O fărâmă de înţelepciune populară zice aşa: rămâi în viaţă cu ce bagi în gură şi cu ce tragi pe…  ţeavă. Nu contest sâmburele de veridicitate din şucăra zicere carpato-daubiano-pontică, dar strâmb din nas adulmecând atrocele misoginism, ce anulează justa moştenire matriarhală. Adică, carevasăzică, noi, femeile, rămânem cu cele ce le băgăm în gură şi atât ne-a fost dat să agonisim în viaţă?! Tac. Şi, recunosc, înghit. Bunăoară, băgându-le şi scoţându-le, sexul frumos dispune de o fericire în minus, care fericiri am stabilit din trecută vreme că-s lucruri şi fapte mici. Revenind: din categoria cum mai încâlceşte Cudi vocabulele şi ce mai unelteşte prin cratiţe, vă prezint capodopera zilei – pâinea coaptă-n pyroflam, încropită din făină albă de grâu 650, drojdie proaspătă, sare şi apă caldă. Plus un mediocru consum de gaze naturale, răbdarea cuvenită, ‘nşpe mii de cratiţe murdare, alcătuitoare de turn babilon în chiuvetă, cu ifose-n declin de Pisa, tricou şi blugi şi păr şi taste ninse cu praf alb, o anume atitudine-n elan şi revelaţia contrasensului în viaţă.
Fac pită, deci exist!