web analytics

Leapșă și bine v-am regăsit

Chiar dacă n-am mai scris de luni bune, o dată la câteva zile mai intru prin casele voastre să văd ce-ați mai adăugat, cu ce vă mai lăudați, ce-ați schimbat. Recent, Aldus m-a lăpșuit și m-a făcut inima să tresară de două ori – o dată c-a pomenit de mine, semn că nu m-ați uitat toți, a doua oară cu melodia aleasă de el – “Time” – Hans Zimmer, o melodie specială cândva în viața mea, temă a filmului “Inception”, unul dintre preferatele mele, în top cinci, să zicem. Acum, mi s-a părut deplasat titlul articolului și atributul stilului muzical din care ne invită să postăm melodii – “muzică specială sau ciudată”. Fratele meu, coloanele sonore ale filmelor, că nu sunt dansante, că nu le auzi la posturile de radio comerciale și nici nu le vezi pe MTV, sunt o industrie în sine, le găsești de cumpărat pe cd-uri pe Amazon, în magazine, peste tot. Sunt muzică. Și business, evident. Nimic ciudat cu ele. Hans Zimmer, spre exemplu, super-bogatul-faimos al muzicii de film, are o avere de ordinul sutelor de milioane (dolari) și nu e nimic ciudat în muzica lui. Că-i muzică de film și pe care putem sau nu s-o numim un gen în sine. Eu înclin să da.

Film Music works in conjunction with dialogue and image to establish the mood and tone of a movie; classical, jazz, electronic — regardless of genre, any material composed or scored expressly for use in a motion picture can be defined as film music. A soundtrack album, on the other hand, is not necessarily film music, as many of the songs that make up the record (as with those for American Graffiti, The Big Chill, Dirty Dancing, and so forth) were not originally intended for use in the movie, and other times (as in Batman Forever) don’t even appear in the actual feature at all. (Sursa)

De ce am pomenit de averea lui Hans Zimmer? Pentru că succesul lui, material și de orice altă natură, merge mână în mână cu nivel de apreciere a muncii lui, oamenii dau bani să asculte soundtrack-urile lui, oamenii cumpără bilete la filmele în care el semnează muzica, e popular și cu cât e mai răspândit  cu atât e mai comun, muzica lui este muzică și nimic ciudat cu asta. Zice Lotus:

Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.

Nici, nici, nici. Dar “Time”-ul lui Zimmer urmează standardul muzicii de film, nu e “non-standard”… Și e unul dintre cele mai populare soundtrack-uri de film. E maieustuos, e sensibil, face corazonul să vibreze, dacă vrei să plângi și nu știi de unde să-ncepi, poți pune “Time”-ul ăsta și-o scoți la capăt, îți dă cu sadness de nu te vezi.

Hai că încetez cu poliloghia asta, pe scurt – e tare greu să scoți din mânecă o muzică specială și ciudată, și nonstandard, dacă nu imposibil. Că nu suntem ăștia de pe aici abonații cluburilor sau muzicii comerciale. Că suntem noi înșine speciali și ciudați, și nonstandardizați, că suntem unici. Toți. De unde unicitatea devine un atribut comun, normal și standard în sine. Și cum ne schimbăm…

Mă uit peste playlistul meu și toate-mi care cândva păreau supreme, acum sunt triviale, sună și se simt altfel, mici. De aceea:

Doar trei, Doamne. Cum alții au fost lepșuiți deja, trimit cu-n zâmbet spre Castan, Ana și Nostrastella.

20 Comments

  • Aldus 2020-01-03 Reply

    Dar, sestra (apropo, te-ai apucat de Orphan Black? și nu mă mai boteza), statutul financiar al autorului e irelevant în discuție. Că poți să te îmbogățești de pe urma câtorva zeci de mii de fani, care-s totuși foarte puțini în ecuația globală a planetei. Și, chiar dacă fiecare dintre noi suntem unici, există anumite preferințe sau linii comune, care le sunt specifice unor mari grupuri de oameni. Asta a și dus la apariția principalelor genuri de muzică, plus manelele, care-s un gen de zgomot.

    Ok, titlul se putea formula mai inspirat. Având în vedere obiecțiile ridicate de tine, acum i-aș zice muzică atipică, pe care n-o asculți de obicei la radio sau la chefuri și pe care nu joci și nici nu dansezi. Da, lumea merge la concertele lui Hans Zimmer. Dar piesele lui Hans Zimmer nu sunt primul lucru la care te gândești când auzi cuvântul muzică. Știi cum zic? Și nici nu prea se încadrează la genurile mainstream. E o muzică mai specială. La asta m-am gândit. Nu-i musai să fie muzică pentru film, merge și muzica electronică, merge orice fel de muzică atipică. Gică Petrescu însă, cu cântecele lui de petrecere, nu se încadrează. 😛

    Și da, e mai dificil să găsești o astfel de piesă decât să iei la întâmplare ceva din playlistul tău. Unde scrie că lepșele trebuie să fie ușoare? 🙂

    • Cudi 2020-01-03 Reply

      “Dar piesele lui Hans Zimmer nu sunt primul lucru la care te gândești când auzi cuvântul muzică. Știi cum zic?”

      Nu știu cum zici, că mi-e plin playlistul cu muzică de film. Hans Zimmer, tema de la “Ultimul mohican”, vioara din “Lista lui Schindler”, până și melodiile din Breaking Bad le-am adunat. Telefonul are ca ton de apel muzica din Doctor Who. Ca să nu mai zic de muzica din filmele lui Stanley Kubrick. Sau balcanismele lui Emir Kusturica.

      • Aldus 2020-01-04 Reply

        Da, bre, dar e vorba de ceea ce numim în mod obișnuit muzică, nu de ceea ce numești în mod obișnuit muzică. Câtă lume are playlistul plin cu muzică de film? O muzică atipică dintr-o perspectivă generală sau obiectivă, nu din perspectiva ta subiectivă. Faptul că tu personal o asculți non-stop n-are importanță, tot atipică rămâne, dacă ar fi s-o clasăm într-o enciclopedie.

        Dacă ai playlistul plin cu astfel de melodii, puteai alege una dintre ele la întâmplare, nu văd dificultatea de care spuneai în articol.

    • Vladimir 2020-01-04 Reply

      Cred ca, fiind vorba de arta, tine de gust, natie si categorie sociala ce ascultam. Sunt convins ca un indian sau chinez intepreteaza mainstream-ul in discutie complet diferit de un american. Si nu poti zice ca parerea lor nu conteaza, dar categoric anumite piese indiene sau chinezesti s-ar incadra la muzica ciudata in cultura noastra (fara a fi populara sau usoara).
      Altfel si eu sunt de acord cu Cudi de aia am si scris in articol ca pun o a doua melodie: muzica electronica si de film e mainstream cat incape. Dau filarmonicele toate concerte cu muzica de film in pietele publice de cel putin 10 ani. E tab in top 10 pe iTunes Store :). Si da, faptul ca face omul ala milioane cu ea arata ca e comerciala, ca lumea (multa) o downlodeaza si cumpara. De muzica electronica nici nu mai vorbesc ca toate natiile au avut timpi de asteptare la TV pe muzica de Vangelis sau Jarre inca din anii ’80. De aia si zic ca conteaza prin ce cercuri te invarti fiindca asta influeanteaza care din curentele mainstream ti-e cel mai familiar (chestie care-i exagereaza importanta, dar in mod subiectiv). Noi suntem cel mai bun exemplu. Tu nu esti prea ancorat la civilizatia occidentala, nu ai netflix, itunes, nu-mi pari sa urnaresti v/bloguri englezesti, nu joci jocuri (apropo sa vezi acolo industrie de coloana sonora) si nu ai avut experiente real pluriculturale. Tu reprezinti mainstream-ul romanesc/balcanic/estic sau, ma rog, ce considera esticii din clasa ta sociala ca fiind mainstream, eu cu cudi am fost indoctrinati de alte culturi in care trebuie sa functionam. Dovada buna e faptul ca amintesti muzica populara care in multe culturi occidentale aproape ca a incetat sa existe, ce sa mai vorbim de mainstream. Estul nu da tonul mainstream-ului muzical, vestul (bag si america aici) il da pe motive financiare/comerciale. Ca probabil adevaratul mainstream, daca ne referim la gusturile majoritatii, nu comert, e China/India :).

      • Aldus 2020-01-04 Reply

        Vestul n-o fi având muzică populară, dar există o grămadă de tralala-uri turcești, chinezești, indiene etc. Numa’ uită-te la un film indian! 🙂 Am vrut să le exclud pe acelea.

        Sunt de acord că muzica de film este deja o industrie. Dar e una mai mică decât muzica ușoară. Piesele lui Jarre le ascultai la radio/tv că așa erau, nu că le-ai selectat tu. La modul cum pui problema, fiecare gen de muzică are fanii ei, fiind mainstream cel puțin în comunitatea lor, afară de piesele pe care le fredonezi tu în baie. 😀 Dar dacă iei la plesneală 100 de oameni care ascultă muzică în acel moment, majoritatea vor asculta o formă de muzică ușoară, populară sau oarecum de petrecere (incluzând manele), pe care deci o putem considera muzică tipică. La foarte puțini vei găsi muzică electronic, de film sau clasică. Cred că și muzica clasică este deja atipică, dar am exclus-o intenționat, pentru că e un gen foarte bogat și se poate face altă dată o leapșă specială numai pentru ea. În rest, când am zis muzică non-standard m-am gândit la orice face notă separată, nu doar la muzică electronică și/sau pentru film. Piesele tale, de exemplu, sunt bune.

      • Q 2020-01-04 Reply

        Acolo unde am crescut, mainstream-ul era cam așa:

        • Aldus 2020-01-04 Reply

          Folclor rusesc, un fel de Ciuleandra de pe la ei. Nu ar fi mers la leapșă, dar îmi plac. 🙂

          La Mulți Ani! Și de anul nou, și pentru ziua de naștere -- care, dacă bine rețin, e cam în perioada asta la amândoi.

          • Cudi 2020-01-04 Reply Author

            Mulțumim, ai reținut bine! Mihai a mai îmbătrânit un an, eu sunt cât pe ce. N-am pus ce e în playlist la mine pentru că e mainstream în lumea mea ce ascult de mai multe ori pe săptămână. Asta se poartă în lumea mea, ăsta-i curentul principal.

            • Aldus 2020-01-04 Reply

              A mai întinerit cu un an, vrei să zici.

      • Cudi 2020-01-04 Reply Author

        Exact, Vladimir, asta era ideea.

  • Vladimir 2020-01-04 Reply

    Bine ati revenit, abia asteptam! :D. Iti dau, melodia aleasa loveste mainstream-ul cu leuca in cap :)).

  • Parsifal 2020-01-04 Reply

    • Cudi 2020-01-04 Reply Author

      Asta da, asta trece prin toate sitele lui Aldus, prin ciurul lui -- e ceva ce am mai ascultat eu cândva, dar de atunci, deloc. Și care mi-a plăcut. Mulțumesc!

  • Cristina Albu 2020-01-05 Reply

    La multi ani, dragilor! Bine ati revenit!

    • Cudi 2020-01-05 Reply

      Wish you the strength and long life of a Honda! 😀 La mulți ani, Cristina!

  • Iosif 2020-01-10 Reply

    La multi ani, canadieni mioritici ! Mi-era tare dor de voi, iar cum sunt mereu pe frecventa stirilor mondiale, ma alatur durerii celor ramasi fara cei dragi ai lor, dupa prabusirea avionului în Iran.
    La @aldus si la multi alti bloggeri, scopul scuza mijloacele ! Banii vorbesc ! 🙂 ))

    Iosif zice:
    06/01/2020 la 13:46
    Fain fluierasul…Mare pisicher…”Al dus” ! 🙂 🙂 )))
    O zi superba, draga Potecuta !

    Un an si un deceniu binecuvântat, alaturi de toti cei apropiati oameni dragi, minunati !

    • Cudi 2020-01-13 Reply Author

      La mulți ani, Iosif!
      Lumea e mică. Din păcate, la lucru am o colegă din Iran, patru membri ai familiei ei erau în acel avion.
      🙁

  • vax-albina 2020-01-11 Reply

    Bine ați revenit.
    Am zis eu ceva, am făcut eu ceva de v-ați supărat pe mine în 2019. Ori doar v-am plictisit. Iertare.
    Un 2020 plin de vibrații înalte/
    Pun și eu niște sunete, că nu pot să-i zic muzică. Grijă. Sonorul trebuie redus. Cățelul va reacționa 😀
    https://www.youtube.com/watch?v=vUGZKPaxNT8

    • Cudi 2020-01-13 Reply Author

      Mulțumim, Vax Albina! Iertare pentru ce? Pe de o parte, mereu ne-a făcut plăcere să ne “întâlnim” în același câmp de comentarii, pe de altă parte, Zorele e unul dintre puținele bloguri pe care le-am vizitat constant, chiar și când am fost inactivi cu lunile.

      • Aldus 2020-01-13 Reply

        Nici eu n-am mai prea activat pe bloguri în ultima vreme. Dar întotdeauna o să-mi fac timp să le adresez câte o înjurătură vechilor prieteni. Cum ar fi Iosif! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *