Știu, n-am nici o scuză, dar abia acum, în acest început de 2018, am văzut și eu seria celor trei filme The Godfather – din 1972, 1974 și 1990. Cred că una dintre măsurile valorii acestor filme stă în faptul că, deși au fost realizate în urmă cu mai bine de 40 de ani, sunt de actualitate – și nu mă refer la punerea scenariului în contextul anilor noștri (ceea ce n-ar fi o problemă, ar fi plauzibil, evident), ci la jocul actorilor, la producție în sine. Pe Al Pacino nu-l știam tânăr, era, pentru mine, un mare actor în vârstă. După ce l-am văzut în ecranizarea romanelor lui Mario Puzo, fiind pe atunci un actor tânăr, admirația pentru el s-a triplat, nemaifiind „un mare actor în vârstă”, ci un actor fabulos. Nu cred că am văzut filme cu Al Pacino mai reușite decât primele două părți ale The Godfather.
Privită din unghiul cărții, respectiv a filmului, dinastia crimei organizate – familia Corleone – este, în mare, glorificată. Nu ajungem, însă, să simpatizăm păcătoșii așa cum Nabukov ne păcălește în Lolita, nu. Respectăm clanul Corleone, dar rămânem conștienți de natura lor deosebit de periculoasă, blamăm crimele aparent degeaba, peste care ambițiosul, rezervatul și chibzuitul Michael Corleone ar fi putut sări. Rămânem conștienți de faptul că toți Corleone sunt tipi răi, însă empatizăm cu ei, la superlativ.
Cele trei filme ale seriei alătură actori grei, precum mai sus menționatul Al Pacino, Marlon Brando, Robert Duvall, Diane Keaton, Robert de Niro sau Andy Garcia. Merită, cu prisosință, a fi urmărite, toate trei, în ordine. Deși nu cred că greșesc presupunând că mai toți le-ați văzut.
Încă o chestie: mereu am crezut că Nașul e interpretat de Marlon Brando, că acest actor joacă rolul principal în toate cele trei filme. M-am înșelat, „miezul” e Al Pacino, primele două filme sunt cu Al Pacino tânăr, un Al Pacino puțin cunoscut la vremea aceea și, paradoxal, un Al Pacino cu mult mai seducător decât diavolul însuși (Avocatul Diavolului, 1997), un Al Pacino superior și seducătorului din Parfum de femeie, cel puțin pentru mine. Serios, aproape că m-am îndrăgostit de Michael Corleone.
Dacă sunteți cum eram eu în urmă cu câteva zile, o amatoare de filme care nu a văzut trilogia Nașul, vă rog să nu o mai amânați, e o capodoperă ce nu trebuie ratată. Veți fi impresionați de modul în care un film al anilor ’70 vă poate răsplăti timpul investit, mai ceva ca o producție de dată recentă, având ca bonus efectele speciale ale anilor noștri. Parafrazându-l pe Don Vito Corleone – I’m gonna make you an offer you can’t refuse, anume de a vedea unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor.
https://www.youtube.com/watch?v=sY1S34973zA
85 Comments
Sunt fanteziile mult simplificate, ale noastre, dincolo de variațiile în topuri ale nănașului. Spun fantezii pentru a ne scuza că n-avem curajul de a ne raporta clar și fără echivoc la situații sau stări de care ne e rușine. Mai bine investim puțin, e nevoie doar de niște tuburi de tempera, îți moi degetele în ele și dai frâu liber……adăugați voi mai departe.
Klaus, uneori ești atât de profund că-mi inhibi orice tentativă de răspuns. Ca să nu las loc de interpretări altfel, e un compliment fraza precedentă. Dar e trist ce spui.
Nu sunt profunde, Cudi. Probabil par. La postarea precedentă keth îmi spunea că pitica voastră e doar un copil, chit că îi venise menstruația pentru prima dată. Am încercat atunci să înțeleg ce simte ea. Probabil teamă, durere, sper și că un fel de mândrie disimulată pentru că din momentul ăla e altfel. Eu doar bănuiesc, tu sau alte femei mă puteți contrazice sau corecta. La capitolul înțelegere mă pot înscrie la olimpiade, la elocvență abia trec clasa. Asta nu mă împiedică să mă înclin în fața domnișoarei voastre și să-i sărut mâna.
Drace, mi-a venit să scriu mânuța! 🙂
A, uitasem să fac o precizare. Metamorfoza piticei voastre a transformat, cel puțin pentru mine, vulturul într-o banală gaiță.
Klaus, pitica îți transmite că ești un gentleman.
klaus, am vrut să scriu atunci, dar ceva m-a oprit.
e si nu e adevar in ce spui.
nu e nicio mandrie, e o spaima, cu majuscule scrisă.
una e sa-ti vina la 14-15 ani si alta la 9 (pentru ca avea dreptate Ketherius: mental, emotional , esti inca un copil, chiar daca fiziologic inseamna ce ai spus tu, klaus)
o spun pentru ca stiu ce am simtit eu, la 11 ani cand am avut eu prima data -- m-am speriat ingrozitor, m-am ascuns in baie si nu intelegeam ce mi se intampla. (eram in clasa a V-a)
la scurt timp dupa aceea, am mers la olimpiada de româna faza județeana, in alt oras, si in loc să tin minte ce am scris acolo, țin minte baile mari si albe ale respectivei scoli, si stresul cu schimbatul, pentru ca esti stangace.
nicio mandrie, pentru ca din momentul ala e altfel, da -- in realitate e un chin in plus pentru un copil.
trece oricum, cresti si…trece.
asta e viata.
Tot la 11 ani mi s-a întâmplat şi mie. În clasa a V-a, la şcoală. Nu m-am speriat, pentru că, cu mai puţin de o lună înainte, bunica îmi explicase ce şi cum. Am venit acasă şi i-am spus, ca fapt divers, că, iaca, tocmai mi s-a-ntâmplat ce zicea ea. (Pe moment nu m-am simţit recunoscătoare fiindcă-mi spusese -- abia mai târziu mi-am dat seama în ce hal m-aş fi speriat dacă n-aş fi ştiut.) Însă, deşi n-am avut dureri, ideea c-o să păţesc aşa ceva lună de lună nu m-a încântat deloc! Şi i-am invidiat pe băieţi. (După ce-am mai crescut, m-am gândit că, de fapt, în asta constă slăbiciunea femeii şi că “sexul slab” e, mai corect spus, “sexul bolnav” sau “sexul handicapat”. În etapa următoare handicapul a devenit rutină, un inconvenient periodic peste care treci uşor dacă nu-i dai mai multă importanţă decât e cazul.)
Dar, la 11 ani, când mi s-a întâmplat prima oară, nu m-am simţit alta. Nicidecum. Abia după primul contact sexual am avut impresia că am suferit o transformare vizibilă, că până şi necunoscuţii care trec pe lângă mine pe stradă ştiu că la mine s-a schimbat ceva, că toată lumea ştie exact ce s-a schimbat.
..însă, pentru cum ai gândit, din unghiul tău, momentul prin care a trecut Pitica, dă-mi voie să scriu ca esti un tată (de fete) extraordinar.
Subscriu.
Ia mai terminați cu laudele! 🙂
Sunt un tată care se străduiește, atât.
klaus, dacă ești preocupat de trăirile unei fetițe la prima menstră (deși ele sunt aceleași și la a doua, poate și după un an…) pentru ești tatăl a două fetițe, iată niște observații:
-- oricât ți-ai pregăti copilul pentru momentul ăla, tot se sperie când i se întâmplă, tot ca pe o stare de boală îl percepe, ca pe o mică/mare invaliditate.
-- te simți singură, vulnerabilă, tristă, îndurerată. Îndurerată la propriu. Se cască o prăpastie între tot ce știi că erai și „situația”. E ca o pedeapsă și, din momentul acela, cel puțin, n-o să mai fii niciodată egala băieților. 🙂
-- indiferent că se întâmplă la 9 sau la 12 ani, tot atât de aiurea îți sună cuvântul „domnișoară”. Ce dracu e aia „domnișoară”?!
-- nu, nu e ca atunci când te-ai încălțat cu pantofii cu toc ai mamei și ți-ai pus mărgelele ei la gât. Din pantofi sari când intră mama pe ușă. „Situația” durează însă cât vrea ea. uneori 5, alteori 7 zile… Te simți ca și cum mama a turnat lipici în pantofi, te încalți cu ei, dar nu-i mai scoți exact când vrei să redevii fetiță.
-- primul ciclu nu te face domnișoară. Ai prefera ca tata să te trateze ca luna trecută. Să nu-ți spună săru-mâna, să nu te cocoloșească, să nu te privească îngrijorat… Măcar el să te lase să crezi că n-ai pățit nimic rău! (Destul șopăcăie femeile din casă pe seama ta!)
-- domnișoară devii când te îndrăgostești prima dată. E, atunci ar trebui să fie tata empatic și grijuliu! Din nefericire, unii tați atunci încruntă sprâncenele și strâng din fălci și din pumni.
Nu știu dacă ți-am fost de folos. Dacă nu, mă iartă!
Renata, adauga pe lista ta si vesnica teroare de a nu ramine bortoasa, sa nu cumva sa faci vreo nefacuta. Pentru ca acum stii foarte clar ca vei trai cu sabia lui Damocles deasupra capului intreaga viata.
E o pedeapsa lunara, in special pe vremea cind nu se inventasera absorbantele si mergeai cu cocolosul de vata, care se misca, se uda si te patai toata. Macar acum, de cind cu absorbantele, putem avea ceva mai multe decenta si respect de sine.
Si apoi mai e o chestie pe lista : inexistenta scutirilor lunare ( de la scoala, de la job ) pentru femei. Nu-s feminista, insa asta e o problema reala, ca majoritatea femeilor au dureri si efectiv se tirasc cu calmante pina la munca, unde zac pe scaun neputindu-se aduna. Ca la menstruatie creierul e cam pe off, orice ai face atunci, va trebui sa verifici apoi in zilele normale, ca sigur-sigur ai facut o greseala ori ceva.
In mod normal ar trebui sa iti poti lua ziua libera pe motiv medical, tot la fel cum isi iau barbatii zi libera pe motiv de gripa. Iar menstruatia doare mai a naibii decit gripa aia, plus ca te scoate din functiune, insa femeile sunt fortate sa mimeze ca totul e in regula, desi abia se tirasc .
Mai pune si-o migrena pe langa, caci eu sufar de migrene tocmai din acest motiv.
Cristina, pun si migrena pe lunga lista cu mizerii care vine la pachet cu menstruatia. De aia ziceam eu ca o femeie in primele doua zile de menstruatie, nu are ce cauta la munca si la scoala, ca e terminata psihic si fizic. Tot ce are nevoie in zilele alea e sa stea in pat in durerea ei.
Da’ vezi tu, daca s-ar cere zile libere lunare ( si platite, of course ! ) ar sari de cur in sus feminizdele, ca s-a dus pe Apa Simbetei egalitatea lor cu barbatii. Doar ca biologia nu stie de glume si nici ipocrita nu-i.
Renata, bortosenia e cosmarul suprem pentru noi astea care nu vrem sa puim. Ca restul femeilor, am observat ca-s foarte fericite cind ramin bortoase ( sa mor daca pricep de ce ! ), as zice chiar ca abia asteapta . So … ramine cum am stabilit : teroarea suprema .
Fire, ai dreptate. La faza cu durerea, disconfortul fizic și psihic din perioada menstruației, mă ia râsul imaginându-mi cum s-ar comporta bărbații în locul nostru. Ei bine, dacă o femeie poate suporta durerea pricinuită de fracturarea a 20 de oase simultan și aceeași femeie este lată de dureri în perioada menstruației, cum ar fi un bărbat în locul ei? Probabil ar introduce în Drepturile Omului încă o linie, cu liber de la muncă în zilele mai sângeroase.
Cudi, dacă am reţinut eu corect, s-a constatat că femeile sunt mai rezistente la durere decât bărbaţii.
Dar nu sunt toate late de durere în perioada menstruaţiei. Eu cu siguranţă nu. Nu mi s-a întâmplat niciodată (şi am întâlnit destul de puţine femei cărora să le fie chiar atât de rău). Disconfortul la mine înseamnă senzaţia că sunt murdară, teama c-o să mă ridic de pe scaun lăsând în urmă o pată şi cu altă pată pe fund, vizitele mai dese la baie şi (rareori) o durere foarte vagă, ceva absolut suportabil, gen o senzaţie de apăsare. Nu m-a împiedicat niciodată să fac ceea ce fac în restul zilelor -- cu excepţia sejururilor la mare, unde înseamnă (cu adevărat deranjant!) bălăceală mai puţină sau chiar deloc.
Fire, ai dreptate. Faza cu borțoșenia am făcut-o dispărută. Nu -mi place să-mi amintesc chiar tot! 🙂
Termenul de domnișoară era mai degrabă metaforic :).
Doamnelor, vă mulțumesc pentru lămuriri :).
Io zic sincer că nu înțeleg -- care-s fanteziile, care-s variațiunile, de ce ne-ar fi rușine…
Io m-am hotărât! Nu m-ai comentez aici. O să rămân doar un cititor.
Keth, scuze, abia acum am realizat că am un comentariu al tău la care n-am răspuns. Promit să mă revanșez cu vârf și îndesat dacă ne va arde aceeași pălincă pe gât :).
Mulțumesc pentru tot și scuze pentru eventualele neplăceri.
P.S. Cudi, îi mulțumesc piticei pentru gentleman. Sper să n-o dezamăgesc.
🙁
Ai grijă de tine, Klaus.
Că de mașină oricum nu mai poți, o să aibă grijă depozitul de fier vechi, gen! 😀
Cudi, nici eu nu l-am vazut. Il trec pe pe lista.
Cristina, tare sunt curioasă cu ce impresii revii.
Cudi, nici eu nu l-am vazut. Il trec pe lista.
Și pe tine, ecou al lui Cristina!
Păi nici eu nu le-am văzut. Dar știu de ele. Sunt mai bune ca Scarface?
Dacă îți place genul, poți arunca un ochi și peste serialul Boardwalk Empire, despre care am scris pe blog. Are 8.6 pe IMDb.
https://www.youtube.com/watch?v=W-GwReWmJLY
Și un trailer la sezonul 3, care mi-a plăcut cel mai mult:
https://www.youtube.com/watch?v=m5whz6p0BGE
Da, Aldus, The Godfather e superior lui Scarface.
Mulțumim pentru sugestia cu Boardwalk Empire, o să ținem cont de ea, timp să avem.
După recomandarea aia înflăcărată a unei porcării cu Megan Fox, nu mă mai uit la ce recomanzi tu. Și mi-ar părea rău să pierd un film bun doar pentru că-l recomanzi tu…
Man, comentariul ăsta scurt al tău are niște greșeli așa de mari, că nici nu știu cum să-ți răspund ca să nu te superi. Câteodată ai un stil de a comenta așa de rigid, că parcă ai corecta un text grilă sau ai pune un interviu pentru angajare. Fii și tu mai flexibil, mai coolean, mai relaxat în comunicare.
La subiect: nu ziceai că nu l-ai văzut? C-ai adormit la el sau ceva. Uită-te până la capăt și după aceea mai vorbim dacă îl consideri porcărie sau nu. Altfel, e greșit să judeci un film pe care nu l-ai văzut decât parțial, în condițiile în care eu am specificat clar că-i un film care trebuie văzut până la capăt și că inclusiv mie mi s-a părut oarecum ciudat pe parcurs.
Mai departe, dacă ți-ar părea rău să pierzi un film doar pentru că-l recomand eu, de ce eviți filmele pe care le recomand eu? Eroarea de aici e că extrapolezi niște preferințe legate de un anumit film la toată gama de filme posibile. Adică, dacă ai constatat că mie îmi place eclerul iar tu îl numești porcărie (fără să-l fi gustat, dar în fine), tragi concluzia că orice fel de mâncare pe care o să-l recomand eu ție o să-ți displacă?!?
Concret, câte filme/seriale recomandate de mine ai văzut cap-coadă și ai ajuns la concluzia că sunt proaste? Și invers, nu există niciun film/serial recomandat de mine (ție, lui Cudi, pe blog etc) pe care să-l fi văzut și care să-ți fi plăcut?
Eu am văzut că are notă mare pe imdb, sunt convinsă că e un serial bun.
Este fără îndoială o experiență cinematografică. Uite recenzia mea, în caz că n-ai citit-o:
http://opozitie.eu/2017/boardwalk-empire-2010/
Iar în privința serialului Boardwalk Empire, eu i-am zis lui Cudi să arunce un ochi peste el în ideea că e interesată de tematică (a scris despre Godfather) și dacă clipul/forșpanul anterior, respectiv recenzia mea, reușesc să-i trezească interesul. Că mie de exemplu mi-a plăcut, dar nu l-aș încadra în topul filmelor preferate. E un serial bun, interesant, insolit, chiar grandios, cu actori care joacă excelent. Poate o să-i placă. Dar are și direcții în care se putea mai bine. Mie mi-a lăsat „mixed feelings”. După cum de altfel am și scris când l-am recenzat. Per ansamblu merită văzut, dar asta n-a fost o recomandare în orb, de tipul: uită-te, că va fi revelația ta de anul ăsta! A fost mai mult: uite ce am văzut interesant pe tema și poate o să-ți placă.
Cudi, am nesimțirea de-a recunoaște că am văzut filmele și nu mi le amintesc. Fiindcă era demult? Poate. Îmi amintesc însă Once upon… http://www.imdb.com/title/tt0087843/ , în amănunt. Și Donnie Brasco. http://www.imdb.com/title/tt0119008/
Și le revăd oricând, cu aceeași plăcere.
Renata, eu n-am văzut nici Nașul, nici cele indicate de tine, așa că nu-mi pot face o idee despre gusturile voastre. Am văzut Scarface, care mi-a plăcut. L-ai văzut? Și câteva seriale.
Nu, nu cred că am văzut Scarface. M-am uitat la FORȘPAN :)))) ca să văd dacă mi-l amintesc și nu. Dar cred că merită văzut.
În altă ordine de idei, filme pe care le-am văzut acum 20-30 de ani și m-au impresionat teribil, azi nu mai am răbdare cu ele.
Totuși, dacă îți place Al Pacino, aș îndrăzni să-ți recomand Sperietoarea, 1973. Am precizat anul fiindcă s-au mai făcut filme cu titlul acesta și pe net e o adevărată bulibășeală și confuzie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sperietoarea
Nu, nu e cu mafioți. E ceea ce numim noi drama psihologică.
Poate…
Din punctul meu de vedere, The Godfather e deasupra și acestora două. Evident, e chestie de preferințe, e ceva subiectiv.
Dacă n-am greşit numărătoarea, aici sunt 9 comentarii despre filme şi 12 despre menstruaţie. 😀 😀 😀
Eu nu mai ştiu dacă am văzut sau nu vreunul dintre cele 3 filme. Înclin să cred că nu. Dar pe moment n-am dispoziţia necesară pentru poveşti despre Mafie. O să le caut mai târziu.
😀 Scuze, Vero, Cudi. Am deturnat fără intenție topicul. Mă retrag.
Klaus, am glumit, nu-ţi face probleme! 😀
Încearcă Orark. E marginal despre droguri, dar mai mult un fel de roman de suspans, transpus pe peliculă. O să ai impresia că citești o carte bună și alertă. 🙂
http://opozitie.eu/2017/ozark-2017/
Ozark*
După ce-l povestești, de ce l-ar mai urmări cineva?
L-am recenzat, nu l-am povestit. Recenzia are într-adevăr forma unei aparente povestiri (mă bucur că ai citit-o), dar elementele cheie pe care le divulg acolo le afli în primul episod, iar în rest am urmărit să evit spoilerele. Poate din afară nu pare așa, dar serialul e atât de bogat și interesant, încât ce am scris acolo e mai nimic, doar cât să trezească interesul cititorului care ar putea fi interesat. 🙂
Vero, nu e nici o grabă, dar ca să te motivez să le vezi, o să-ți zic că The Godfather este pe lista restrânsă a filmelor ce nu trebuie ratate într-o viață, asemenea bibliografiei obligatorii. Aș spune că filmul ăsta nu e neapărat despre mafie, cât despre transformarea unui personaj, un fel de bildungsroman. Mafia e decorul.
O altă ambiție de-a mea este să urmăresc și clasicul Odiseea Spațială 2001, a cărui urmărire o tot amân, după ce am avut o tentativă, însă n-am rezistat genericului de început, care parcă nu se mai termina.
Dacă e vorba de filme SF, Battlestar Galactica e un titlu de referință. Bineînțeles, nu e pentru oricine…
Mihai, am văzut un episod și nu m-a impresionat. Da, nu e pentru oricine, uite, ai putea să-l mai vezi o dată, cu mă-ta!
Of, Cudi! 🙁
O să mă uit, Cudi. 🙂
Cudi, dar unde găsiţi voi orice film vreţi? Aveţi abonament la vreun site care le pune la dispoziţie?
Eu am căutat Godfather azi-noapte şi nu l-am găsit decât pe vreo 2 site-uri dubioase, de unde se deschid alte 2-3 site-uri naşpa când vrei să vezi filmul.
Păi acolo poți să le vezi, Vero! :), gratis. Bine, nu chiar gratis, te poți alege cu o blenoragie/virus ca urmare a relației interzise :D.
Sau plătești.
Păi da, ştiu, aşa am reuşit să virusăm laptopul bărbatului meu de vreo două ori. 😀 Prin urmare, după ce a ieşit el la pensie, n-a ţinut figura cu mutarea la ţară, la soacră şi pisici, şi şi-a făcut rost de timp liber, ne-am extins abonamentul TV şi la pachetul cu HBO, ceea ce ne-a oferit acces şi la site-ul cu acelaşi nume -- dar unde-s numai filmele difuzate de ei. Şi mă gândeam că, dacă suma n-ar fi prea mare, am putea plăti şi pentru accesul pe vreun site cu filme vechi, celebre, etc.
Vero, eu am abonament la Netflix ceva pana in 8 euro, e cel basic (chestie de rezolutie, daca vrei HD e pana in 10 euro pe luna), vezi ca daca te inscrii ai o luna gratis.
au Nașul, am verificat acum
https://www.netflix.com/ro/title/60011152
Yeeeeeees, Delfinașu’ are Netflix! Să te uiți la Oglinda Neagră, episoade independente, foarte originale.
Cudi, dacă aș avea vreme:)… dar mă voi uita, promit.
Mulţumesc, delfinaşule. 🙂
cu plăcere, Vero!
Vero, a răspuns Delfinașul și pentru noi. Netflix.
Da, am văzut.
O să vorbesc cu jumătatea mea conjugală, să vedem ce zice. 🙂
Cudi draga,
v-ati pus “poalele” în cap
din Canada pîna-n Romania.
Privesc acest “film” cu drag,
si va admir mult prostia ! No offence ! 🙂 )))
Iata o secventa dintr-o poveste de fictiune reala,de întelepciune pentru toti canadienii si românii inteligenti,atei,credinciosi sau agnostici…
Cine citeste sa înteleaga !
http://ketherius.ro/2018/01/05/the-godfather/#comments
Va pretuiesc si iubesc sincer pe toti delfinii si rechinii, vulturii ursii si câinii însa evit contactul cu siretenia si lenea pisicilor ! Sunteti cu totii actorasi de un amatorism dezolant, Mult succes si o cât mai buna colaborare cu castanii, cu spinii si maracinii de pretutindeni, sa aveti pe tot parcursul anului. No offence!
Iosif, nu știu ce ai fumat, aștept să-ți revii.
Iosif, esti un bou!
nu taur, să fie clar, ci un bou.
cât tupeu poți avea să vii pe blogul lui cudi, care ti-a luat mereu apărarea, si să jignești !!!
mergi la surorile tale si fute-le cât ai chef cu dragostea aia pe care-o tot fâlfâi ca o pulă bleagă cu pretenții de erecție, dar aici să fii respectuos, că-ți voi sări la beregata ori de câte ori vei jigni pe Cudi!
de fapt am jignit animalul bou comparându-te cu el.
ești un mare zero castrat.
Întreaba-ti propria constiinta, si vei afla rezultatul ! 🙂
Ce exercițiu, Iosif, ce exercițiu! Mai că-mi vine să te întreb cât costă o oglindă d’aia în care prestezi autoanaliza.
Nu te căca pe tine aiurea, indiferent de câte bubuituri de uși închise în față auzi. E posibil să n-o observi pe aia mică și necăjită. E ultima în cutia Pandorei.
Iosif, încep să cred că, deși ești mai plictisitor când dai cu biblia, ești, totuși, mai puțin agresiv decât atunci când o faci pe laicul. Că pui tu un no offence după fiecare mârlănie, e altă mârlănie, no offence!
Ce te-a deranjat, frate? Că la Cudi și keth se discută chestii lumești? Că un copil a intrat în pubertate? Că niște femei au lăsat impresii/amintiri despre prima menstră? Care e problema? S-a discutat aici despre sex, despre sex în grup, despre amor, poliamor, s-a discutat moral, imoral, amoral, cu implicare sau cu indiferență și n-ai sărit de cur în sus. Te sperie misterul feminin?! Ești adeptul acelei imbecilități introduse de biserică precum că în timpul ciclului femeia e „murdară” sau ce?
Veșnica pudibonderie a ipocritului necivilizat! E capabil să-l exaspereze pe doctor sau pe farmacist descriindu-i în amănunt cum urinează, cât de des, care e presiunea jetului, culoarea urinei și mirosul, idem despre defecație, dar dacă are o problemă cu aparatul „rușinos”, acela care asigură perpetuarea speciei și produce plăcere -- mucles! Scoți vorbele cu forcepsul de la el.
Hai, că m-ai enervat rău cu cât ești de nesimțit și insistent nesimțit la momentul acesta!
Și am suprareacționat, recunosc. Dar mă scoate din fire ipocrizia libidinoasă!
Apropos, Carrie de Stephen King. Cartea și filmul. Toată povestea e legată de prima menstră.
N.B.: am remarcat că ne vâri pe toți la zoo și la grădina botanică. De ce, dracu, atunci, îți mai pierzi vremea printre noi?
Cudi&keth, dacă am fost prea violentă și nedreaptă, accept o ștergere fără crâcnire.
Nu ştiu ce părere au Cudi&Keth, dar eu recunosc că nu pricep de ce e acceptat un comentator ca Iosif. Faptul depăşeşte pur şi simplu puterea mea de înţelegere.
(Mi-am exprimat doar nedumerirea. N-o luaţi drept tentativă de amestec în “afacerile interne” ale blogurilor altora.)
De rușine, Arlech! Exact cum îl accept și eu. De rușine de rușinea lui!
A, uitasem! Și de milă.
No offence, Iosif, dar am mila supradezvoltată, datorită profesiei.
Înţeleg, dar, în viziunea mea strict personală, mila are limite. De exemplu, îi dau de pomană unui cerşetor dus cu pluta fără să mă zgârcesc, dar nu-l chem la mine la masă când am musafiri.
Arlech, eu mă gândesc că l-a supărat ceva foarte tare ori că a înțeles ceva greșit. De obicei nu vorbește așa.
ești prea bună, Cudi.
suntem adulți, dacă ceva l-a supărat putea să spună, nu să dea cu bâta, să spargă ferestre, farfurii și altele de prin casă, musafir fiindu-ți.
și cui? tocmai ție:(.
hidos gestul.
Delfinaș, dar ce, eu am scutire? Din câte țin minte, poate mă înșel, și ție ți-a vorbit mereu pe un ton ok. Eu cred că l-a necăjit ceva tare, apoi a intrat pe net, cu supărare cu tot.
indiferent cum mi-a vorbit mie vreodată, nu pot să trec peste jignirile aduse ție.
asta sunt, dacă țin la cineva, țin cu toate.
Subscriu
Renata, mi-e teamă să n-ai dreptate și să mă fi înșelat teribil când l-am socotit inofensiv/bine intenționat.
Cudi & Keth . Va multumesc pentru întelegerea obiectiv-rationala cu care mi-ati acceptat si (poate) îmi veti mai accepta “devierile si divagatiile” uneori dureroase, dar utile celor priceputi si întelepti.
Nu-mi plac polemicile, iar iubirea mea pentru Adevarul absolut, nu-mi permite sa fiu fatarnic, ipocrit, iar Cuvântul lui Dumnezeu este Sfânt (absolut) si drept. Este DA si/sau NU absolut, este LUMINA si/sau Întuneric, este BINE si/sau RAU, este IUBIRE si/sau URA etc…
Între aceste doua aspecte universale, se deruleaza viata fiecarui individ nascut din femeie pe Terra, iar existenta fiecaruia, de la nastere pâna la moartea biologica, este un segment, o secventa dintr-un film atemporal, pe care doar cei luminati de revelatia Divina a Spiritului Sfânt pot sa o înteleaga, în functie de vointa si planul dinainte stabilit de Cel Ce Este VERBUL (LOGOSUL) Cuvântul lui Dumnezeu Absolut, dincolo de filozofiile istoriei falsificate, fara teoria relativitatii einsteiniene, care, aplicata de marile puteri financiare mondiale, lacoma,lipsita de empatie si scrupule, duc omenirea spre o catastrofa destructiva ireversibila, iar când pisicile, câinii comunitari si toate fiarele salbatice, din padurile solul si subsolul pamântului, sunt speriate si îngrozite de inteligenta nefasta, morbida accelerata, destructiva, a habitatului natural pe care evolueaza viata lor si a noastra,numita TERRA, doar alegerea noastra a fiecaruia poate hotarâ între cele doua manifestari.
A ramâne în neutralitate,înseamna lasitate, neimplicare, tradare, adormire, acceptarea sclavagismului total pe, în toate aspectele hâde ale raului ignorantei,adormirii CONSTIINTEI cu ajutorul filmelor produse de industria cinematografica tocmai în acest scop.
TREZITI-VA DIN SOMNUL RATIUNII. MONSTRII SUNT PUTERNICI DOR PENTRU CEI CE DORM.
“Ce va zic voua, zic tuturor: “VEGHEATI !”
Fiti binecuvântati !
err *DOAR
Viata e un paradox
ca un joc de sah în doi.
Stie bine Kasparov
ca reginele nu-s “oi”
si nici caii nu sunt “boi” ! 🙂
@Renata
Am găsit mai multe adaptări ale romanului Carrie. Zici că-i fain?
@Vero
Sau poți folosi rețele p2p. Protocolul BitTorrent este cel mai rapid. Detalii în privat.
@Everyone
De aia cred io că-i mai bine să vorbești cu copiii tăi și să le explici câteva lucruri despre sexualitate de la o vârstă cât mai fragedă, în loc să te prefaci că aceste lucruri nu există (exisă și o să se confrunte cu ele mai devreme decât crezi tu), că o să le explice profa’ de bio (dacă ai noroc, da, dar n-o să poată să le explice prea multe în cadrul lecției publice din clasă) sau că o să învețe ei singuri (o să învețe, dar de la prieteni mai „precoce” și mai avangardiști, sau din filmele de pe net).
Mulţumesc, Aldus. Poate c-o să-ţi cer detaliile când o să am şi eu mai mult timp liber. Deocamdată n-am timp nici pentru tot ce am deja sub nas.
Nicio adaptare cinematografică nu e la fel de faină ca romanul după care a fost făcută. Romanul e icebergul iar filmul doar vârful lui, şi ăla remodelat de scenarist.
Aldus, cum zice Vero. E preferabil să faci cunoștință cu originalul, romanul, nu cu ecranizarea. Niciun film nu bate cartea după care a fost făcut. Ia-l p-ăla din 2013, probabil că e mai alert, cu efecte mai bune… Eu n-am văzut filmele. 🙂
Carrie e un thriller-horror. Despre o adolescentă care capătă puteri paranormale, telekinetice. King avea povestea în cap, dar nu găsea momentul, motivul, conjunctura din viața lui Carrie care să fi declanșat aceste capacități. Lucrând ca om de serviciu într-un liceu (a făcut și asta în tinerețe), a observat acele dispozitive care stochează/cedează tampoane în cabinele de toaletă. Și atunci a știut care e momentul, pentru Carrie: primul ciclu.
Deci, doar dacă accepți genul horror… vizionare plăcută! 🙂