… spunea Radu Anton Roman. E deplasată asocierea  mea, dar să ne-nchipuim că fiecare text pe care-l citim, fiecare povestioară, relatare, opinie, ce-o fi, e o ciorbă. Purcedem flămânzi a colinda blogosfera: cu ce ne alegem? De câte ori ne întoarcem la ale noastre îndestulaţi de cele cu care ne-au hrănit gazdele virtuale?

Prea mult acru, prea amar, prea lânced,  prea înţeapă pe limbă şi prea mult gust rău. Apoi, porci nu suntem să-nghiţim tot ce-i în troacă. Şi dacă am fi fost, ce nenorocire s-avem stăpâni ce strică până şi lăturile.

Câtă răutate, câtă frustrare, câtă bătaie de joc şi urâţeală au pus în cuvintele lor oameni pe care-i citeam, tot mi-e greu a crede. Unde mai ieri aflam savoare şi bogăţie, astăzi mi-e peste putinţă a le mai digera cuvintele. Le-au sărăcit cămările, nu ştiu, cumpătarea, culoarea şi gândul bun – ce le are tot săracul,  le-au fermentat în ciorbe înăcrite.  Poate asta este moda, să fii rău când ar fi cel puţin totuna să fii bun.

Îmi place să mănânc, dar nu din palmă şi nici din troacă. M-am decis, încep dieta.