web analytics

Tocăniță de pipote și sfaturi de agățat

A început să miroasă în casă a tocăniță de pipote și parcă viața a devenit mai frumoasă, toanele rele se transformă în toane bune, afară ninge liniștit, a urcat la -4. Simon sforăie cu capul la distanță de 10 cm de tastatură și de degetele mele, din când în când mai scutură câte-o ureche, ca și cum ar alunga o muscă sau cum dau și eu cu mâna, involuntar, dimineața când aud deșteptătorul. De fapt, sincer, nu-l aud eu, îl aude Mihai, bietul, care n-are cum să ajungă să oprească alarma. Îl aude pitica, din camera ei, și vine undercover, tiptil, să-l îndemne pe Mihai să oprească alarma fără ca, doamne feri, să mă trezesc eu. Dar el nu o ascultă și mă trezește, apoi Bobo, cu jalnică resemnare, oftează, coboară mâinile a neputință, ca și cum ar fi fost trezit Smaug, nu io. Care eu, cu ochii încă închiși, încep să mormăi ca un robot: „Bobo, te-ai îmbrăcat?!”, „Mihai, ai pus de cafea?”. Și apoi continui într-un deliriu crescendo: „nu pantalonii ăștia, că e prea frig, ia mai bine iegării plușați, nu, nu discutăm, iei iegării plușați că-s -12 afară, am zis că iei iegării plușați și așa rămâne”, „Nu, Mihai, îți stă foarte bine cu cămașa roz, arăți țâță de mâță, super prezentabil, zici că ești director, ți se pare că plesnesc nasturii, hai măi, ești mai rău ca Bobo!”, „Bobo, lăsă-n pula mea iegării ăia gri și ia-i pe ăia plușați c-altfel vin eu și te-mbrac și-o să regreți!”, „Da, Mihai, doar cămașa roz ți-am călcat-o, arăți super, îți stă foarte bine, zici că ești din Forbes, ai tu pitici pe creier, îți calc azi altele, stai liniștit”, „Bobo, puii mei, de 15 minute tot tragi de nădragii ăia, ia pe tine cum am zis și nu mă mai fute la cap, nu, nu-ți bag pe gât moda ninety, zi mersi că n-ai uniformă, ia zi-i, Mihai, cum purtam noi uniforme țepene, în carouri”.

Ingrediente tocăniță de pipote

Revenind la tocănița de pipote sau de rânze, cum li se mai zice prin partea mea de Ardeal, este una din preferatele lui Mihai. Nu spun, și eu, când eram mică, speram să primesc rânza, când bunica împărțea mâncarea în farfurii – c-o fi fost tocană, ciorbă nu conta, rânză să fie. Bun, pe atunci rânza era altfel, era mare, se frăgezea repede, ori cel puțin bunica, prin farmecele ei culinare, o făcea de ți se topea în gură. Tocănița asta e o mâncare tare simplă, se călește ceapă, se pun pipotele tăiate mărunt, pipotele vor lăsa apă, când apa lor se evaporă, se completează cu apă fierbinte. Și se tot fierbe tocănița vreme de cel puțin două ore, la foc mic. Sare, piper, boia și-o frunză de dafin, la sfârșit se scade sosul până la consistența dorită și aia e – lângă merge un boț de mămăligă, ceva murătură – end of story.

Nu arată grozav, dar gustul e tare bun (cu varză murată merge de minune)

Însă astăzi, după ce-am depozitat la subsol șase biciclete și o mașină de tuns iarba, am zis, ținându-mă de șale, că dacă viața-i complicată, de ce n-ar fi nițel și tocana asta? Așa că am zis să-ncurc lucrurile puțin, adăugând niște ardei, două roșii și usturoi, trei căței. Doar n-are ce strica, ba dimpotrivă, niște arome în plus, numai bune de căutat cu mămăliga-n farfurie.

Bun, blogurile culinare îmi tot zic că tocănița asta merge și cu inimi, dar am eu așa, un fel de frână, când aud de inimioarele alea. Păcatul oricum e făcut, karma zice că next time – Okja fără happy end scrie pe mine, nu comentez, dar eu fac tocana asta doar cu pipote și e tare bună.

Schimbăm placa: poate ați văzut și voi articolul din 1958 cu cele 129 de sfaturi pentru femeile în căutare disperată de parteneri de cursă lungă. Sau scurtă. E tare amuzant, pe undeva e horror – aici e dacă vreți să-l citiți.

O să redau aici două, trei sfaturi, s-aveți idee despre ce e vorba.

“Look in the census reports for places with the most single men. Nevada has 125 males for every 100 females.” Nevada, Nevada… Nu în Nevada visa Fire să se mute? 🙂

“Sit on a park bench and feed the pigeons.” Hmmm… Nu știu ce să zic. Când îmi comunici aceste trei elemente – parc, femeie, porumbei, imaginea care îmi vine automat în minte e asta (mulțumesc, ProTV):

“Get lost at football games.” Nu pe teren!

“Dropping the handkerchief still works.” Well, nu și dacă e plină de muci…

“Wear a Band-Aid. People always ask what happened.” “Of, cred că e din cauză că am aplicat de două ori banda cu ceară pe aceeași zonă, pe când încercam să-mi smulg mustața.” True recent story. Dar Mihai e obișnuit. Prima dată când ne-am văzut, aveam tot botul numai răni. Cu vreo două zile înainte de marea întâlnire am citit pe net ce superbă și blândă cu pielea e epilarea cu zahăr ars…

 

9 Comments

  • Vladimir 2018-11-07 Reply

    Bwahahahahaha! Hai ca e misto viata la voi. Invidiez profund zapada, as vrea grozav, ne-au si amenintat ca vine si de cand au facut-o nici de plouat nu mai ploua. Altfel mi-a facut o foame grozava postul, ai talent sa povestesti despre mancare, m-a luat cu ameteala de pofta (si nu cred ca am mancat vreodata pipote, a trebuit sa google sa vad exact ce organ, ca imi aminteam vag ca e ceva pe la pui).
    De ce 6 biciclete, aveti vreunele speciale? Gen mudbike? Acum ca intreb stiu sigur ca am mai dus o data o discutie similara, dar nu-mi amintesc raspunsul…

    • Cudi 2018-11-07 Reply Author

      Nu sunt speciale, Vladimir. Bobo avea nevoie de una mai mare, aia pe care o încălecam eu a început să aibă probleme cu o roată, uite așa am ajuns să avem șase. Scuzați harababura:

  • vax-albina 2018-11-07 Reply

    Tocănița e super. Îmi permiți să vin cu sfaturi de babă? Pipotele, mai bine zis acele pielițe interioare, sunt grozave pentru a trata diareea. La om și la animal. Am înțeles că se usucă și se macină.Eu am folosit-o fiartă pentru pisicuțele mele și am reușit să le scot din boală. Fără medicamentele pe care le urăsc. În plus: există o teorie pe care am verificat-o. Organul bolnav se tratează cu alimente din aceeași categorie. Acum mulți ani, înainte de internet, îi zicea opoterapie.De exemplu, pe atunci, fiica mea a avut o perioadă în care își dorea inimi de pui și de vită. Greu de procurat, nu imposibil. Verifică și tu, nu mă crede. Am găsit un link, îl vei găsi dacă vei fi interesată.
    PS. Poftă bună.

    • Cudi 2018-11-07 Reply Author

      Mulțumesc, Vax-Albina. Am căutat deja despre opoterapie și am ajuns la un articol din ziarul Puterea.
      Cred și eu că atunci când ne trezim cu niște pofte neobișnuite, e bine să le potolim mâncând alimentele pe care le dorim, cumva corpul cere ceva de care are nevoie pentru a fi mai bine. Nu demult, m-am pomenit și eu cu o poftă nemaipomenită de oase de pui… Nu de carne, asta e partea ciudată, de oase moi, bune de ronțăit. Și a urmat o perioadă în care am tot gătit ciorbe și ostropel (unde carnea de pui fierbe în sos de roșii și usturoi destul de mult). Le-am făcut cu coaste, spinări, cu părțile bogate în cartilagiu, că spre aia tânjeam eu, spre partea osoasă. Ronțăiam la oscioarele alea cu tot dragul, să nu mă mai opresc, în condițiile în care, de obicei, eu mă uitam strâmb la Mihai când făcea același lucru. Nu știu dacă exemplul ăsta e relevant pentru opoterapie, din câte am înțeles -- terapia asta implică consumul crud de organe din aceeași categorie.
      Și n-am știut că pipotele tratează diareea. Mulțumesc!

    • Ketherius 2018-11-07 Reply

      Mulțumesc, Vax-Albina, mă simt … confirmat (deși parcă sună cumva ciudat).

  • Marian 2018-11-08 Reply

    MIHAI… LA MULTI ANI CU SANATATE MAXIMA DE ZIUA-TI ONOMASTICA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!! VA DORESC CU ACEASTA OCAZIE , PETRECERE FRUMOASA LA TOT NEAMU’ SI SPER SA NU MANCATI DOAR TOCANA AIA DE PIPOTE PREGATITA DE NEVASTA-TA 😉 !!!

    • ketherius 2018-11-08 Reply

      Mulțumesc frumos, Marian. Mi-a făcut Cudi o cină surpriză, dar și tocănița aia de pipote are un loc aparte în inima mea.

  • cris 2018-11-08 Reply

    La multi ani, Mihai! Conform traditiei trebuie sa ne dai de baut sau macar de citit 😀

    • ketherius 2018-11-08 Reply

      Mulțumesc, Cris. De băut, am băut, de citit -- când pleacă șeful din oraș. Acuma tocmai am gătat un desert one-of-a-kind, să trăiască Cudi și să mai facă!

Leave a Reply

Your email address will not be published.