Dat fiind faptul că, de acum, ori de câte ori va veni vorba de curieratul rapid, voi face antireclamă Fan Courier-ului şi voi povesti în detaliu cât de neserioşi sunteţi, e cazul să vă explic de unde oftica mea.

În urmă cu vreo trei săptămâni, mi s-a trimis din Bucureşti, prin Fan Courier, un plic. Acesta a plecat dupămasa din capitală, iar a doua zi dimineaţa ajunsese deja la punctul de lucru din Hunedoara. Am primit încă de la prima oră mesaj pe telefon cum că expediţia urma să-mi fie livrată în intervalul orar 9 – 17. Plicul ce-l aşteptam conţinea documente importante de care aveam urgentă nevoie, aşa că am aşteptat întreaga zi sosirea curierului pentru a intra în posesia acestora. Pe la ora 16:30, văzând că nu mai apare nimeni, am sunat la numărul de contact al curierului, întrebându-l ce se întâmplă şi dacă mai avea să vină în ziua respectivă. Acesta m-a asigurat că va veni, negreşit, indiferent cât de târziu ar fi. Şi am aşteptat în continure, cum bine se intuieşte, în zadar. Pe la nouă seara l-am sunat, dn nou, dar nu a răspuns. A doua zi dimineaţa am aşteptat un telefon din partea Fan Curierului, însă, cum acesta a întârziat să dea vreun semn până către prânz, l-am sunat tot eu. La telefon, mi-a explicat că i s-a rupt maşina-n două cu o seară înainte şi de aceea nu a putut livra plicul. Ok, am continuat, şi cu expediţia mea cum rămâne? „Vă livrăm astăzi coletul, însă nu acum, ci târziu, spre seară.” În condiţiile date, l-am rugat să lase plicul la sediul din Hunedoara (la 14 km distanţă de adresa de livrare), pentru a-l ridica personal, în timp util. M-am necăjit pentru toată treaba asta, dar între timp mi-a trecut supărarea. Asta e, se mai întâmplă, mi-am spus. Chiar dacă din Bucureşti până în Hunedoara a parurs vreo 350 km în jumătate de zi, ultimii 14 până la destinaţie au fost teribil de grei, de i-a trebuit două zile să ajungă în mâna mea.

În urmă cu trei zile, din nou, din capitală a plecat spre adresa mea un alt plic, la fel de important. Ieri dimineaţă am primit sms de la Fan Courier cum că expediţia avea să-mi fie livrată în intervalul orar 9 – 17. Iarăşi am aşteptat întreaga zi degeaba, mizând pe eficienţa unei firme ce se consideră aptă pentru activitatea de curierat rapid. Am avut mereu telefonul cu mine la birou, în bucătărie, în baie, chiar şi pe budă. Surpriză, pe la ora 21 seara mi-a stat inima-n loc, citind următorul mesaj:

Cum altfel, m-au apucat toţi dracii. Astazi, de dimineaţă, l-am sunat din nou pe domnul curier. Ghiciţi ce mi-a spus: că i s-a stricat maşina, dar că va trimite o alta cât de curând cu plicul meu. Asta acum vreo şapte ore.

„Bine, d-le, dar imaginaţi-vă cum m-am simţit citind acest mesaj, după ce am aşteptat întreaga zi acasă coletul şi am lipsit de la lucru pentru a intra în posesia documentelor din el.” „Aaa, păi trebuia să le comunic celor de la Bucureşti că nu am putut să vă livrăm expediţia, dar nu le puteam spune că din cauză că s-a stricat maşina.” „D-le, aşa mi-aţi spus şi în urmă cu trei săptămâni, când aţi întârziat două zile cu livrarea coletului, că tot din cauza maşinii. Dar aveţi şi altele, nu-i aşa?” A rămas că vine astăzi cu plicul. Din nefericire pentru mine, este trecut de ora 17.

Întâmplarea face că în ultimele două luni am fost clienta mai multor firme de curierat: DHL, DHP, Fan Courier. Primele două au marcat performanţa de a livra colete în doar trei zile, de pe continentele America de Nord şi America de Sud, în mâna mea. Altfel spus, cât timp îi ia Fan Curier-ului îmi livreze un plic de la 14 km distanţă, DHL sau DHP îmi aduce, fără probleme, coletul de la 9000 km depărtare.

Stimaţi reprezentanţi Fan Courier, rapiditatea în livrarea coletelor sunt standardul înalt cu care vă lăudaţi şi de care noi, clienţii, avem nevoie când apelăm la serviciile voastre. Scuzele de genul „s-a stricat maşina” sunt de nivelul elevilor mediocri, care inventează fel şi fel de motive pentru a-şi justifica temele nefăcute. Pentru că o firmă de curierat ar trebui să dispună de diverse şi multiple mijloace de transport pentru a-şi derula activitatea, altfel nu îşi merită numele. Şi, mai presus de toate, ar trebui să puneţi accent pe satifacţia clientului, supremul care vă plăteşte, astfel încât nici unul dintre angajaţii companiei dumneavoastră să nu mai invoce scuze penibile de genul „nu puteam să le spun aşa ceva şefilor de la Bucureşti”. Cum e posibil, stimaţi reprezentanţi Fan Courier, să primesc eu, clientul, o explicaţie aberantă ca aceasta, ca răspuns unui mesaj telefonic mincinos din partea dumneavoastră?

Să vă fie ruşine.

Şi nu, plicul încă nu mi-a fost livrat.

Am lăsat link spre acest articol şi pe site-ul Fan Courier.

Update: Acum câteva minute am primit un nou mesaj mincinos de la Fan Courier, cum că m-au căutat şi astăzi pentru livrarea coletului.

Ştim. Li s-a rupt maşina-n două, după ce-au lovit frontal un gândac extraterestru.

Update 15 august, ora 11: Am sunat la Bucureşti, departamentul Relaţii cu Clienţii Fan Courier. După ce am precizat numărul AWB, doamna de la celălalt capăt al firului mi-a spus că ei îi apare în sistem cum că am fost căutată de două ori acasă de curier, dar nu a fost găsit nimeni la adresa mea. I-am explicat că e o minciună, i-am redat detaliile convorbirii cu curierul şi scuzele acestuia de doi lei. A fost amabilă, a înţeles imediat că cei din Hunedoara justifică kilometri neparcurşi şi a rămas că îi va contacta şi le va solicita personal să efectueze astăzi, în cel mai scurt timp, livrarea. Aştept.

Update 15 august, ora 16: Expediţia nu mi-a fost încă livrată, am sunat din nou la Bucureşti, la Relaţii cu Clienţii. De data aceasta un domn m-a asigurat că va lua legătura cu Fan Courier Hunedoara pentru a-mi livra astăzi coletul. Peste o oră li se termină programul de lucru pe săptămâna asta.

Update 15 august, ora 18,30: Am primit nenorocitul de plic. A sunat curierul şi s-a înţeles cu mama să-i iasă în cale, la şosea (eu n-am vrut să mai discut cu el, scârbită fiind). A ieşit mama la drum, iar după 22 de minute de aşteptare s-a dus tata să o schimbe, că ea obosise. După alte 15 minute, a apărut şi curierul, care i-a explicat tatălui meu că în urmă cu două zile i s-a stricat maşina în Dâncu Mare, un sat din apropiere. “Şi l-ai crezut?”, l-am întrebat pe tata. A dat din cap că nu.

Aşadar, după patru zile de nervi, am intrat în posesia coletului. Acum ar trebui să le fiu recunoscătoare sau ceva de genul? Nici vorbă. Sper să nu mai am veci pururi de-a face cu Fan Courier Hunedoara. Acum este vineri seara, ceea ce speram să rezolv săptămâna asta s-a dus naibii. Cum spunea Tudor Chirilă? E pur şi simplu o realitate crudă.