În ultimele zile, Remus Cernea, parlamentar din partea Partidului Verde şi hunedorean de-al meu, a reintrat în atenţia opiniei publice graţie propunerii sale ce vizează ca Biserica, cultele religioase să nu mai fie finanţate de către stat şi să fie întreţinute financiar direct de către credincioşi prin virarea celor 2% din impozitul pe venit, precum în cazul ONG-urilor, ori prin alt tip de donaţii. Propunerea, care mie îmi pare foarte ok, a fost lansată spre dezbatere publică şi urmează ca pe baza ei parlamentarul să întocmească un proiect legislativ care să separe definitiv cultele de bugetul statului şi, implicit, de sfera politică românească. Până acum propunerea tânărului deputat nu are susţinerea USL-ului, iar Radu Mazăre, lider PSD Constanţa, l-a numit „tâmpit” pe colegul de coaliţie şi a declarat, potrivit România Liberă, că „dacă nu-şi retrage iniţiativa de eliminare a finanţării cultelor îi rup picioarele lui Cernea”.

Din punctul meu de vedere, a mi se oferi de către stat libertatea de a oferi bani unui anume cult e un drept subînţeles. În plus, propunerea lui Cernea este practicată de nemţi, iar reacţia Patriarhiei Române cum că criza economică autohtonă nu va fi rezolvată, ba din contră existând riscul demarării a unei alteia, între stat şi cutele religioase, este deplasată. În plus, culmea făţărniciei, Patriarhia invocă confiscarea proprietăţilor bisericeşti din timpul lui Alexandru Ion Cuza şi asumarea de către stat a sprijinului financiar, acordat şi în anii comunismului. “O eventuală încetare a sprijinului statului faţă de Biserica Ortodoxă Română şi alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericeşti confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populaţiei sărace. În plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili care sunt în majoritate creştini ortodocşi”, explică Biroul de Presă Patriarhiei într-un comunicat oferit publicului.

Concret, banii oferiţi în majoritate de ortodocşii români sunt justificaţi prin întreţinerea bisericilor, plata clerului şi a salariilor didactice, construirea altor unităţi de cult, acestea fiind în mare cheltuielile derulate în sfera religiosului. Însă noi plătim deja taxe de cult. Plătim în parte cu ocaziile evenimentelor majore ale vieţii, ce implică biserica: botez, nuntă, înmormântare, alte slujbe de tot felul. Pe lângă aceste taxe îndesăm bani în cutiile milei, oferind libertatea celor ce se îngrijesc de acestea a-i cheltui pe ce ştiu dânşii mai bine. Direcţionând 2% din venitul nostru către cultul ce se identifică cu opţiunea noastră religioasă, alături de alte mai mari sau mai mici donaţii, nu este oare suficient pentru Biserică?

Remus Cernea a venit cu o propunere deşteaptă şi corectă, din păcate a fost luat în şuturi de social-democraţi şi nu se bucură de susţinere în rândul aleşilor noştri. Nu mă surprinde reacţia BOR, chit că e deplasată pretenţia cu restituirea proprietăţilor confiscate în 1863, astfel statul, dar mai ales, contribuabilii, fiind pedepsiţi întru cele veşnice spre a plăti, la infinit, pentru nedreptăţile istorice. Răstimp în care, pe alte căi, intră alţi şi alţi bani în visteriile prea-curaţilor.

Un astfel de sistem ar reflecta, spun eu, fidel relaţia dintre credincioşi şi biserica ce-i reprezintă, urmând a se evidenţia prin ajutorul primit acele culte care ştiu a-şi ţine aproape enoriaşii. Altfel spus, nu este obligaţia mea să să plătesc gazul ars în iernile geroase, nici curentul din lăcaşurile de cult şi nici restaurarea chipurilor cioplite în faţa cărora, aşa cum spune porunca, nu mă-nchin. („Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alți dumnezei afară de mine, să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui.” – la catolici; „Să nu ai alți dumnezei afară de mine.” – potrivit învăţăturii ortodoxe).

Eu nu vreau să dau bani Bisericii obligat forţat, poftim, cu riscul de a arde-n Iad de zgârcită şi păcătoasă ce sunt. Sau, fie! Să plătesc cotă parte lunar, când oi primi în mână invitaţie nominală în Rai, nu altfel decât cu parafa oficială a Sfântului Petru.