Cine cunoaşte cât de cât Valea Jiului, ştie că în zona respectivă sunt două staţiuni montane principale – Parângul şi Straja. Sute de cabane populează fiecare dintre staţiuni, acestea fiind dotate cu numeroase pârtii de schi, cu telescaune, teleschiuri etc. Ei bine, în loc ca doamna Ministru a Dezvoltării Regionale şi Turismului să investeasă banii noştri într-una dintre cele două obiective turistice, dacă tot voia să facă un lucru util, a preferat să bage circa 10 milioane de euro la dracu-n praznic, respectiv în Pasul Vâlcan, pe care l-a dotat cu o telegondolă portocalie. Respectiva telegondolă putea rula circa 1800 de persoane într-o singură oră, însă necazul este altul. Şi anume că duce spre nicăieri, neexistând, practic, o staţiune propriu-zisă ce ar fi putut caza, legal, turişti, şi nici pârtii decente pentru schiat (turiştii aleg Parângul şi Straja pentru vacanţe). Menţionez că 10 milioane de euro au costat lucrările propriu-zise, echipajele necesare însumând alţi peste 100 milioane lei. Şi asta în plină perioadă de criză, respectiv prin anii 2010-2011, pe vremea când bugetarilor li s-au tăiat salariile. Deci, cum?

Tot în calitate de ministru a mai investit un milion de euro într-un bazin didactic din Câmpina, aflat în paragină acum, alţi 6 milioane de euro într-alt bazin din Tulcea şi exemplele pot continua. La care mai adaug şi aroganţa de a oferi victimelor inundaţiilor din Săuceşti… pantofi cu toc.

Nu prea mă interesează politica, însă vorbim de alegerea preşedintelui. Dacă ar fi putut candida încă o dată Băsescu, pe el l-aş fi ales. Categorica sa susţinere a candidatului PMP nu mă surprinde, însă, aşa cum conştient era şi de abilităţile fiicei sale Elena şi a lăsat-o, totuşi, să-şi croiască drumul stângaci în politică, la fel face şi cu Udrea. Poate blonda care produce indignare este răul cel mai mic dintre candidaţi, însă un lucru ştiu şi eu, ca femeie, ca român. Dacă Elena Udrea a cheltuit banii noştri pe proiecte fără folos, în condiţiile în care cu toţii am strâns cureaua, dacă a putut fi într-atât de mână spartă, când zeci de milioane de români îşi puneau speranţele în cumpătarea şi chibzuinţa Guvernului, a doua oară această stimabilă doamnă, despre care nu cred că ar fi vreuna dintre febleţile preşedintelui, nu va primi portofelul meu în grijă. Adică votul.

Mă întreb, prin urmare, este Monica Macovei suficient de puternică? Sper că da.