te grăbești? Așteaptă să treacă iarna, să văd dacă-mi ajung lemnele…. 😀

        • delfinasu 2017-12-17 Reply

          a mea pe saișpe, sîc 🙂

          • klaus 2017-12-17 Reply

            Lasă sâc-ul! E o coincidență aproximativă.
            Ce chestie, io nu eram cu zodii și chestii d’astea. Da’ am ajuns să-mi pun întrebări :!

            • delfinasu 2017-12-17 Reply

              ok, las.
              m-a luat valul, scuze.

              • klaus 2017-12-18 Reply

                Ai tu o problemă cu scuzele. Probabil și io, cu uitatul de emoticoane ce zâmbesc. Cudi, îi ștergi scuzele dacă eu adaug lămuriri? Iată-le: 🙂 🙂 🙂 🙂 :).

                • delfinasu 2017-12-18

                  scuzele mele sunt ca multumescul cu pătrunjelul lui Em
                  trebuie să inventezi o criptare 🙂

    • renata 2017-12-18 Reply

      Mi-am notat, Cudi!
      Auzi? FRAM nu era soacră-ta?!
      🙂

  • Iosif 2017-12-17 Reply

    Bonne anniversaire le roi de l’ours blanc !
    https://www.youtube.com/watch?v=55tr9ui9M0U

  • cristina 2017-12-18 Reply

    Vad ca va sarbatoriti pe aici. La multi ani si de la mine!
    Cudi, sa ai grija de Fram, sa ii faci mancare buna! Si sa ne mai zici si noua ce pregatesti (tu si delfinasul sunteti muzele mele in bucatarie).

    • delfinasu 2017-12-18 Reply

      Cristina, nu stiu exact cum se simte Cudi acum, dar presupun ca e terminată de emoție si stres si de aceea nu ne mai scrie ce a pregătit bunuț: de azi aterizează vulturul plesuv!

  • renata 2017-12-20 Reply

    Pentru Cudi (Sânziana) cea vitează, dedicație. Doar prima strofă.
    https://www.youtube.com/watch?v=98IozyKSEU8

    Acu să-ți traduc, no, că poate-ți mere mintea mai încetuc zilele ăste:
    De când Zmeul o veniiiiit,
    Nișio noapti n-am dormiiiit,
    Nișio zi n-am mai zâmbiiit,
    Da’ niși el nu-i ferișiiiit…. 🙂

    • klaus 2017-12-20 Reply

      renule, ce zmeu pomenești acolo? Eu văd doar umbra apoteotică a unui vultur. 🙂

  • renata 2017-12-21 Reply

    Io sunt îngrijorată. Cudi nu prinde 30 DE SECUNDE pe blog?! Cât să scrie „mi-s vie!”

  • Ketherius 2017-12-21 Reply

    Suntem în viață! În curând o să stau și eu pe-acasă și o să poată și Cudi să-și recapete puterile.

    Vampirii energetici există! Avem dovada!

    • Iosif 2017-12-22 Reply

      Ketherius, prea multe filme, prea multa informatica, prea mult virtual, creeaza prin subliminal în subconstient iluzia ca pe o realitate obiectiva. Aveti mare grija de ratiune, de manipularea mintilor facuta de “papusari” prin filme atragatoare superbe ce deviaza si îndeparteaza omenirea de la ADEVARUL ABSOLUT, facând-o sa creada ca originalul e fals iar falsul original, producând o confuzie planetara ce va genera conflicte si lupte devastatoare chiar în interiorul familiilor, între sot si sotie, copii si parinti, nora si soacra, frati si surori…
      Traim apogeul trufiei, egoismului, individualismului si nationalismului extrem al anarhiei mondiale, în toate aspectele, pe toate planurile si dimensiunile existentei. Biblia le numeste “zilele sfârsitului” sau “zilele din urma”, zile în care depresia va cuprinde întreaga umanitate deviata de la realitatea si ADEVARUL ELIBERATOR.
      Iata ce-i scrie într-una din scrisori Ap. Pavel lui Timotei:
      “Sa stiti ca în zilele din urma vor fi vremuri grele.
      Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neînduplecati, clevetitori, neînfrânati, neîmblânziti, neiubitori de bine, vânzatori, obraznici, îngâmfati,iubitori mai mult de placeri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o forma de evlavie dar tagaduindu-I puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.”
      https://biblia.resursecrestine.ro/2-timotei/3

    • renata 2017-12-22 Reply

      Mulțumesc, keth! Că mi-ai răspuns. Altminteri, puneam SMURD-ul românesc pe drumuri intercontinentale. 🙂

  • Marian 2017-12-24 Reply

    CRACIUN FERICIT CU MULTA , CAT MAI MULTA SANATATE VA DORESC LA AMANDOI PLUS …” PITICA ” FIRESTE !!!! ACELEASI URARI AU VALABILITATE , SI-N CAZUL CELOR CE VA VZITEAZA BLOGUL ASTFEL INCAT : CRACIUN FERICIT TUTUROR !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • Cudi 2017-12-24 Reply Author

      Asemenea, Marian! Numai bine!

  • Iosif 2017-12-24 Reply

    No’ sa va zâc dara colinda, ca vi tare gola tinda !
    https://www.youtube.com/watch?v=nGh2l2l4I9s

    • Cudi 2017-12-24 Reply Author

      Sărbători fericite, Iosif!

Leave a Reply to Arlech Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *