Aleatorie şi incompletă, aceasta este lista de chestii scârboase cu care feedul de facebook mă seacă:

• Reclamele aparent neintenţionate strecurate în statusuri cu caracter personal. Gen: oare ce ne pregăteşte de Black Friday magazinul X?
• Reclama pentru businessul personal. Zic de ăia care-şi tratează prietenii de fb ca pe nişte potenţiali clienţi sau au reprezentanţi ai firmelor lăudate în listă şi vor să-i linguşească în punctele moi şi sensibile. Penibil.
• Share-uri, ecouri, comentarii pozitive la adresa marelui gânditor contemporan – Lucian Mândruţă.
• Impulsul tâmpit al multora de a-şi fi mânjit mai mult sau mai puţin feedul de facebook cu elucubraţii politice în perioada de foc ante şi post electorală, în condiţiile în care în restul miilor de ore pe fb n-au ciripit nimic pe tema dată. Ba, mai jegos, au fost vremuri în care categoriseau cu superioritate pe cei încercaţi de curiozităţi sau constatări politice drept jigodii, sub un ambiguu „Ce, mă, faci politică?!”
• Femeile mature care pun botul la panseurile de dragoste şi de dor semnate de Radu F. şi Andrei Vulpescu. Plicticos.
• Moda pozelor de profil profesionale. Văzut-am cu duiumul astfel de poze profi, cu subiecţii care fac pe deştepţii pe nişte canapele de lux. Nu, poza de profil nu „vinde”.
• Pozele de profil false, luate de pe net. Fie că-s cu Pamela Anderson, cu Lorenzo Lamaşi sau cu simboluri falice florale, nu îţi reprezintă decât lipsa de autoasumare şi de credibilitate.
• Analize postalegeri, în care cutare explică de ce a votat cu Iohannis şi de ce nu a votat cu Ponta. Votul e secretul tău democratic, iar falsul public de pe fb nu-ţi este confident. Sssst!
• Eroismul deşănţat, gen „după război, mulţi eroi s-arată”. Alde le ştiu ei pe toate. Românul s-a născut analist.
• Hipstereala elitistă cu check-in-uri pe la mai toate lansările de carte, muzee şi evenimente literare, când faci pe emancipatul cu stilu-ţi de viaţă emancipat deşi încă stai în casă cu părinţii tăi.
• Share-urile cu poante şi youtube-uri funny a căror glorie e de mult apusă. Mai bine râzi singur în înapoiata-ţi lume virtuală decât să-ţi zică alţii: „A râs şi bunica acum jde ani la poanta asta, pe vremea când erau cool compilaţiile cu trânte, pisici şi nunţi de pomină!”
• Hoţii care strigă hoţii. Ăia de acuză pe alţii de copy-paste-uri, când ei înşişi vând la second hand cârpeli de idei, cuvinte şi imagini de pe net, fără să menţioneze sursa. Detestabil.
• Părerile aprobatoare pentru alte păreri. Printr-un simplu status de faţadă, în care Vasile îl aprobă pe Gheorghe (gen: „Câtă dreptate!” „Subscriu!”, „Excelent spus!”), primul îşi asumă meritul întregii filosofii pe care o împărtăşeşte listei sale.
• Imaginile cu texte motivaţionale, din care reiese cât de unic, special, spiritual şi mişto e cel/cea care le postează. Cu atât mai scârboase sunt când sunt precedate de minima intervenţie a postacului, dar care poate însemna totul şi nimic: tâmpul zâmbet pe fondul unui cap galben. Jalnic.

Dacă la cei patruzecişiunu de amici virtuali, feed-ul personal de FB îmi suscită impresiile de mai sus, cum o fi la peste cincisute de prieteni virtuali? Măcar ai şansa să prinzi la un triplu scroll o piesă bună?

https://www.youtube.com/watch?v=bBGcQ2-W768