https://www.youtube.com/watch?v=90g2vHbFO6w
http://aliclassroom.weebly.com/uploads/6/1/2/2/61229617/the-bet_pdf.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=90g2vHbFO6w
http://aliclassroom.weebly.com/uploads/6/1/2/2/61229617/the-bet_pdf.pdf
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checkbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checkbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
9 Comments
Adică banii sau viața? Adică să renunți la viață pentru bani? Interesant. Rămân să cred că pe avocat l-au salvat cărțile. Pe bancher, nici banii.
PS. Sper că sunteți bine.
Chiar dacă nu prea mai avem timp de multe, chiar dacă viața e mai grea câteodată, suntem bine, dragă VaxAlbina. Asemenea, sper că și tu ești cel puțin la fel de bine.
Ce chestie ar fi fost ca acest pariu să nu fie doar o ficțiune…
Mă bucur că sunteţi bine.
Uneori mi se face foarte dor de tine, Cudi.
(N-o să uit niciodată că, mulţumită ţie, nu m-am simţit singură în nopţile unei veri pe care mi-am petrecut-o doar cu motanul.)
Și pe mine mă apucă dorul, destul de des. Uneori mă întristez din cauză că nu reușim să stârnim pasiunea discuțiilor noastre virtuale și în realitate. Oricât de mulți oameni am pune la masă, oricât de diferiți ar fi, deștepți și flămânzi de dispute, nu iese nicicum ce-a fost pe bloguri. Într-un alt univers, poate, suntem vecine. Și oricât am bombăni una, alta sau altul, suntem laolaltă, suntem de-ai noștri, ai mei, ai tăi.
Poate fiindcă pe bloguri, unde nu vezi decât cuvinte, simţi nevoia să pui în ele şi ceea ce, în jurul unei mese, exprimi prin gesturi, priviri, zâmbete…
Oricum, blogurile încă mai sunt aici… 🙂
E frumos să-ncercăm să ghicim ce suntem şi ce facem în alte universuri -- dacă există.
Până una-alta, s-auzim numai de bine în universul ăsta!
“Tare ne mai bucurăm că ați venit la cină! Subiectul discuției din această seară este “Hermeneutica, încotro?”. Vă rog, încercați să nu vă abateți de la subiect sau să săriți calul. Dacă totuși vă mănâncă în cur, vă trimit dincolo, pe canapea (în moderare), să mângâiați pisicul mușcăcios, până vă liniștiți.”
Dacă am veni la cină, subiectul ar fi pe placul colegului nostru de apartament, care e politicos chiar şi când sare calul şi nu suferă de mâncărimi. 😆
Noi, clonele, ne-am descurca mai bine cu pisicul muşcăcios. Ne pricepem, convieţuim cu unul de mai bine de 14 ani. 😆
La capitolul pisici avem o veste tristă. Finul tău, Zorro, nu mai este. El şi încă un motan (unchiul Chiţurinei noastre) au fost ucişi în vara asta de câinii lăsaţi liberi de un vecin de la ţară.
(Din gaşca de 11 pisici de acum 3 ani au mai rămas Chiţurina şi -- sperăm -- încă 3 care au fost adoptaţi.)
🙁
Am citit, am vizionat.