Aș juca Portal sau Bioshock, dacă aș avea acces la televizorul cu playstation. Chit că le-am jucat până la capăt și solo, și-n doi, și sub apă, și-n nori, nu m-aș plictisi reluându-le. Dar nu pot, că-i sufrageria sub asediu. Motiv pentru care iar zgândăr blogul, nu prea tare, că n-am nimic de transmis.
Totuși.
Băi, a murit Andrei Gheorghe.
☹
Tot ce o să zic legat de el e că, la un moment dat, cred că îngroșam rândurile fetelor îndrăgostite de el, de vocea lui, de inteligența lui, de ochii lui, de spiritul lui… Uite, vă rog, dacă aveți timp, citiți asta: https://recorder.ro/requiem-pentru-blanquito/
„Gheorghe m-a fermecat din primele cinci minute. L-am întrebat ce face și mi-a răspuns franc: nimic. L-am întrebat ce vrea să facă mai departe și mi-a răspuns la fel: nimic.
Am vorbit vreo două ore, n-a rămas niciodată fără replică, n-avea răbdare, galopa printre idei, avea un rever excepțional în conversație, era cinic, era lucid, era brutal de inteligent, era citit, nu ocolea niciun răspuns. M-a lăsat cu convingerea că e un om sincer. Trăiam deja cu convingerea că toți oamenii sinceri sunt oameni buni.
El era cel mai liber
Gheorghe creștea câini și pisici – se cam lămurise cu oamenii. Fuma fără să se oprească și, deși dialogul nostru avea ritm, cred că abia aștepta să plec, ca să se joace pe consolă. Gheorghe rămăsese adolescent, iar descoperirea asta m-a făcut fericit.”
Acum ar fi fost momentul să nu mai zic nimic, ca să închid în gloria exprimării autorului Andrei Crăciun, și tocmai pentru asta continui, să nu, chit că nu știu ce să mai zic în continuare. Pentru că nimic. Mai puțin decât nimic, am o infecție care mă ține la orizontală, îmi dă scuza, privilegiul de a sta la orizontală, cu laptopul pe abdomen, rătăcind pe youtube, urmărind clipuri din jocurile jucate. Lux.
64 Comments
Lui Dumnezeu îi pare rau pentru mortii care mor nemetamorfozati, nenascuti din apa si Duh, dublu morti, neâmpacati si suparati pe El.
Doamna cu coasa bântuie peste Terra si secera vieti de toate vârstele si prin toate metodele, netinând cont de binele sau raul pe care acea persoana l-ar fi facut în viata.
Atunci când esti împacat cu Dumnezeu si prieten cu El moartea este cel mai superb lucru din viata.
“Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.
Si am auzit un glas din cer care zicea.”Scrie: Ferice de acum încolo de mortii care mor în Domnul!’ -- Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor îi urmeaza.
https://biblia.resursecrestine.ro/apocalipsa/14
Odihneasca-se în pace…R.I.P.
Îmi pare sincer rau pentru tine si starea ta, si ma rog Tatalui ceresc sa-ti dea pace Lui în suflet, trup si duh.
Sa auzim numai de bine din partea aceea de lume.
Fiti binecuvântati si luminati împreuna cu toti cei dragi !
Iosif, mulțumesc pentru gândurile bune.
P.S. Personal, nu pot pricepe acet ‘razboi mondial mediatic’ între filozofi atei si religiosii lumii, indiferent de credinta, orientarea, pasunea, placerile si practicile individuale, stiind ca suntem toti diferiti, de ce nu ne acceptam si toleram asa cum suntem, luptând pentru a ne învinge EGO-ul personal, IUBINDU-NE si ACCEPTÎNDU-NE asa cum suntem diferiti, fara jigniri si lovituri subtile de cuvinte, care ranesc si provoaca boli si moartea sufleteasca si spirituala, facând din Terra o planeta a mortii si holocaustului întunericului din constiintele adormite, care dau nastere monstrilor uriasi ai mortii, tridimensionale, trupese, sufleteste si spiritual.
Solutia Vietii, vindecarii si salvarii de la moarte este IUBIREA neconditionata, fara prejudecati, unii fata de altii si unitatea în Hristos, altfel specia homo sapiens sapiens se va extermina pe ea însasi prin nebunia inteligentei artificiale de care toata omenirea a ajuns dependenta, si prin care ascunsi în virtual, fiecare raneste,îmbolnaveste, ucide, Suflete inocente aruncând sageti de cuvinte otravite catre aproapele sau.
Pacat, mare pacat !!!
Sis, rise up, precum ciocârlia spre soare! 🙂
https://www.youtube.com/watch?time_continue=189&v=CBW3J3swy_s
Sis, să fie cum zici tu chit că acum e puțin altfel:
https://www.youtube.com/watch?v=zUwEIt9ez7M
Mie nu imi pare ca omul asta a murit de moarte buna, la fel cum nu imi pare ca ar fi fost doar jurnalist. Da’ poate ca mi se pare doar.
Fire, mi-a trecut și mie prin minte că n-a fost tocmai o moarte naturală. 😐
\
Cudi, nici nu pare moarte naturala; sunt niste indicii care pot fi puse cap la cap.
Inainte de concediere a fost arestat pentru ca a fumat marijuana. El zice aca cineva sus pus a vrut sa ii faca rau stricindu-i imaginea pentru ca nu a promovat-o pe amanta aluia care voia sa se faca cantareata. Adevarul numai el il stie si treaba cu cantareata fara nume e cam cusuta cu ata alba.
La scurt timp, omul asta a fost pedepsit de controlorii presei romanesti interzicindu-i-se aceesul in presa. Practic a fost concediat pe viata, sa nu isi mai poata practica meseria. Zice presa ca nu’s ce trust de presa a refuzat sa il angajeze pe motiv ca are dintii cariati. Neoficial, numai el stie ce meciuri avea cu controlorii.
Mai zicea Andrei Gheorghe ca el nu o sa prinda 60 de ani de viata. Banuiesc ca si-a dat in bobi, i-a ghicit careva in cafea, pentru ca omul nu parea paranoic si nici un emo.
La autopsie nu s-a descoperit nimic ce sa ii fi provocat moartea, asa ca mai ramane sa se “gaseasca” ceva la analize. De preferinta niste concentratii mari de droguri, ca asta ar fi credibil pentru mase, avind in vedere ca i-au creat deja un precedent.
Eu nu am urmarit omul asta de-a lungul anilor, habar nu am ce a facut si care era rolul lui in servicii, insa am pus cap la cap doar informatiile puse la dispozitia maselor, acum la moarte alui si mi-a dat cu rest.
Recunosc că nu-mi amintesc dacă am mai auzit sau nu de Andrei Gheorghe până acum, când s-a umplut feisbucu’ de oameni care-l regretă (sincer sau doar fiindcă aşa a început să fie obiceiul). Pentru mine e doar un necunoscut care s-a stins. Odihnească-se în pace.
Ţie, Cudi, îţi doresc însănătoşire grabnică! Chiar dacă infecţia cu pricina oferă privilegii, o să-ţi fie mai bine fără ea. 🙂
Vero, sănătate și vouă!
Uite, dacă ai timp, îți las câteva filmulețe celebre cu el.
Aici Andrei îi trage unuia un pumn, în direct:
https://www.youtube.com/watch?v=N_RMe3IXzhY
Aici Boc, invitat fiind în emisiunea lui, face poc:
https://www.youtube.com/watch?v=wWBJMhif97Q
Andrei răspunde la întrebarea “cum a fost creat universul?”:
https://www.youtube.com/watch?v=w0aUSiWN-Ds
Aici e înregistrarea unei emisiuni radio, dacă ai timp:
https://www.youtube.com/watch?v=Gc5lRKV4vZc
A prezentat și emisiunea “Lanțul Slăbiciunilor”, poate l-ai văzut vreodată spunând “ești veriga slabă”. La revedere, drum bun, ceva de genul.
P.S. Din linkurile lăsate aici nu se reliefează valoarea lui Andrei Gheorghe, am postat câteva filmulețe celebre, atâta tot.
Mulţumesc, Cudi. Poate o să mă uit -- de curiozitate.
Încă de pe vremea lu’ nea Nicu, eu am alergie la ziare şi emisiuni de ştiri (radio & TV). Nu mă uit nici la talk show-uri. La televizor nu mă uit (când mă uit) decât la filme (artistice şi documentare). Aflu, în mare, ce se întâmplă prin lume de pe facebook (pe vremuri aflam de la colegii de serviciu, plus că-n birou mergea de obicei nonstop un difuzor) şi de la bărbatu-meu, care ascultă la zece seara ştiri la radio (n-aş putea să spun pe ce post).
Fiindcă sunteţi toţi de aceeaşi părere, presupun că Andrei Gheorghe a fost într-adevăr un tip mişto (în sensul pe care i-l dă cuvântului Renata). R.I.P.
Cudi, tocmai s-a dovedit că ai ceva de comunicat. 🙂
Gheorghe a fost un tip mișto. Cred că de puține ori adjectivul acesta neacademic se potrivește cuiva, mănușă. A.G. e unul dintre puținii căruia i se potrivește mănușă. Fiindcă nu poți spune despre el că era „educat”, „cult”, că „devenise” o voce de radio, că „devenise” o prezență care trece sticla 100%. Andrei Gheorghe s-a născut cu toate calitățile astea. Nu cred că, vreodată, în viața lui, a făcut vreun efort să învețe ceva. Excela în lucrurile pentru care era făcut și evita să se facă de râs încercând să pară bun și la altceva. Era genul leneș, care nu mișcă un deget să „devină”, fiindcă deja „este” cumva și se simțea bine în pielea lui. De-aia lăsa ascultătorilor de radio și telespectatorilor senzația de confort și siguranță. Părea dușmanul declarat al lui TREBUIE SĂ.
Nu știu dacă și-a vândut destul de scump vocea la radio și trecerea sticlei la tv, cert e că -- singur a declarat -- a câștigat bani mulți din televiziune. Cred că alții, niște mediocri cu ambiții, au câștigat de zece ori mai mult, dar lui i s-a părut mult ce câștiga, fiindcă nu făcea eforturi, nici în fața camerei, nici la microfon: doar era așa cum se născuse.
O vreme, ajungeam mai mult decât la timp în tura a doua, la Prăvălie, fiindcă eram nerăbdătoare să ajung în mașină, să deschid radioul, să văd ce mai zice Gheorghe în emisiunea 13-14, la profm.
Firește, într-o media care adoră mediocritățile subculturale de tip Marina Almășan, Andrei Gheorghe și-a încheiat cariera foarte de timpuriu. Că era sâcâitor de deștept.
Cred că a murit de mâhnire, nu de stop cardio-respirator.
Nici n-a ajuns la cuptorul din Calea Vitan, și există deja o emisiune tv programată pentru sâmbătă seară în care un „apropiat” va face dezvăluiri despre ce hapuri lua, combinate cu alcool. Specia umană nu se ridică, uneori, deasupra viermilor intestinali.
Andrei a zis într-o emisiune tv, demult, că pentru 800 de lei (venitul unui tip despre care discuta în acel moment) el nici măcar nu se ridică din pat. Iar la o altă emisiune, tot de la Realitatea, l-a avut invitat pe Voiculescu și l-a criticat pentru că s-a răstit în direct, telefonic, la una din angajatele lui de la Antene, parcă Alessandra Stoicescu, în timp ce ea era în emisie cu Monica Macovei, dacă bine rețin. Deci patronul (Voiculescu) se răstește telefonic, în direct, la angajata lui (Stoicescu), care încearcă să fie cât mai obiectivă și respectuoasă cu invitata ei (Macovei), pe care patronul (Voiculescu) n-o suportă. Ei, Andrei Gheorghe l-a criticat pentru faza asta, iar în replică Voiculescu i-a spus (într-o pauză publicitară): „Nu te f… pe tine grija de Stoicescu, că o duce bine” și în emisie a făcut public cu cât îl plătea pe Andrei când era angajatul lui. Nu mai rețin suma, dar era mare.
Toți prezentatorii carismatici de la tv câștigă bine, Renata.
Cât despre hapuri, eu nu sunt deloc sigur că Andrei n-a murit de inimă rea, tristețe sau melancolie, cum zici tu. Adică hai să fim obiectivi: omul nu ținea post și recunoștea deschis că are o relație specială cu alcoolul. Un tip care gândește liber și trăiește la fel de liber și de boem va avea o minte neîngrădită, sclipitoare chiar, și un corp fizic predispus la a rugini mai repede decât al unui tip la regim. Andrei a avut un stil de viață care i-a păstrat orizonturile minții deschise și i-a ruinat sănătatea. Admiterea acestui fapt nu înseamnă altceva decât că poți gândi și vorbi liber -- despre un om, în cazul de față chiar Andrei Gheorghe, cu tot ce are el, bune și rele.
A, că n-o să mă duc la televizor să spun că lua hapuri, făcând trafic pe cadavrul lui, asta-i partea a doua. Dar că de exemplu a avut la viața lui probleme cu drogurile, asta ți-o pot spune. Asta nu mă face să-l admir mai puțin pentru calitățile pe care le avea.
erată: eu nu sunt deloc sigur că Andrei a* murit de inimă rea, tristețe sau melancolie
Este cineva care nu l-a admirat? 🙂 Îi urmăream mai ales talkshow-ul politic de pe Realitatea. Mi-a părut rău că s-a lăsat de televiziune. La radio nu l-am ascultat niciodată.
Că tot veni vorba de prezentatori, mi-ar plăcea să-l văd în continuare pe Marius Tucă. Am înțeles că acum scrie poezii.
Aldus, chiar mă bucur să aud că îl admirai, sincer.
Nu știu dacă ar mai fi ceva de adăugat….
🙂
Habar n-am cine e Marina Almășan, e prima dată când aud de ea. Stai că dau o căutare pe google.
Ah, mi-e cunoscută fața ei, prezentatoare parcă, țin minte că nu-mi plăcea. De ce? Mi-e greu să răspund, poate pentru că vorbea mult fără să spună nimic, așa cum fac majoritatea gazdelor tv: vorbesc într-una, kilograme de cuvinte la minut, nu se repetă, zâmbesc, dau iluzia unei atmosfere, dar tu, telespectatorul, te uiți încruntat la ecran și n-ai rămas cu o idee, cu nimic. Ca să dau exemplu de gazdă tv care-mi plăcea, la care simțeam că mă uit cu drag și rost: Andi Moisescu. Parcă “Marcă înregistrată” și “ApropoTv” prezenta el. Plăcut mi se părea și Busu, Florin Busuioc -- și la vreme, și la masă cu Radu Anton Roman. Așa, și Floriiiiiiiin Căăăăliiiinescuuuuuuuuuuu, dar nu Florin Călinescu de dată recentă, ăsta de la Românii au talent sau care-o încercat s-ajungă senator PNL, ăla al anilor ’90, de la Chestiunea Zilei.
Andrei a fost, însă, deasupra tuturor.
Marina Almășan e din categoria gâștelor ce nu-s proaste.
Anemona, nu te contrazic.
Asta e chiar suspect din partea mass-media, cum aduc ei oameni in emisiuni ca sa jure pe rosu ca Greorghe inghitea pastile cu alcool si se mai si droga, pentru ca are “antecendente” cind s-a pozat pufaind marijuana. Deci e clar din ce cauza a murit, am lamurit boborul ! Nici macar nu mai e nevoie sa puna presiune pe aia cu analizele de la INML .
Fire, asta e normalitatea mass-mediei. Mizeria. Cocălăreala.
Am citit ieri, pe net, în păienjenișul de articole de trei paragrafe care, prin titlul mincinos te fac să dai click: ”Tragediile se țin lanț!”
Am deschis pagina. Autorul zicea că a murit și actorul Sebastian Papaiani, nu doar Andrei Gheorghe. Sebastian Papaiani a murit anul trecut. Dar eu dădusem click-ul!
Presa de scandal înlocuiește, treptat, PRESA. Trebuie să ne resemnăm. Și, cred, fenomenul acesta nu ține de granițe statale.
Ok, dar câteodată presa de scandal poate s-o nimerească. 🙂
Renata, eu sunt de acord cu tine ca presa din Romania e o mahala care promoveaza cocalarii, curvele, impostorii, interlopii, care pune titluri mincinoase la articole, ori pune titluri incomplete, gen ” ghici ce ” ca sa dai click si etc. Daca nu spune in titlu clar si fara echivoc despre ce e vorba in articol, eu nu dau click si gata. De acord ca nu se mai poate numi presa ci circoteca, insa eu nu despre asta vorbeam.
Presa aia nu e lasata de capul ei, niciodata nu a fost. A degenerat pentru ca asta s-a dorit de catre cei care o controleaza. Sa nu uitam ca presa este principala modalitate de propaganda si control a maselor, detinuta de serviciile secrete. Multe si de toate felurile servicii.
Cind ai nevoie sa indici o idee boborului, dau comanda in presa si se rezolva -- ca la un semn vuieste presa inducind fix aceleasi idei si subiecte. Daca vrei sa manipulezi masele, te folosesti de presa, asa mincinoasa si infecta cum este ea. In situatii de gen, evenimente, eu intotdeauna ma uit in presa ca sa vad care e comanda ( ca se vede de la distanta, astia sunt ca un cor care cinta la unison ).
Aveau ăia de la Sarmalele Reci o melodie -- “Țara te vrea prost”, mi-am amintit de ea citindu-ți comentariul, Fire. N-o pun aici pentru că știu că nu asculți muzică, cu mici excepții, printre care și Two Steps from Hell, de care ne-ai molipsit și pe noi.
Cudi, melodia si formatia nu o stiu, da’ asta cu ” tara te vrea prost” imi e foarte cunoscuta.
Si mie imi place grozav Portal 1&2 si Bioshock-urile (imi place mai tare Portal). Portal, si 1 si 2, se pot juca si pe computer (descarcate de pe Steam), inclusiv pe mac. De Bioshock nu stiu ca avandu-le fizic nu am avut nevoie sa le descarc.
S-a facut si un joc de platou (sau de societate, nu stiu exact cum se numesc astea in romana) Portal, care e si el foarte haios. Firma ce l-a conceput se numeste Cryptozoic (fac jocuri de platou si-s priceputi), jocul se numeste: Portal the Uncooperative Cake Acquisition Game. Mai multe detalii aici: https://www.cryptozoic.com/portal-uncooperative-cake-acquisition-game
Eu l-am cumparat de pe Amazon. Noua ne place. Merge jucat si cu copii.
Lui Andrei Gheorghe eu nu i-am ascultat emisiunile, nici macar in scurta perioada cand am fost in Romania, il stiu doar fiindca l-am intalnit de cateva ori (acum mult timp, cand era tanar si pe val), el fiind prieten bun cu un bun cunoscut de-al meu (di au fost colegi de facultate la rusa). Mi-l amintesc inca bine (ceea ce e ceva, eu nu prea retin persoane), era un tip foarte haios si destept, bea intr-adevar mult, cel putin in perioada aia, (ca sangele ala apa nu se face si eu l-am intalnit pe la nunti si petreceri) si nu mi se pare deloc greu de crezut ca a incercat droguri. Dar ultimele doua nu mi se par deloc relevante luate separat, e ca si cum te-ai uita la un caleidoscop de culori si ai alege sa vezi doar rosu. Mai cred ca e foarte posibil sa fi murit saracul intradevar de infarct, la cate-l rodeau. Adica, eu personal (desi suna total caraghios in contextul actual Londonez 😀 ), nu cred ca e nevoie sa-ti consumi resursele sa omori un rus. E suficient sa-l lasi pe el insusi sa faca treaba. In plus, Andrei Gheorghe nu parea genul de tip sa suporte usor sa fie pus pe linie moarta.
Imi cer scuze ca am scris asa mutl, de obicei imi iesea mai concis :).
Vladimir, revin mâine cu un comentariu mai coerent, la mine e 4 dimineața, am avut musafiri și au plecat târziu. Până atunci: n-ai idee cât mă bucur că lauzi jocurile astea, dacă mai zici și ceva de Assassin’s Creed, primele, cu Altair, Ezio sau Kenway, nu știu, o să băgăm un dans a la Elaine (Seinfeld) în cinstea ta.
Povestiţi-mi şi mie (vă rog!) câte ceva despre Assassin’s Creed, mi s-a spus că la vară o să capăt de tradus ceva probabil inspirat din jocul ăsta -- “Assassin’s Creed: Last Descendants” (Matthew Kirby) -- şi presupun că nu mi-ar strica niţică documentare. (Jocurile pe computer nu se numără printre pasiunile mele; adică am avut mare grijă să mă ţin departe de ele, de teamă că n-o să mă mai pot dezlipi de ele 😛 😀 ).
Vero, în Assassin’s Creed se duce o luptă între forțele ce vor să aducă pacea și stabilitatea controlând societatea și răpindu-le oamenilor liberul arbitru (cu ajutorul unor artefacte rămase de la o civilizație anterioară ce a creat specia noastră) și cei ce vor să păstreze libertatea individuală și liberul arbitru.
Cealaltă axiomă este că ADN-ul nostru păstrează memoria tuturor înaintașilor noștri.
Templierii vor să controleze lumea (Abstergo Corporation este multinaționala ce le aparține și care le este paravan). Iar asasinii sunt cei luptă împotriva templierilor.
În prezent, templierii caută să găsească artefactele găsite și ascunse de asasini în secolele trecute. Cum fac asta? Capturând descendenți ai asasinilor din trecut și conectându-i la un aparat (animus) ce decodează amintirile din ADN și creează o realitate virtuală în care subiectul retrăiește amintirile strămoșului și, astfel, redescoperă unde au fost ascunse artefactele.
Asasinii fac același lucru, căutând și recuperând artefactele pierdute înainte să fie găsite de templieri/Abstergo.
Poveștile ne poartă prin toate perioadele și marile evenimente istorice, de la cruciade până în prezent, trecând prin Renaștere, revoluția americană, revoluția industrială etc. (Damasc, Acra, Ierusalim, Florența, Veneția, Roma, Istanbul, Caraibe, America de Nord, Londra, India ș.a.m.d.).
Mulţumesc, Keth.
Vero: e cum zice Ketherius. Eu am jucat doar primele doua versiuni ale jocului, pe motiv ca am facut prostia sa le iau pe xbox. Daca ai nevoie de ceva pareri scrie-ne mesaj mie sau Kadiei cum am facut la Sanderson si daca stim, ajutam.
Cudi: cum ziceam mai sus n-am jucat decat versiunile initiale ale jocului. Dar mi-a placut. Compania mea preferata e blizzard si sunt jucator cam de cand ma stiu de, initial, Warcraft / Starcraft / Diablo si din 2004 de World of Warcraft (de partea hoardei). Pe vremuri imi placeau si jocurile de la LucasArts, mai ales Day of the Tentacle, Monkey Island (toate), Indiana Johnes and the fate of Atlantis si Sam and Max hit the road. Toate-s adventure/quest. La fel mi-a placut cat a fost Sierra (chestiile alea stil SpaceQuest si PoliceQuest), dar mult mai putin ca Lucas Arts. Pe urma mai sunt si toate jocurile de famicom si superfamicom care erau haioase dar prosticele (cred ca am vrei poza pe blog cu ele si cele de pc, dar nu pun link ca nu stiu care e politica cu linkuri externe aici).
Mulţumesc mult, Vladen.
Traducerea asta e programată între 1 iunie şi 15 august. (Încă n-am contract, dar mi-au spus care e “pachetul 2018” pentru mine.) Dacă o să mă împotmolesc, o să profit de ofertă şi o să trimit mesaj.
Este și film, nu cumva cartea de-o vei traduce tu are legătură cu el?
http://www.imdb.com/title/tt2094766/
S-ar părea că nu e aceeaşi poveste. Am găsit un rezumat al cărţii aici: http://assassinscreed.wikia.com/wiki/Assassin%27s_Creed:_Last_Descendants
Dar cred c-o să-mi prindă bine să văd orice film inspirat de jocul ăsta -- dacă e subtitrat în româneşte. Probabil că există o serie de termeni comuni care trebuie traduşi la fel, ca nu zăpăcesc/enervez cititorii.
Vero, vezi că îl găsești pe Netflix.
Oricum, nu e grozav filmul, adică nu se ridică la înălțimea jocurilor ca idee.
Se regăsesc templierii, asasinii, artefactele, animusul, doar decorul în care se petrece acțiunea este diferit -- ca și în jocurile Assasin’s Creed, unde fiecare joc se desfășoară în altă epocă și în alt oraș. Ok, sunt vreo 3 jocuri cu Ezio Auditore da Firenze, dar orașele tot sunt diferite.
ca să nu zăpăcesc
@Cudi -- O să mă uit oricum, ca să intru cât de cât în atmosfera poveştilor.
@Keth -- Am văzut că şi cărţi există destul de multe, de autori diferiţi, cu personaje diferite, plasate în locuri şi epoci diferite. Şi există cel puţin una tradusă, la aceeaşi editură. O să le-o cer, s-o răsfoiesc măcar, dacă nu mi-o plăcea s-o citesc. (Printre cărţile traduse de mine sunt câteva pe care altminteri nu le-aş fi citit din scoarţă-n scoarţă nici în ruptul capului. 😀 )
Suntem acasa + in vacanta in perioada asta cu exceptia a cateva zile in iulie cand mergem la dreamhack. Daca imi scrii mie pe FB, te rog atrage-mi atentia si prin comment. E busita rubrica de de messenger si nu-mi arata daca comenteaza cineva. Adica, pe scurt, daca nu raspundem nici unul e ca n-am vazut, deci da-ne un sut in fund 🙂
🙂
Am înţeles: dacă văd că nu răspundeţi, insist.
Mulţumesc.
Vladimir, noi am jucat, în mare, toate Assassins’s Creed-urile până la Black Flag, inclusiv (pe PS3). Toată seria Resistance, Half Life 2 cu episoadele 1 și 2, Portal 1 și 2, cele trei Bioshock-uri și cele trei jocuri din seria Borderlands. E prima dată când aud de varianta de societate a Portalului, mă bucur că ai menționat asta (mulțumesc!), e ceva ce îmi doresc să avem în casă, să jucăm cu pitica.
Dat fiind faptul că suntem fani Portal și Bioshock, cam ai idee ce fel de jocuri ne plac. Dacă ai și alte recomandări, dacă te-a impresionat vreun alt joc precum cele două, recomandă-ni-l. De-a lungul timpului, am tot dat bani degeaba pe jocuri care s-au dovedit nu tocmai pe gustul nostru și acum se așterne praful pe ele.
Legat de link-uri, politica blogului e că n-avem politică. În cel mai rău caz, dacă sunt prea multe link-uri, un comentariu ajunge în spam, dar îl scoatem noi de-acolo de îndată ce-l vedem.
Apropo de link-uri, unul cu dedicație pentru soțul meu (neapărat să te uiți!) și cu toată admirația față de artist: https://bloodymir.com/2017/04/15/post-integrativ-pascal-si-cu-oua/
E belea.
Multumesc frumos! 🙂 Anul asta cam duc lipsa de idei, dar ma bazez ca vine ea inspiratia si daca nu vine singura, vine cu niste vodka.
Ca jocuri:
(1) unele vechi, dar absolute deosebite, sunt cele din seria Myst https://en.wikipedia.org/wiki/Myst (daca te gandesti in linii mari e foarte aproape de portal, poate mai putin umorul) si fratele lor mai mare Uru https://en.wikipedia.org/wiki/Uru:_Ages_Beyond_Myst (asta a fost draconic de rezolvat la unele puzzle-uri, am pierdut zile si nopti cu nevasta-mea perpelindu-ne)
(2) tot foarte vechi Loom (LucasArts) https://en.wikipedia.org/wiki/Loom_(video_game). E grozav mai ales de jucat cu copii si mai ales daca au ceva inclinatii muzicale (nu trebuie cine stie ce ureche, dar vrajile cu care rezolvi puzzle-urile sunt alcatuite din note muzicale). E un joc tip quest deosebit de altele ca el (si deosebit de altele de la LucasArts, din care am mentionat mai sus). Se poate downloda pe Steam.
(3) si ceva mai noi: The Stanley Parable https://en.wikipedia.org/wiki/The_Stanley_Parable Tot de pe Steam
(4) Don’t Starve / Don’t Starve Together (al doilea e pentru multiplayer si asta merita luat) http://dontstarve.wikia.com/wiki/Don%27t_Starve_Together. Ei bine la inceput asta pare tampitel, dar te prinde negresit si joci de “starve IRL” :)) E pe Steam. Grafica e ciudatica, dar te prinde.
(5) Bridge Constructor Portal (fiindca-i cu Portal). Tot pe Steam poate fi downlodat. Asta nu e recomandare fiindca doar l-am cumparat, nu jucat inca. L-am pus ca in caz ca n-ati aflat de el si cum Portal 3 pare sa fie un proiect abandonat, m-am gandit ca poate va intereseaza (nu stiu cat de bun e insa)
Eu mai joc si Doom, Wolfenstein, Fallout4, Team Fortress, si tot ce e de la Blizzard (WoW mai ales, nevasta-mea e impatimita de Diablo). Dar in stilul Portal/Bioshock, am zis sa le pun pe cele de mai sus. Si Fallout s-ar incadra, dar asta e foarte dependent de tactica si stilul de joc si oricum e nou si probabil stiti deja de el. Ar mai fi si altele, dar astept sa vad care va place din cele de mai sus, ca sa-mi rafinez sugestiile.
Mulțumim pentru recomandări, Vladimir.
De Myst am auzit, dar nu l-am jucat. Cudi l-a găsit pe PlaystationStore, așa că urmează să-l abordăm. Am jucat, în schimb, Syberia și Syberia II (de la Microids); așa mult mi-au plăcut, încât le mai cumpăr odată de pe Steam (am uitat CD-urile originale prin România).
Cudi a încercat deja demo-ul de la The Stanley Parable și l-a declarat interesant, amintindu-i de Half-Life și de Portal.
Diablo a fost o fază importantă prin ’96-’98, l-am jucat cu toate personajele.
Shootere am încercat (Wolfenstein a fost al doilea joc pe care l-am jucat), dar nu mă înțeleg cu majoritatea motoarelor de randare -- se lasă cu motion sickness. Mi-au plăcut mult primele două Delta Force și toată franchiza Half-Life, deși, la anumite nivele, trebuia să iau pauză de la HL. Am jucat Resistance, Bioshock, Half-Life 2 (toate episoadele) și acum întoarcem pe toate fețele Bordelands.
Assassin’s Creed este printre jocurile pe care le-aș lua pe o insulă pustie, împreună cu orange box (conține episoadele de HL2 și Portal) și Borderlands.
În general ne jucăm pe consolă, pentru confortul pe care ni-l oferă -- living room, canapea, ecran mai mare, preț mai mic pentru hardware etc. Dacă te gândești un pic, o placă video decentă costă mai mult decât întreaga consolă, nu?
Apropo, foarte faine și originale ouăle de Paște pe care le-am văzut la tine pe blog. Când le-am văzut mi s-a activat geniul creator 🙂
Pentru Ketherius (ca nu bag mana in foc unde aterizeaza reply-ul):
Am cam jucat aceleasi jocuri :). Eu am avut si o faza importanta de Nintendo si Sega (la console) fiindca am primit cadou cand eram mic consolele si o gramada de cartuse de jocuri (in japoneza, ceea ce a complicat extrem situatia, hehehe). Altfel, desi am un Xbox si un PS4, prefer sa joc pe computer (ma frustreaza maneta din cand in cand, am senzatia ca sunt neindemanatic + imi place sa-mi fac macrouri pe tastatura).
The Stanley Parable e intr-adevar considerat o free modification a Half-Life 2, e bun pentru astia ce suntem nostalgici dupa jocurile Valve.
Legat de oua, geniul meu creator si-a luat-o in 4π anul asta. M-am hotarat totusi sa le fac ca pe goblin engineering mounts din World of Warcraft (daca m-o lasa pasta FIMO care-i cam beton). Daca nu, trec pe bioshock :)). Nevasta-mea e inca rabdatoare legat de drama in plina desfasurare din batatura [adica e in birou, joaca Diablo (vrea recompensa pe sezonul asta care e un ursulet zombie), si-mi zice cate un “mhmm” nefocalizat cand ii povestesc ca-mi crapa pastele si ouale] :D.
Daca Andrei consuma droguri, asta nu inseamna ca devenise dependent ori ca ii consuma fara oprire. Omul pare suficient de inteligent incit sa fie responsabil pentru ce si cit consuma.
Toti oameni consuma droguri insa un foarte mic procent din ei a murit sau a avut probleme din cauza lor, tocmai pentru ca… consum responsabil. Si daca majoriatea oamenilor isi pot controla consumul de droguri, de ce Andrei nu ar fi putut, el e mai intarziat, sau ce ?
Si eu la fel cred, ca Andrei nu era genul care sa accepte ca l-au scos din meserie si din viata publica. Nu a acceptat si rezultatul l-am vazut acum. Parerea mea.
Cudi, pentru plicul cel mov de la capatul curcubeului:
😊
https://m.youtube.com/watch?v=43v_6WnQc9o
Delfinaș, sis, mă bucur tare de tot că a ajuns plicul cel mov! Am început săptămâna cu dreptul.
Câte lumi încap în una singură! Și câte garduri le despart întregul!
“There’s so many different worlds
So many different suns
And we have just one world
But we live in different ones” -- Dire Straits
Da 🙂
Toti sunteti obscuri… “Nimic”…fara Spirit Sfânt,
Neevoluati, neeliberati, legati de pamânt,
Falsi religios, atei, credinciosi, ipocriti hristosi
Toti mici dumnezei, ori uriasi zei, sau micuti hristosi …
Nu vedeti în noapta mintilor spalate,
De ANTENE false TELE comandate !
Va-nchinati la umbre, si lumini obscure,
Iar înselatorul, gândul vrea sa-l fure.
Somnul ratiunii e un somn al mortii,
Monstrii devoreaza frumusetea vietii.
Mormaiti ca ursii, suparati pe viata,
Nu vedeti ca noaptea e spre dimineata…
În triungiul mortii va loviti de muchii,
În Egiptul antic, va umple paduchii…
Pi-ra-mi-da-i veche Bastet e slabita,
O mumie moarta, de timp chinuita.
Moastele-i infecte, azi sunt venerate,
Omenirea toata, merge dupa…moarte !
No offence !
Fiti luminati de Lumina lumii… Hristos, Fiul omului, Mesia, Eliberatorul, Marele Preot, Profet si Rege UNIC absolut, atemporal…
Muchii și păduchii rimează? 😀
err *ipocriti falosi 🙂
E ok, blanquito!
Apropo de jocuri -- jocuri de cărţi -- aţi jucat vreodată “Go Fish”? https://en.wikipedia.org/wiki/Go_Fish
Aveţi idee dacă-i zice cumva în româneşte?
Întreb fiindcă sunteţi mai tineri ca mine şi poate aţi jucat în copilărie jocuri care nu se purtau pe vremea mea.
Am găsit undeva că i-ar zice maciupiciu -- sau că măcar sunt similare, dar eu nici aşa ceva n-am jucat niciodată.
(Tocmai am dat de “go fish” în cartea pe care-o traduc.)
Din pacate eu n-am idee care e numele romanesc, dar o intreb pe doamna, fiindca de jucat am jucat.
Mulţumesc.
Maciupiciu cica. Cum ai zis si tu mai sus.
Vă mulţumesc încă o dată -- Kadiei şi ţie.
Mă bucur, Vero, că te-a ajutat Vladimir cu numele jocului în română, eu n-aș fi știut să-ți răspund. Chit că îmi place mult să joc cărți, mai ales Rentz sau Whist.
Şi mie-mi place să joc Rentz şi Whist. Sau poate ar fi mai corect să spun “îmi plăcea”, fiindcă n-am mai jucat de multă vreme. Mai ales Rentz -- mi-l amintesc foarte vag.
Totale! Popa de roșu! Carouri, dame, 10 de treflă, rentz, whist, levate, toate laolaltă, alegi jocul când îți vine rândul. Dar și când alege altul Totale și te-a prins cu cărți mari… Cel mai tare joc de cărți, părerea mea.
Da, ţineam minte că-s mai multe jocuri într-unul singur, dar nu mai ştiu să le joc pe toate.