(Articol scris de Klaus, dar pentru titlu eu sunt vinovat.)
La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde vă localizează sistemele de localizare!
Coioții, despre ei era vorba… data trecută i-am scrumat groaznic. Era prima dată, aveam o scuză. Acu’ s-au aliniat astrele ca la o sută de ani odată și aveam un sentiment, era să scriu feeling 🙂 , că de astă dată voi reuși.
Bun,să trecem la treabă! Legumele clasice, specifice nouă: ceapă albă sau roșie, morcovi, țelină, pătrunjel rădăcină, gogoșari. Mărunțite bine și adăugat peste ele vreo trei linguri de unsoare de porc de la mama ei. Ați observat că n-am specificat cantități. Înlocuiți viscerele a doi rățoi cu echivalentul a două suflete de coioți. Ajunge! Dacă dă cu rest vă recomand să aveți o varză mărunțită la-ndemână.
Restul îl puneți pe varză și, la foc mic, să putem bea și noi ceva.
Legumele:
Coioții umpluți și cusuți chirurgical 🙂
Odată îmbălsămați, coioții se învelesc succesiv în mai multe straturi de hârtie de copt. Plus vreo două straturi de folie de aluminiu.
Mocirlirea( amestec de lut plus nisip, fifty-fifty, vreo 20 de litri).
Ceremonia așezării în vatră:
Botezul focului:
Ceremonia întoarcerii (după două ore și jumătate).
Se mai perpelește coiotul la foc mic încă vreo oră și ceva…
…și se sparge 😀
Ce ar trebui să ne iasă…
Ah, uitasem! Am împachetat coioții înainte de botezul pământului în plasă de rabiț, pentru armarea capsulei.
Și ce ar trebui să vă iasă…
După ce vă iese așa ceva, puteți trimite dosarele personale pentru a vă putea înscrie în Clubul Coioților Români! Vă pup, pa, pa!
16 Comments
Toate bune si frumoase, dar la o trecere rapida in revista a ingredientelor observam imediat ca vinul rosu care trebuia turnat la fiecare coiot pe gat, 2 x 750 ml, inainte de sigilare, a disparut pur si simplu! Ce-ai facut klaus cu vinul, le-ai facut doar un pic frectie pe la tample la coioti? Si cu restul ce-ai facut? L-ai baut cu sange rece?
Evident! 😀
E interesant -- Klaus n-a folosit deloc cuvântul “rață” în rândurile lui. Noroc cu titlul, altfel ar fi putut fi gâște sau alte zburătoare de joasă altitudine. :p
Felicitări, Klaus, pentru reușită! Pozele arată grozav. La mulți ani!
Forma aripilor și, mai ales, forma picioarelor mi-au sugerat rața. Acum încep să mă oftic că nu am prevăzut loc de fire pit în curte, să facem și noi așa ceva.
Băi, voi doi ați încercat să umpleți tăceri? 🙂
Zic și eu o vorbă, mai dau un semn după hăt timp… Și mă iei cu umplut tăceri. Umplu și eu ce pot, dacă nu-i rost de umplut coioți.
Cudi, exact despre asta-i vorba. Rațele alea-s coioți pentru că sunt un simbol. Le-aș fi făcut oricum. Dar faptul că m-am săturat doar privindu-i pe cei ce băgau la mațe m-a săturat spiritual.
Ca pe bunica mea.
N-am pus în discuție sexul lui Aldus sau alte aducătoare de comentarii & like-uri. Tăcerea îmi face bine, aud cum vă plouă-n gură :). Hai să fim veseli și cu chef de glume! 🙂
Orice scriem, Klaus, e pentru trupa care este, pentru aceiași și aceiași oameni. Cu care uneori vreau să schimb două vorbe virtuale, mai mult sau mai puțin pe un subiect anume, mai mult sau mai puțin în glumă. Sau cărora vreau sa le spun, transmit ceva. Nu scriu pentru like-uri și comentarii. Să nu mai sugerezi asta vreodată că mă superi. Cu coioții, mă bucur pentru bucuria ta. Altfel, eu mi-am cam pierdut pofta de mâncare în ultima vreme, mănânc mecanic, fara poftă, că sa nu mă doară stomacul. Dar lui Mihai i-a plouat în gură, mai ales după ultima poză… Una dintre mâncărurile lui preferate e rața pe varză la cuptor.
Cudi, sensul de trupă cred că-l înțeleg. Dar nu rezonez, cred, la sensul pe care tu l-ai vrut evidențiat. Eu nu aș vrea, în principiu, să vorbesc cu virtuali. Vezi invitația pe care am adresat-o ochilor de a se privi în ochi. Coioții ăștia sunt un simbol, chit că Vader e cel ce ar putea solicita marcă înregistrată. E frustrarea aia în care orice reușită personală e un rahat dacă n-ai cu cine o împărtăși. La propriu! Coioții ăia sunt o reușită pentru că am avut câțiva oameni care au băloșit și data trecută când i-am făcut scrum. Și care pot credita încredere ca nici o altă bancă. Creditul ăsta se adaugă la faptul că știi că poți. Așa e rețeta unui om adevărat.
Klaus, noi înșine suntem niște virtuali, aici. În spatele fiecăruia dintre noi se află câte un om cu viața lui offline. Chiar dacă am acceptat invitația de a ne cunoaște în carne și oase, poate viața ne rezervă surprize și întâlnirea nu se va realiza. Poate că unii vom muri, poate că nu vom putea să ne vedem din cauză că cine știe ce lucru ni se întâmplă. Poate reținerea altora de a răspunde pozitiv invitației tale ține de faptul că tu însuți ești, cel puțin la nivelul interacțiunilor de aici, un virtual. Eu nu am rețineri în ceea ce vă privește pe voi, dar și dacă aș avea, cred că ar fi de înțeles.
Și nu știu cu câtă încredere mă privesc alții, și nu știu dacă pot, dacă mai pot, nu știu rețeta omului adevărat, cred că toată viața o voi experimenta și experimenta, fără a ști vreodată dacă am fost sau nu un om adevărat. Acum sunt la nivelul de a încerca să nu mai fiu un om atât de slab.
Omul nu se hraneste numai cu “pâine”… “rate-coioti” si/sau…prepelite… 🙂
Băi, Iosive, îți bați joc de mine? Io zic că ești tâmpit dacă pâinea sau alte d’ale gurii îți ajung doar în stomac.
Merci, @ klaus ! Pari un “om adevarat”… între femei ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=xH16P5yLYrg&t=1822s
“Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamânt, n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa. Si omul va avea de vrasmasi chiar pe cei din casa lui.” -- Isus Hristos --