Ziceam ca “A-listerul nu are nevoie doar de prezenta haterilor. Ea/ea are nevoie sa isi impuna opinia in fata haterilor“.

De curand o femeie a fost batuta de un barbat. Din pacate, nimic nou sub soare, se intampla zilnic. De data aceasta, victima este o artista, asa ca mass-media a profitat cat a putut de drama femeii. De la Cancan, ma asteptam. De la maruntii “redactori” de stiri mondene, ma asteptam, ei pentru asta traiesc.

Surpriza, insa a venit din alta parte: o A-lister, Social Media Coordinator at <big Internet Services Provider>. Cand a aparut stirea “in online”, ea s-a trezit intr-o dilema: pe de o parte, un subiect fierbinte, trendy in Google (adica urmau sa fie o caruta de cautari pe subiectul acela si, daca scrii despre el, ajungi in fruntea cautarilor; asta inseamna vizite, trafic, faima, profit!);  pe de alta, reputatia ei de persoana onorabila. Cum poate o persoana publica (cum se crede ea), reprezentand o companie mare, lider de opinie (o sa vedeti cum conduce ea opinia) sa scrie despre un subiect de tabloid?

Solutia a fost originala: a scris o scrisoare deschisa in care nu cerea victimei (intotdeauna victima are mai multe de facut, nu?) nici mai mult, nici mai putin, decat sa umble prin prin scoli si sa povesteasca ce i s-a intamplat. Adica, vezi bine, duduia (doamna?) A-lister a fost moralizatoare, cu spirit civic, a indemnat la actiune civica, la campanie. Nu-i asa?

Eu vad altceva: vad o persoana josnica ce doreste cu disperare sa profite de pe urma dramei unei femei. Si, din toate formele pe care le putea lua acest profit, ea a ales sa certe tot victima. Victima care a suferit drama, violenta. Victima care a suferit umilinta de a ajunge la spital, batuta. Victima care a suferit umilinta de a-si vedea fata lovita pe copertile tabloidelor. Victima care continua sa indure umilinta mediatizarii cazului. Pe cine pune A-listera noastra la munca si la campanie pentru drepturile femeii? Pe victima, desigur.

Pot sa pariez ca elanul civic si feminist al A-listerei se va opri aici: a scris despre un subiect fierbinte si cautat pe Google – check; a scris ceva cu simt civic – check; a scris ceva pentru ajutorarea femeilor victime ale violentei – check. Asta a fost ieri. Azi ce va face? Maine ce va face? Poimaine? Nimic! Nu o sa o vedeti organizand o conferinta, un meeting, un protest de strada. Nu o sa o vedeti pierzand timp sa scrie pentru o campanie anti-violenta, cat timp campania aia nu e trendy in Google sau cat timp nu apare alta vedeta cu ochii umflati pe prima pagina.

Revenind la “lider de opinie”: Citind articolul, am fost surprins de numarul mic al comentariilor aparute pana la acea ora (18:50). Mai mult decat numarul mic de comentarii, m-a surprins o aberatie statistica: nu era nici un comentariu negativ la adresa articolului, a ideei, a autoarei. Hai, ma, da-o incolo, ca unanimitatea a murit in 25 decembrie 1989!

Ca sa imi verific ipoteza, mi-am postat parerea intr-un comentariu:

Dupa ceva timp, am verificat din nou:

Ce sa vezi? Comentariile care nu sunt in acord cu stapana, dispar. Si asa se explica si aberatia statistica, se explica si comunitatea ce imbratiseaza opinia liderului si, ca sa fiu hater pana la capat, asa se explica si…