Sesizez un (aparent nou) curent online în rândul celora care postează pe blog, pe facebook, pe unde apucă.  Al ofuscaţilor sătui de cât se vobeşte pe o anume temă (luăm exemplul BAC 2013 ori cel al divelor caftite ce s-au spovedit public, după ani şi ani).  Aceştia dedică rânduri rânduri explicaţiei cum că ei sunt sătui de subiectul în sine, că practic le-a ieşit pe nas mediatizarea intensivă, emisiunile, dezbaterile, articolele, postările şi că dânşii nu pricep pentru ce atâta zarvă. Amuzant e că ei înşişi aduc în discuţie tema ce-o blamează, însă într-o altă formă. Şi cum ăsta e un nou trend, curent, o altă formă de heităreală, alunecă pe nesimţite pe panta clişeelor, fără a băga de seamă că astfel nu sunt nici pe departe originali. Şi că, în fond, abordează un subiect actual aducător de trafic, dovedindu-se, în cele din urmă, nimic mai mult decât nişte ţopârlani netalentaţi care perforează macaroane.

Io nu zic că „ar trebui să scrii despre”. E pură chestie de respect, ăla pe care nu mi-l susciţi  când te dai basculă mimând păreri generale, gesticulând printre rânduri a ipocrizie nu mai târziu de ora de vârf. Dă-l în mă-sa de trafic şi de rating, mizează pe discernământul publicului tău şi nu-ţi amăgi audienţa cu înscrisuri decerebrate. Ia în calcul faptul că toţi suntem plictisiţi de ceea ce te plictiseşte pe tine şi ultima chestie despre care am vrea să citim, vedem, vorbim e taman cauza. Nu ne unge la suflet ofuscarea ta, nu ne împlineşte metempsihotic, nu vrem analize sterile şi nici să căutăm orizontul prin orificiul macaroanei tale, nu ne stârneşti cu ecouri. Ni se rupe. Pur şi simplu.

Ş-acum pentru voi, „publicul” meu preţios şi iertător, câteva lămuriri şi recomandări. Deschid uneori facebookul şi aştept, aştept să zică cineva ceva cu schepsis. Înţeleg că nu zace în fiecare muritor câte un postaci strălucit precum Lucian Mândruţă, Octavian Dunăre (da, mie îmi place!) ori Simona Tache (astea fiind sugestii de follow :p), nu asta e ideea, ce-mi displace e mimetismul, postura aia din care reiterezi constatările altora, te afiliezi curentului ăluia de care zic în primul paragraf. E ca şi cum te-ai plimba printre raioanele unui supermarket cu produse de calitate îndoielnică, să zicem contrafăcute, şi iroseşti timp navigând printre rafturile pline ca într-un târziu să te prezinţi la casă cu coşul gol. Io ştiu, soluţia simplă şi elegantă şi naturală se rezumă la un simplu unfriend, unfollow că doar trăim în democraţie. Dar aşa cum nici Vama şi nici cafeaua la automat nu mai sunt ce-or fost… nici feedul lui cudi cea ciufută nu mai e ce era. Să stăm de vorbă şi pe gânduri, zic, ţinându-ne de nas printre epatări plictisitoare. Date fiind cele ce le-am zis (heităreală, clişee, bla balauri din săpun), voi primii.

In the end, disclaimer. :p