Astăzi am fost erou. Mergeam pe stradă şi din direcţia opusă venea un câine lup. Am simţit că e cineva în spatele meu, care merge în acelaşi sens cu mine, dar cu pas ceva mai grăbit. Mi-am spus că fiind doi, câinele nu avea cum să mă sfâşie bucată cu bucată în mijlocul drumului, nehotărât fiind pe care dintre cei doi iepuri humanoizi să-l apuce primul. Şi am păşit susţinut până ce am trecut cu vreo cinci metri de perversa fiară ce ştergea tot mai cu spor parbrizul imaginar din dreptul cozii sale. În cele din urmă am întors încet capul să îi mulţumesc cu o privire galeşă bravului meu protector ce mai că-mi sufla în ceafă. Surpriză! Era de fapt o fătucă de clasa a IV-a, cu două beţe-nfipte-n cur, cu proeminenţe rotunde în zona genunchilor, un ghiozdan pătrăţos şi greoi în spate şi un fes gri ce-i zburlea bretonul de viitoare hipsteriţă. După ce a întors capul să se asigure că lupul cu blană de comunitar nu a adăugat-o pe lista de meniu, mi-a surâs galeş şi recunoscător. Aş fi fost un preşedinte bun, mi-am spus.