Mă uitam la Midsomer Murders. Simon, pe pat, în fața mea și cu capul spre televizor, stătea liniștit și părea să doarmă. Pe ecran, un gargoyle cade, de pe biserică, în capul unui ghinionist. În momentul în care capul victimei s-a transformat într-un norișor roșu, Simon a întors capul brusc și a dat un mieunat surprins și dezgustat. Ha! Deci Simon chiar se uită la TV…
La ce s-a mai uitat Simon? La “Matrix“:
“Stăpânul Inelelor” a fost un film care i-a plăcut. S-a mai uitat și la “Hobbitul“, care i-a plăcut într-atât încât a stat cu mine și cu pitica până la patru dimineața ca să îl vadă.
De unde știu că a stat la film? Pentru că a fost rupt de oboseală și a ratat ritualul de dimineață. Nu, nu ăla cu spălat pe ochi și pe dinți. În fiecare dimineață Simon se trezește pe la ora șase și se duce jos și o așteaptă pe Cudi să vină de la servici. Când intră ea pe ușă, el toarce ca un tractoraș, se foiește, se freacă de picioare, miaună a “vreau în brațe” – tot tacâmul.
Cum ziceam, după noaptea cu “Hobbitul“, a fost prea obosit ca să se trezească. Când l-am trezit eu și a realizat că e lumină afară și că a ratat momentul, a început să miaune disperat, a uitat și să se întindă, mieuna într-una confuz și nu știa cum să ajungă mai repede jos la Cudi. A plecat cu un tricou agățat de o gheruță, s-a lovit de masa de călcat – nimic nu mai conta pentru el, ÎNTÂRZIASE!
79 Comments
Bagă-l la recenzii!
PS: Voi aveți program de vizionat Matrixul săptămânal sau lunar? 🙂
Fiecare a doua miercuri 😀 S-a întâmplat să dăm de el la TV, apoi i l-am arătat și piticei -- nu de alta, dar să vadă la ce se referă acele meme cu Matrix.
Ai nostri sunt mai cu ADHD. Meowrice (tigratul gras), mai baga cate un fotbal cu mine, dar spre dipserarea mea si participa, am vazut o groaza de goluri intre ghearele lui :D. Asta e si motivul pentru care acum avem doua mese in laterala televizorului pentru aparate si nu una centrala, sub. La filme nu i-am vazut sa se uite in afara cazului in care contineau pisici sau caini si cred ca ce le-a atras atentia a fost mai degraba coloana sonora.
Altfel le place foarte tare la jocuri (tot Meowrice preferatul lui e Diablo). Mai joaca jocuri pe ipad, sunt unele cu muste si soareci si daca ii capacesc pe aia, chitzaie foarte natural. Sunt experti toti 3.
Pe mine ma asteapta la usa Skatt ca sa mergem cu zgarda pe-afara (am ajuns de ma rog sa ploua, noroc ca-n bergen nu tb sa ma rog mult 😀 ). Eu zic ca rasa asta de pisici e undeva amestecata prin istoria recenta cu ceva canide.
Mă gândesc și eu să-i fac lui Simon o tabletă, să se poată juca -- pretext pentru mine să îmi fac de lucru cu un Pine64 :Đ
În altă ordine de idei, Simon se poartă ca un câine, uneori -- se joacă mușcând, caută compania grupului în loc să stea singur, ne fugărește și ne mușcă din mers etc.
Ai putea împrăștia mai multe tablete pe acolo, să facă pisicii cardio alergând între ele. 🙂
Nu tine, ca apare diviziunea muncii. In plus Meowrice n-a ajuns la tonajul actual fiind pacalibil de catre umanii din dotare, nu. El stie perfect cum e cu cu conservarea maselor. Daca soarecul e viu, si sta in gradina sau pe vreun deal, se aplica o unica lovitura de pe loc cu scop strivire-anihilare. Daca nu merge, eh, n-ai ce sa faci, nu le poti avea pe toate si poti filozofa intins, ochi in ochi cu rozatoarea, despre sensurile adanci ale supei de pui la pliculetz.
Pentru adulţi recomand ăsta. Cu doi acori pe care’i iubesc de mor.
(Nu-mi permit a recenza.ne’o spune dom profesor lost us/lotus peste vreo 15 ani).
https://www.youtube.com/watch?v=aH6vC-BBKOc
Pentru viitoarea adolescentă şi necuvântătoarele din casă
… (şi nu numai)
https://www.youtube.com/watch?v=1pKdCHvH310
Atât.
Că simt că intru’n delirium tremens, dupe ce-am servit ultimele comentarii.
Şi n-am beut nica, mama ei de viaţă. Că chiar nu ştiu de unde atâta răbdare din partea celui ce se laudă c’a dat la bulul româncelor, mai abitir ca ”rommâncul” nostru carpatin, lotusaldusflocuspocus. Really?!
Poi, dragă Volodia. Ori eşti nevorbit, ori ai băut ceva.
Noroc, şi la mai mare, ce să zic. #Zdrastvuite! Bă, da’ …
să risipeşti atâtea cuvinte p’alduşi d’ăştia, nu bun, crede-mă.
Că, mno…Când faci apologia lu’ ”home sweet home”, şi tu, la 50 de ani stai cu mă-ta şi sor’ta… Mă leşi?! Păi tu crezi că specimenul ăsta de om, contrui’va oareşce ceva, cân’va? Apoi ăsta n’o fi în stare batăr să pună termopane la casa mă-sii, d’apoi o centrală termică, etc etc..Jenant.
Da’ tu ţine’i isonul. Alegerea ta.
Io cam fug de cei cu mintea hodinită.
Tu fă după pofta inimii.
Cât despre celelalte… ştiinţifico’ezoterice…..
apăi pă ăsta -- discipolul lu’ GOAGĂL, chiar l’ai nimerit.
Nu’l întrece nimeni. (nici c’ar fi oareşce ceva, să nu cunoască cel mai iubit dintre proşti).
Da’,Doamne feri, de vreo pană de curent, zic.
Ori de acumulator. Că dacă nu e GUGU…
Hm.Curat bullying, rusule. 😆
S’avem pardon!
Zau ca iti dau dreptate, dar stand si cugetand am doua scuze:
(1) chiar am ceva de facut, chiar trebuie facut, dar n-am chef asa ca folosesc scuza ca ma irita aldus si am o obligatie fata de “general public”
(2) are asta un dar aparte de a face omul sa se intinda la vorba cu el. Mai ca cred ca e psiholog si faca vreun experiment
Solutia e sa nu-i citesc raspunsul, dar vrand sa nu trebuiasca sa ma apuc de ce am de facut, l-am citit cu aplomb :)). Da’ gata.
Nostrastella, pe Mihai rar l-am văzut lăcrimând, cu atât mai puțin la filme. Dar la The Highwaymen, finalul… Minute în șir. 🙂
Pe al doilea nu l-am văzut încă, mulțumim de sugestie, o să.
Ba mâncasem pot stickers tăvălite prin ulei picant și m-am șters la ochi cu mâna unsuroasă 🙂
Unul l-am bifat, pe celălalt în bifăm curând. O să fiu cu ochii pe Simon, să-l văd cât de atent e la film.
scuze
Hai ca am gasit o ilustrare a ceea ce spuneam: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1122341197851527&set=a.116972068388450&type=3&sfns=mo
Jocurile mâțelor mele le-am recomandat deja cititorilor precum Cudi printr-o postare ”Surpriză” 😀 Cred că umanii au impresia că pisicile le vor strica ecranul. Incorect. Nu am răbdare să fac poze noi.
Ce frumoasa e domnisoara! Si da, absolut, nu strica de fel ecranul. E foarte andurant.
Parcă se văd trei cozi acolo. Se joacă pe rând, sau după seniority?
Sunt multe codițe. Fiecare cu anumite preferințe. Cele mai periculoase sunt ale lui Jojo cu fiul Bebe. care stau mereu cu coada sus și dărâmă chestii. Ceilalți știu să controleze coada și eventual, dau jos de pe masă mici obiecte precum laserul de jucat sau lupa mea (încă de negăsit). Noaptea, cum altfel. Ca să nu spun că la trecerea peste tastatura laptopului reușeau shortcut-uri pe care eu nu le știam și roteau, de exemplu, imaginea de pe ecran sau îl stingeau complet sau…Simon și filmele pare ceva inofensiv, așa-i?
Eu mai păcălesc urechile, nu codițele, cu sunete de pe youtube: pisoi plângăcioși ori mâțe și/sau motani în călduri. Răzbunarea mea. 😀
https://www.youtube.com/watch?v=D98515e-oKU
Simon e un glitch in Matrix.
Un fel de zeita… Bastet ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=HtuqOViCYIQ
Iosive, propăvăduiești unisexul? Un fel de….
Nu “propovaduesc” Nimic ! Constat !
Q, ce înseamnă glitch?
“Glitch”, în sine, înseamnă eroare, anomalie. Ca să înțelegi “glitch in the matrix”, trebuie să vezi filmul (“The Matrix”).
Dumnezeule, Iosif ăsta al tău e peste tot!
Înseamnă că ai fost și tu pe unde umblă el, dacă l-ai observat. Dumnezeule! 🙂
Scuze, am uitat să răspund. 😆
Uite răspunsul! 😆
https://m.youtube.com/watch?v=Meb2IVWCVfU
E mic Pamântul, klaus, si omul un …Ni mic, iar “Toth”-ul tau e limitat de …polonic !
Așa e, lover boy! 😆
Și omul care începe cu k mic e o muscă pe perete. Pentru i mic, tastezi # dacă vrei să fii perete.
Ui’ că nime’ nu mai zâce nimic. Iau io cuvântul după ce, în prealabil, am luat din sticlă. Am ajuns pă jumătate distrus că Stelu și Cudi îs la faza dă silenzio stampa. Băăă, contul ăla de-l pomeneam l-ați făcut, l-ați alimentat? Câțiva pensionari vor vota din nou PSD după ce au cotizat la școlile voastre și voi ați emigrat. Într-un fel v-ați căcat pă voi, ați plătit cu ceea ce voi considerați libertate, moartea prin frig a unora ce au contribuit la devenirea voastră. Amu’ io doar asta iau în considerare, alte chestii private privind motivațiile fugii nu le discut, nu le știu. Iar chestiile private le tratez ca atare.
Dacă simțiți uneori, în particular, că aveți o datorie, va fi primit și cel mai mic gest de recunoștință față de toți tâmpiții care nici măcar nu știu pentru ce suferă. S-ar putea ca uneori să vă vină să vărsați lacrimi. Nu vă sfiiți, plângeți! Nimeni nu vă vedea, nimeni nu va orna cu panglici un stadion al mulțumirii universale. Și, mai ales, nimeni nu vă va cere socoteală.
Retragerile din NBA, rules! 😆
Hai ca pun si eu un umar la dezmortit conversatia: Pai de unde stii ca nu contribue si ele la economia Romaniei, ca taxele nu-s singurul mod de participare? Poate doneaza. Poate trimit bani in tara si cu astia poate se cumpara produse romanesti. Poate investesc in ceva.
Acum tu ai dreptatea ta, dar nah, orice investitie, fie si aia in generatia urmatoare are riscuri. Da, aia mici dupa ce au facut scoala pe gratis pleaca. Dar care-i solutia? Sa-i opresti sa o faca? Cam greu mai ales ca unele meserii, mai ales alea cu multa scoala, implica mobilitate indiferent in ce tara te-ai nascut si educat in primii ani. Sa faci toata scoala privata sau ne-gratuita? Lovesti tot in amarati. Tot ce poti face e sa educi noua generatie sa simta un noblesse oblige fata de anteriorii. Si sa presteze ce am scris mai sus: donatii & investitii.
Pe lângă componenta strict financiară și cuantificabilă a banilor trimiși în țară mai există și contribuția intangibilă și foarte importantă a experienței personale trăite în altă țară cu alt nivel de educație și de civilizație.
Este exemplul vânzătoarelor ce nu-și permit să te repeadă sau nu-și permit să se uite urât că le deranjezi ca să le faci vânzare. Este exemplul oamenilor ce zâmbesc la tine pe stradă și-ți spun o vorbă bună, doar așa, prietenește. Este exemplul instituțiilor ce nu insistă să-ți mănânce timpul la cozi. Mai sunt și exemplele politicienilor ce-și pierd funcțiile și al polițiștilor ce merg la pușcărie.
Și ultimul, dar nu cel din urmă, exemplul polițiștilor imuni la “tu știi cine sunt eu?”.
Toate exemplele de genul ăsta sunt observate, sunt aduse/transmise acasă și produc schimbare -- încet, dar sigur.
Asta daca se intorc, problema e ca nu multi se intorc. In plus tarile civilizate au ajuns la civilizatie descoperind-o singure, nu importand-o. Si asta face o mare diferenta in opinia mea, fiindca au ajuns la ea cand s-au copt sa ajunga la ea si facand o serie de reforme atunci cand au simtit ca le-a venit timpul. Poti sa “importi” educatie sau sisteme de valori, dar le impui mult mai greu si cu efect heterogen. Parerea mea personala e ca o natie se poate salva sau evolua numai din interiorul fiintei ei, nu din influente exterioare (alea-s doar tratament pentru boala cronica). Plus populatia din Romania (zic din ce citesc pe contul meu de fb pt prieteni romani) nu pare deloc interesata de experientele celor din exterior, ba chiar iritata paroxistic de sfaturile celor plecati. Imi pare o scindare plina de ura intre cei ramasi si cei plecati. Bine, e posibil sa am o parere foarte gresita fiindca judec doar din ce vad pe net si ala sigur nu e un lot statistic adecvat sa trag genul asta de concluzii.
Dar uite, pe vk (echivalent rus de fb), nu ai deloc aceeasi impresie, dar asta poate sa fie diferenta culturala, noi suntem de felul nostru si mai relaxati si mai fatalisti (fatalism din ala care-ti da imunitate la orice chestie nasoala, probabil o forma de ptsd cronic istoric).
Dau și eu un exemplu de influență pozitivă, care pe mine m-a impresionat până în străfundurile ființei mele -- bideul. Nu știu, am așa un respect deosebit pentru popoarele care nu umblă murdare la cur.
pe mine mereu m-a enervat, mi se pare ca ocupa loc degeaba :D.
@Cudi
Care să-ți facă clismă nu au? Că altfel tot degeaba, dacă în interior rămâi murdară.
Al nostru face și clismă uneori, dar nu e o funcție de-a lui. Mihai tot amenință că o să cheme un instalator, dar fie uită, fie îi place.
A, deci de aceea ziceai c-ai fost mișcată până în străfundurile ființei.
Ieri parcă vorbeam cu Mihai de wc-uri, în general. Și zicea că, la un moment dat, in urma cu mai bine de zece ani cred, a fost la budă în nu știu ce moschee din București. Budă din aceea în care stai în vine, cu tălpi turnate, că să știi unde să pui picioarele. No, și aia avea robinet, să te speli după. Oricât am da-o ocolită, adevărul e că uneori curpapirul nu e suficient, indiferent cât te-ai șterge.
Păi schimbați și voi ziarul cu hârtie igienică din celuloză, în două sau trei straturi! 🙂
Cică piranda îi face cadou țiganului o periuță de dinți. După trei zile îl întreabă:
-- No, cum e?
-- Îi bună, da’ parcă tot mai bună era hârtia de ziar!
PS: Nu-mi spune că robinetul din weceul bucureștean era pentru spălat pe fund. Cred că era pentru spălat pe mâini.
PS: https://cetin.ro/vazut-deadpool-2/
Nu este nevoie să fie plecați definitiv sau să se întoarcă definitiv -- e suficient să petreacă niște luni sau ani pe alte tărâmuri și percepția asupra României se schimbă. Iar comunicarea percepțiilor și a opțiunilor personale e mai ușoară în fiecare zi. Mai adaugi și pasiunea românilor de a le spune cunoscuților ce păreri politice au și de ce și gata.
Eu cunosc personal oameni care au plecat în Spania (Israel, Italia, Portugalia, UK, Danemarca) pesediști și s-au întors anti-pesediști. Oameni, care în România prășeau porumbul și culegeau fasolea cu mâna, au venit cu revelația că există și altă variantă în afară de a accepta cu resemnare ce zice guvernul. “Băi, Mișa, acolo e altfel, imediat ies oamenii în stradă!” îmi zicea un prieten.
@Q
Asta funcționează și invers. Când mergi într-o altă țară, duci cu tine și valorile propriei țări, pe care le poți sădi în conștiințele celor de acolo. Deci, deplasarea este benefică în două sensuri.
Evident că fiecare popor are de învățat de la fiecare alt popor câte ceva, indiferent că-i mai dezvoltat sau mai din lumea a treia. Fie la nivel vizibil -- educațional, de civilizație etc -, fie la nivel invizibil -- tradiție, valori morale, caracter etc. Iar o persoană care face du-te-vino între două țări poate fi înțeleasă simbolic ca un mesager între țările respective, deplasarea acesteia fiind, în fapt, o formă de comunicare între cele două entități statale.
Acuma, întrebarea mea este dacă nu v-ați plictisit totuși de valorile și civilizația canadiană și dacă nu vă e dor și nu vreți să vă întoarceți în țara voastră de baștină, unde vă așteaptă natura, temperaturile calde, ignoranța locuitorilor și rudele sau vechii prieteni. Fie și numai pentru a ne aduce lumina civilizației canadiene! 🙂
Aldus, dacă muncind cum muncim acum am avea aceleași condiții și în România, ne-am întoarce mâine. Iar când spun condiții nu mă rezum la confortul de zi cu zi, ci și la posibilitatea de a avansa profesional fara să ai vreun spate/ pile/ bani de șpagă și altele de genul. E doar un exemplu.
E foarte bine ales exemplul cu avansarea în carieră a unora care își doresc asta cu ardoare, dar le pun șefii diverse piedici! 🙂
Serios, de avansat avansezi oriunde, nu te aștepta acum să fie la fel de ușor peste tot, dar în orice colț al globului ăsta lipsit de asperități interiorul bate exteriorul, adică dacă îți dorești și meriți și depui eforturile necesare și insiști, până la urmă reușești. Că de aia ești om, nu plantă. Na, uneori (sau în unele țări) drumul ți-e presărat cu flori, alteori trebuie să dai din coate, dar eu nu văd asta ca pe o problemă existențială care să te determine să stai departe de țara ta. Dom’le, nu-mi place în România pentru că sunt semințe pe jos și se uită șefu’ urât la mine pe skype, când îi trimit online fișierul excel!
Altfel, condițiile din aici cunoști, că doar ai fost aici. Venituri mai mici, dar casa ta, grădina ta -- unde-ți poți planta pomi fără să ceri acordul regelui sau primăriei -- și în general viața mult mai ieftină. Cu bune și rele, ca peste tot. Dar acasă.
În plus, dacă vii după câțiva ani de străinătate, se presupune că vii cu ceva, nu mai cauți disperat un job de orice. Îți faci tu o gogoșerie, de exemplu.
Cudi, nu vreau să te (vă) jignesc. Condițiile pe care le precizai mai sus vă califică ca fiind buni de reîntorși în țară. Trimiteți-mi CV-urile și eu mă oblig să vă găsesc locuri de muncă. P’aici, pân arealul meu geografic.
Vremea glagoriilor a trecut!
Nu e cazul acum, Klaus, dar mulțumim. Zile frumoase alături de cei dragi!
Ești expert și în antropologie, sociologie și dinamică socială, nu? Plus o bogată experiență personală în a te integra într-o altă societate.
De unde ai tras concluzia că aș fi expert sau că aș discuta din postura unui expert? Că eu discutam din postura unui om simplu. Chestie care face afirmațiile mele ușor de contrazis au de criticat. Atacurile la persoană însă nu reprezintă un argument valid. Nu mi-am arogat nicăieri statutul de expert în ce zici tu.
Ei, ziceam și eu :Đ Pe bune, acum, ai vreun exemplu de societate schimbată radical de imigranți? Evident, nu se pun imigranții ce au venit cu o armată superioară și au eliminat populația indigenă prin genocid.
Imperiul Roman, Imperiul Britanic, URSS, puterile coloniale sunt exemple de “imigranți” ce au impus regulile lor, dar au folosit armata.
Dar acum te duci într-o extremă. Inițial ai zis că emigrând într-o țară mai dezvoltată și apoi revenind acasă, aduci cu tine ceva din civilizația noii țări. Ai zis că prin asta schimbi radical țara în care revii? Nu ai zis (iar eu nu ți-am băgat cuvinte în gură). Ai zis doar că există o anumită influență. Ei, eu am replicat că influența despre care vorbești tu are loc de fapt în ambele sensuri (fie că vrei, fie că nu vrei, fie că știi, fie că nu știi). Dar aceeași influență. Nu am zis, nici eu, că se schimbă radical cele două societăți. Ci că acea influență -- mare, mică, câtă o fi -- despre care vorbeai tu are loc de fapt în ambele sensuri. Pentru că fiecare popor are ceva de învățat de la alții și ceva de-i învățat pe alții. Nu există națiune perfectă.
Și am mai făcut o paralelă între un imigrant care continuă să se deplaseze între două țări și un mesager, comparând această deplasare a lui cu dialogul a două entități. Ei, se schimbă ceva radical în urma unui dialog? De cele mai multe ori nu. Uite, noi doi vorbim acum, fără a ne transforma radical niciunul. Dar ceva-ceva se transmite de la unul la altul -- niște informații, o perspectivă, un mod de a vedea lucrurile. Nu ne transformăm radical niciunul, dar o anumită influență există. Ei bine, ea există în ambele sensuri. Și la fel se petrec lucrurile în cazul unei persoane ce se baleiază între țara A și țara B: al duce și aduce cu sine ceva dintr-o țară în cealaltă, în ambele sensuri.
Vorbeam despre lucruri diferite.
Cum zmău’? Ai zis așa:
Deci, tu spui că revenind acasă aduci cu tine experiența acumulată acolo, într-o țară cu alt nivel de educație și civilizație (să zicem Canada), iar această experiență influențează în bina țara în care revii (să zicem România). (La care Vladimir obiectează că mulți aleg să nu mai revină acasă și atunci adio influență pozitivă datorată experienței de dincolo.)
Este corect până aici? Că dacă este corect, atunci replica mea, cum că și mergând în Canada duci cu tine valorile românești, este cât se poate de „la subiect” cu ce ziceai tu. Influența are loc și dinspre România înspre Canada, când pleci, nu doar dinspre Canada în România, când revii.
Tu spui că a vărsa o halbă de apă de mare într-o carafă cu vin (influența țării gazdă asupra imigranților) este comparabil cu a vărsa un litru de vin în ocean (influența imigranților asupra țării gazdă)?
Ok, influența merge în ambele sensuri, ca și gravitația, dar în unul din sensuri este doar teoretică și nedetectabilă.
erată: influențează în bine* țara în care revii
Eu m-am tot miscat intre tari si parintii mei asisderea si pana acum eu n-am observat o influenta evidenta a imigrantilor asupra culturii locale, in afara cazului cand astia vin in cartiere prestabilite etniei respective (adica cand numarul comunitatii minoritare e fff mare). Nu includ aici cazul americii/canadei care-s prin natura lor tari de emigranti si nici al UK. In general cultura locala te inghite, incetul cu incetul, dar te inghite. De aia si vreau sa plecam din Norvegia, nu vreau sa ajung sa ma adaptez la cultura lor.
@Q
Nu. Eu zic că a vărsa o halbă din vinul canadian în oceanul românesc (atunci când te întorci în România și aduci cu tine cultura și civilizația canadiană) este comparabil cu a vărsa o halbă din vinul românesc în oceanul canadian (atunci când emigrezi și duci cu tine în Canada tradiția, valorile și cultura românească). Ce-i așa de greu de înțeles? E chiar simplu:
1. Tu ești român. Te-ai născut și ai crescut în România. Evident, ești puternic influențat de specificul românesc, cu toate valorile lui, specific pe care-l vei lua cu tine și îl vei duce în Canada, atunci când emigrezi. Sau în orice țară te decizi tu să te muți. Noii tăi prieteni, colegi și cunoscuți din Canada vor fi influențați de modul tău românesc de a vedea lucrurile și de valorile românești pe care le reprezinți cu brio (sper).
2. Locuind mult timp în Canada, vei prelua specificul canadian și valorile de acolo: gradul lor de civilizație, cultura lor etc. Pe care, când vei reveni în România, le vei lua cu tine și astfel vei exercita o influență asupra românilor de aici (la întoarcere). Nu tu ziceai că poți influența în bine România nu doar prin bani, ci și prin „contribuția intangibilă și foarte importantă a experienței personale trăite în altă țară cu alt nivel de educație și de civilizație”? Adică prin ce aduci bun din Canada, la revenire? Noa, așa e, ai dreptate, numai că și pe canadieni îi influențezi când sosești în țara lor, cu ce ai luat mai bun de aici, din România, la plecare. Că fiecare țară are de învățat de la cealaltă.
@Vladimir
Păi bănuiesc că influența imigranților asupra culturii locale e la fel de puternică pe cât e influența lor asupra țării natale la revenire. Adică acea influență de care zicea Q mai sus și de la care a pornit discuția. Mare, mică, eu am zis doar că-i în ambele sensuri, nu într-unul singur. Că nu duci doar din țara B în țara A ceva, ci și din țara A în țara B, când ajungi prima dată în B.
Vladimire, habar n-am dacă donațiile sau banii trimiși în țară au vreun impact asupra fondului de pensii. Eu știu că nu. Sau, oricum, nesemnificativ. Ai dreptate, nu poți îngrădi niciun tânăr care face școală gratis în țară să emigreze. Se făcea azi dimineață bășcălie la un post de radio, Digi FM, vis a vis de rezultatele unui studiu conform căruia românii sunt cea mai harnică nație. N-am prins la ce areal geografic se făcea raportarea. Bășcălia la extrem, lipsa unui sentiment comun de valori sunt doar câteva dintre lucrurile care ne dezbină. Nu cred că sufăr de dacopatie dar dacă aleg să-mi critic țara o fac de aici, poate sună aiurea, luptând. Nu dau șpagă, nu corup, refuz să particip la orice activitate care-mi trezește suspiciuni. Și nu-mi tace gura atunci când alții amuțesc. Asta îmi produce neplăceri pentru că trăiesc aici. Dar sunt conștient, înțeleg situația și nu mă plâng. Și cred că emigranții români ar putea face un lobby extraordinar dacă ar crede mai mult în valorile pe care le pomeneam mai sus la capitolul lipsă.
Mai zilele trecute îl împuleam pe Timermans la stilul liber ales. Cu ceva ani în urmă am ascultat de o recomandare a lui Baroso (nu mi-e drag nici el) în care era recomandată multispecializarea ca alternativă la schimbările economice foarte rapide ce creează sincope sociale. E, asta am și făcut! Cunosc câteva meserii de la mediocritate în sus, zic eu. Și nu mi-ar fi fost rușine, aș boldui cuvântul ăsta, să-ți zugrăvesc casa. Sau să le optimizez instalația de încălzire canadienilor ce sunt proprietarii acestui loc de vorbe.
Hai, termin acum cu vorba, doar una mai zic. La vremea când lucram pe tot felul de șantiere, râdeau colegii de mine cum că aș fi fomist. La o renovare, strângeam prize și întrerupătoare funcționale. Le foloseam când vreun bătrân din satul în care m-am mutat avea probleme cu instalația electrică. Gratis, inclusiv manopera. Să le dau replică colegilor care au ales bășcălia? Tu nu vezi că nu e suficient nici măcar hârtia dă cur care mai nou toată-i parfumată?
Liberté, Egalité, Fraternité -- Republique Française -- L’article 2 de la Constitution française de 1958 et Obedience masonique française -…
Articolul 2 arată așa:
(https://www.conseil-constitutionnel.fr/le-bloc-de-constitutionnalite/texte-integral-de-la-constitution-du-4-octobre-1958-en-vigueur)
Unde-s masonii aici?
În vestele galbene.
Nu știu de unde a pornit discuția, dar deviza aia cu „libertate, egalitate și fraternitate” îmi sare în ochi de la o poștă ca fiind de sorginte masonică:
https://www.marxists.org/history/france/paris-commune/documents/freemasons.htm
Mesajul este ascuns in plain sight: ignorantul va citi deviza ca pe un șir de idealuri nobile, în timp ce inițiatul va avea confirmarea faptului că la baza construcției Franței moderne se află discipolii Marelui Arhitect.
Și nu numai a Franței, dacă-i până acolo (a se vedea, de exemplu, simbolurile masonice pe dolarul american).
https://en.wikipedia.org/wiki/Liberté,_égalité,_fraternité
Io zic că-i o simplă coincidență. Pentru că nu se poate să vă bată Iosif la cultură generală, nu? 🙂 Așa că trebuie să fie o coincidență faptul că Franța și-a ales ca deviză un bine-cunoscut motto al francmasonilor. Right?
Ai pus două comentarii la diferență de 15 minute ca să zici cam același lucru, semn că trebuie să te dai pe google înainte să faci pe deșteptul. E ok și fără, zău.
Cudi, degeaba zici că mă cunoști (după N ani de interacțiune cu mine), că ai un filtru care te face să mă interpretezi în culorile tale în loc să mă vezi așa cum sunt și care totodată îți ocultează realitatea și te face să trăiești în propriile tale iluzii și fantezii.
Primo, n-am făcut-o deloc pe deșteptul. Dar există tiparul ăsta: întotdeauna când o persoană vorbește pe o anumită temă pe care este informată, cei mai puțini informați ca ea au tendința s-o acuze că se dă mare. Ceea ce bineînțeles că nu-i adevărat. Apropo, eu mă plasez în rândul mediocrilor cu privire la subiectul ăsta, deci consider că sunt informat cam de nivel mediu pe tema.
Secundo, sigur că a trebuit să „mă dau pe Google” ca să caut câteva linkuri, doar nu crezi că am bază de date cu ele în cap.
În loc să deviezi spre orice numai să nu se prindă ceea ce trebuie să se prindă de tine, mai bine apleacă-te asupra conținutului comentariilor de mai sus. Că nu-i un concurs de inteligență aici, sunt niște comentarii menite să vă aprindă un beculeț. Dar văd că nu-s șanse.
Conținutul comentariilor de mai sus îmi amintește de romanele lui Dan Brown, ți-l recomand la categoria “biblioteca teoreticianului conspiraționist”. 🙂
Stai puțin, ți se pare că am prezentat altceva mai sus decât fapte verificabile? Pentru ce crezi că am mai dat linkurile respective? Îți rămâne să unești punctele, chiar dacă linia este evidentă din elicopter. Sau să nu le unești. De asemenea, vezi și exemple din alte țări (am dat eu unul).
Îți recomand realitatea, Cudi, lasă ficțiunea.
… zise comentatorul ascuns în spatele imaginii unui personaj de ficțiune…
Ce are primăria cu prefectura?
Eu zic că dacă faci minimul efort de a verifica pe google ce urmează să spui, te scutește de a fi acuzat cel puțin de rea credință. Prin urmare, se poate solicita tuturor ce postează, ca să fim corecți politic, o mică adnotare, posibil în paranteză, “am consultat Google”.
Cudi, dă-o dracului, chiar așa?
Deasupra Constitutiei si Legilor si articolelor scrise pe hârtie ! 🙂
https://fr.wikipedia.org/wiki/Franc-ma%C3%A7onnerie_en_France
Eu astept cu viitoarele-mi comentarii pana ajungem la reptilieni & franta. Sau macar ceva nephilimi & philippe le bel. Oricum mare pacat ca nu s-a atins subiectul templierilor si sfantului graal.
Sau ascuțitul boabei de ovăs 😆
*Liberté Egalité Fraternité* & “Sfânta Treime” & Corul Robilor Evrei…
https://www.youtube.com/watch?v=cdAERH_XkCQ
😛
https://www.youtube.com/watch?v=_dl2L4v6ecM
😉
Am văzut filmul, dar nu-mi amintesc ce era în neregulă cu sirenele alea.
Energia libera paradoxala si forta de atractie gravitationala, irezistibila ! 🙂