What does God want? Does God want goodness or the choice of goodness? Is a man who chooses the bad perhaps in some way better than a man who has the good imposed upon him? – Anthony Burgess în Portocala mecanică.
Nu ştiu câţi dintre cei care au urmărit oripilantul film al Stanley Kubrick – Portocala mecanică (A Clockwork Orange) şi-au amintit de acesta pe fondul aprigelor dezbateri ale violului din Vaslui. Celor care n-au văzut niciodată filmul şi se dovedesc înfocaţi protagonişti ai discuţiilor ce orbitează în jurul actului viol(enţei), le recomand să-şi rezerve două ore confuziei şi fascinaţiei pe care filmul acesta le oferă. Portocala Mecanică (unde titlul se explică prin comportamentul deviant) îşi pune privitorul în faţa unui paradox: oricât de îngrozitor se dovedeşte a fi personajul principal, tânărul sociopat Alex, oricâtă repulsie ar provoca faptele acestuia, există un scurt interval în care empatizăm cu el. Şi atunci, agăţându-ne de fărâma de bunătate şi de neputinţă a agresorului, merită acesta să primească şansa de a fi (re)adus pe calea normală?, căci dreaptă este prea mult spus. Decideţi dacă poate fi răul îndreptat prin rău şi apoi reangajaţi-vă, dacă mai poftiţi, în inflamatele controverse ale momentului.
Nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanu de Costache Negruzzi şi Psihologia mulţimilor a lui Gustave le Bon sunt modeste sugestii de lectură tangenţiale hot debate-urilor şi campaniilor iniţiate din confortul tastaturii.
Revenind: Este „tehnica lui Ludovico” un contraatac de dorit la adresa răului din oameni, câtă vreme le anulează liberul arbitru? Ce este etic, moral, uman sau drept: să fii bun sau să alegi să fii bun? Mojiciile verbale la adresa femeilor din familiile agresorilor vasluieni sunt altceva decât vocea mulţimii care l-a linşat pe Moţoc?
„Prin simplul fapt că face parte dintr-o mulţime, omul coboară mai multe trepte pe scara civilizaţiei. Izolat, poate că ar fi fost un individ cultivat; în mijlocul mulţimii devine un instinctiv, prin urmare un barbar. El are spontaneitate, violenţă, ferocitate şi în acelaşi timp, entuziasmul şi eroismele fiinţelor primitive.” Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
23 Comments
Este furtuna perfecta: o infractiune foarte grava, o multime furioasa, attention whores, instigatori si protestatari de meserie, bloggeri care tin isonul acelor attention whores pentru a fi in trend, jurnalisti care renunta la ratiune in favoarea audientei.
Pe de o parte, ce se intampla acum este injust. Cei sapte au comis-o, trebuie judecati si condamnati. Cand o multime furioasa cere sa influenteze/inlocuiasca justitia, nu pot sa nu imi amintesc de revolutia bolsevica, de revolutia chineza, de mineriade etc.
Pe de alta parte, mi-e greu sa spun ca o anume pedeapsa ar fi prea mare pentru cei sapte…
Două dintre abordările subiectului ce merită a fi citite sunt menţionate în articol. Furtuna de care aduci vorba trebuie completată cu încă un aspect: înţeleg că şi Ponta face declaraţii pe tema dată, ceva cu puterea exemplului aka pedepsire exemplară.
„Prin simplul fapt că face parte dintr-o mulţime, omul coboară mai multe trepte pe scara civilizaţiei.”
Afirmaţia este adevărată doar în cazul particular al unei mulţimi de indivizi preponderent inferiori ţie. Dacă de exemplu faci parte dintr-o comunitate de artişti, poate se prinde ceva bun şi de tine. 🙂
Freud ăsta are limitele lui, să nu credeţi că dacă i se vehiculează numele foarte des, are şi foarte multă dreptate tot timpul.
Dar, vezi tu, citatul nu spune “comunitate”, spune “multime” -- in sens de gloata.
Pentru că atât a putut Freud să ia din psihologia grupurilor de oameni. În sensul că la el orice mulţime este o gloată. Am ca o bănuială că n-o să găseşti „comunitate” nicăieri în scrierile lui.
“No other technique for the conduct of life attaches the individual so firmly to reality as laying emphasis on work; for his work at least gives him a secure place in a portion of reality, in the human community.”
― Sigmund Freud, Civilization and Its Discontents
Se pare că m-am înşelat. Dar tot nu sunt de acord cu citatul de mai sus. Poate instrumentele lingvistice de care uzăm sunt diferite şi de aceea nu-ţi dau dreptate când tragi egal între “mulţime” şi “gloată”. În opinia mea, mulţimea e un concept matematic: o mulţime de oameni poate fi o gloată, poate fi o comunitate, poate fi o sectă, poate fi un partid sau poate fi un grup de oameni aflaţi într-o sală de cinema. Pur şi simplu sunt mai mulţi oameni laolaltă. În ultimul caz, apartenenţa la această mulţime (care nu-i nici comunitate, nici gloată) este de natură să te eleveze (în sensul că vezi un spectacol sau film artistic, la unison cu ceilalţi).
Dacă alegi să te laşi absorbit de mulţimea în care te afli, atunci aceasta te poate ridica sau coborî. Dacă nu te laşi absorbit şi nu te identifici cu mulţimea din care faci parte, atunci nu cobori cu nici o treaptă, indiferent că vorbim de mulţimea suprterilor unei echipe de fotbal, aflaţi la un meci, în tribune.
Pe de o parte, sunt sigur ca stii ca Freud a fost psiholog si ca el nu opera cu concepte matematice.
Pe de alta parte, cum te inalta participarea -- impreuna cu o multime -- la o executie publica sau la un linsaj? Stii ca nu poti sa tragi o concluzie alegand numai ipotezele favorabile tie, nu?
Apoi observ ca te contrazici si ii dai dreptate lui Freud spunand “Dacă alegi să te laşi absorbit de mulţimea în care te afli, atunci aceasta te poate ridica sau coborî.”
Folosirea lui “daca” incearca sa puna sub semnul intrebarii apartenenta, includerea in multime, dar nu face decat sa arate ca nu stii ce inseamna “multime” pentru un psiholog.
Si, ca sa nu crezi ca nu observam, aceasta manevra de a parea ca esti binevoitor si gata sa recunosti dreptatea celuilalt, dar ao intoarce in ultima secunda, printr-un argument aparent rational si obiectiv este o metoda de manipulare comuna si des intalnita.- in talk-show-uri, de exemplu.
diferenţa faţă de talk show fiind, probabil, că eu nu încerc să manipulez?
ai perfectă dreptate, participarea la o execuţie publică nu poate să te înalţe. cel mult te poate lăsa indiferent, dacă te disociezi de grupul acela de oameni în mijlocul cărora te afli şi nu guşti execuţia în sine. altfel, probabil te coboară.
dar asta nu înseamnă că toate mulţimile, prin extensie, te coboară. unele te coboară, altele dimpotrivă.
tu ai dat exemplul unei mulţimi care te coboară. eu am dat exemple de mulţimi care te înalţă. iată, deci, că există ambele cazuri. eu nu susţin că toate mulţimile te înalţă. freud însă susţine că toate te coboară. iar eu am zis că asta nu-i adevărat.
zici că n-am dreptate?
scuze de italicele prelungite, trebuiau să se oprească după “te coboară”.
Mi se pare ca paralela este foarte bine facuta. Nu judecam multimi sau grupuri de artisti, ci multimi -- exact in sensul citat. Pe fb sau in altfel de spatii publice nu-si dau cu parerea academicienii. Deci, zic eu, nimeni nu trebuie supus judecatii multimii pe principiul Motoc, oricat de justificat pare. Arderea unei vrajitoare era aclamata de multime, iar Giordano Bruno a spus -- cred ca el… -- in timp ce era ars “O, sancta simplicitas!”. Sub presiunea unorilor multimii, Ceausescu a avut parte de un proces abject si infam -- si-a meritat soarta, dar trebuia un proces corect. Asa si in cazul violatorilor -- condamnarea nu se plebisciteaza. Pariu ca aruncati in mijlocul multimii, risca sa fie linsati? Cred ca modul de gandire trebuie sa fie altul.
Să ştii că dacă ne adunăm eu, Ketherius, Cudi şi încă vreo doi-trei din prietenii de pe Facebook, formând o mulţime, şi aduci în mijlocul nostru o vrăjitoare, n-o s-o ardem pe rug. Eventual o s-o punem să ne ghicească viitorul. 🙂
Mulţimea te trage pe direcţia ei predominantă. Că foarte mulţi oameni sunt gregari şi prin urmare mulţimile pe care le formează ei te trag în jos, asta-i adevărat, dar de aici nu derivă o regulă universală a mulţimilor nefaste. E doar o consecinţă a nivelului oamenilor ce formează acel grup.
Mai merită menţionat aici că oricât de grobiană ar fi o mulţime, nu tuturor oamenilor aruncaţi în mijlocul ei le poate fi anulată individualitatea.
Nu am mai avut timp sa intervin, dar simt nevoia sa o fac. Cred ca nuantezi prea mult din dorinta de a putea argumenta. Desigur ca pana la un punct ai dreptate, dar daca revenim la citatul freudian oferit, nu se spune ca prin simplul fapt ca face parte dintr-o multime de 3 persoane, de 5 persoane sau de 5000 de persoane, ci este un termen folosit in sensul generic. Multimile de pe facebook sunt ample, lipsa lor de reactie prin comentariu nu este dovada ca nu a luat nastere un curent de opinie.
Nu vorbesc de multimi faste sau nefaste, ci de multimi. De grupuri mari, ale caror reguli, dincolo de nivelul de educatie, reactioneaza altfel decat individul a carui personalitate se dilueaza partial. Multimile pot fi manipulate mult mai usor, si cred ca este esential faptul ca de obicei multimile (nu grupurletele de 3-4…) sunt eclectice.
Nu sunt de acord. Chiar dacă nuanţez pentru a evidenţia ce nu-i în regulă cu generalizarea, asta nu înseamnă că nu atac fondul problemei.
Când spui asta, deja nuanţezi şi tu. Freud a spus mulţimi, deci a generalizat. Ketherius zice că la Freud mulţimi = gloate, dacă-i aşa atunci sunt de acord, dar cu menţiunea că există şi mulţimi (mari sau mici, indiferent) care nu-s gloate şi la care citatul nu se aplică.
Mulţimea românilor nu-i transformă pe cei 20 de milioane de români în animale.
Mulţumesc pentru completare, Alex. Great minds think alike.
Freud a fost psiholog. Freud se referea la multimi ca un psiholog. Freud nu vorbea despre grupuri ad-hoc, ci despre multimi psihologice.
Uite ce inseamna o multime psihologica -- si fii foarte atent la partea cu “individul isi pierde in mare parte discernamantul din cauza fondului emotional extreme de intens“.
“2. Multimile psihologice- presupun existenta unui obiectiv comun ce determina o puternica polarizare a sentimentelor, atitudinilor si comporatmentelor;
-- in acest caz intervine un factor structurant, mult mai puternic, de natura psihologica; acest factor asigura o coeziune circumstantiala in timp si spatiu intre membrii;
Caracteristici :
1. Participarea emfatica foarte intensa- dispar barierele interpersonale si apare comunicarea libera cu persoane absolute necunoscute;
2. Cresterea considerabila a gradului de susceptibilitate;
-- Lebon: in aceste imprejuarari ia nastere “o fiinta provizorie, cu manifestari cu totul specifice, cu un potential pulsional emotional crescut in dauna celui rational;”
3. Individul isi pierde in mare parte discernamantul din cauza fondului emotional extreme de intens;”
(Sursa)
Păi în cazul ăsta n-avem opinii divergente ci o problemă semantică. Gloata te trage în jos, sigur că da. Eu nu prea sunt de acord cu a pune egal între o “mulţime psihologică” şi o gloată (ca şi cum mulţimile de alt tip, cele elevate, nu ar prezenta trăsături demne de a fi studiate de un psiholog, meritând astfel şi ele să fie băgate la categoria “mulţime psihologică”), dar în contextul acestui libaj, sigur că da, mulţimea (aka gloata) te trage în jos. Lucru pe care de altfel l-am precizat şi eu de câteva ori mai sus.
Bai nene, TU esti singurul care ai o problema. Tu te-ai legat de afirmatia lui Freud, fara sa intelegi la ce se refera si fara sa stii despre ce se vorbeste in propozitie. Apoi vii si ne spui ca ne referim la chestii diferite? Evident ca ne referim la chestii diferite!
Ne referim la chestii diferite pentru ca TU nu ai inteles despre ce este vorba si ai vorbit pe langa!
Si pe cine intereseaza ca tu esti sau nu de acord cu multimea psihologica? Ai vorbit aiurea, ti-am aratat ca ai vorbit aiurea acum ce mai vrei? Sa spui ca, daca ai fi inteles despre ce e vorba, ai fi fost de acord? Ei bine, desi tu nu o sa fii de acord, Freud a avut dreptate, indiferent ce crezu tu.
Mai general, lucrurile (faptele, afirmatiile) sunt adevarate sau false independent de ce parere are Fanel sau Vasilica.
Altfel spus, nu mor caii cand vor cainii.
Mihai, nu înţeleg de ce te-ai aprins aşa şi de ce-i răspunzi ambalat folosind a-ntâia plural. Nu e vorba de statutul special al lui Lotus – de ultim mohican al comentariilor pe acest blog – ci de diversitatea opiniilor, toleranţă, participare, ascultare bla bla. Pe de altă parte, ceea ce spune Lotus nu e tocmai blasfemie, sociologia modernă acordând tot mai multă atenţie acestui aspect – al raţionamentului comportamentelor în mulţime – fiecare participant putând avea interese specifice. Vezi Charles Tilly, sociolog şi istoric american.
Lotus, conceptul de „mulţime” din citatul lui Freud trebuie interpretat din perspectiva psihologică, dat fiind faptul că este enunţat de un neuropsihiatru. Respectiv drept „unitate mintală cu dominantă emotivă”, cum o defineşte Gustave Le Bon. Dat fiind faptul că Freud ştia prea bine la ce se referă atunci când în enunţurile sale folosea conceptul de „mulţime”, problemele de semantică nu mai intră în discuţie sau pot genera confuzie în rândul celor mai puţin familiarizaţi cu termenii specifici psihologiei sau sociologiei. A nu se confunda „mulţimea” cu „grupul social”, ce presupune interacţiunea membrilor, norme, valori comune şi conştiinţa apartenenţei la grup.
M-am aprins asa pentru ca simt ca, desi stiu ca am dreptate, raman fara argumente rationale. Ce poti sa mai spui in fata unei replici de genul “Eu cred ca e ca mine, pentru ca asa mi se pare mie.” ?
Dragilor, ăsta nu e un blog de psihologie. Când iei un citat într-un anumit limbaj şi îl arunci pe un blog public generalist, fără să explici limbajul în cauză, nu poţi sări în sus (ăsta fiind Ketherius) când oamenii îţi interpretează citatul conform uzanţelor limbii române. Aşa că nu consider că eu am avut o problemă de comunicare în dialogul de mai sus.
Sigur că m-am legat de afirmaţia lui Freud, specificând ce nu îmi convine la ea (generalizarea conceptului de mulţime). Tu, Ketherius, fiind mai în temă ca mine, ai fi putut uşor observa diferenţa de sensuri şi mi-ai fi putut răspunde simplu: Lotus, termenul „mulţime” nu desemnează orice mulţime de oameni, în limbajul psihologilor. Sună absurd afirmaţia asta? Mno, vedeţi problema mea?
Care dacă ne gândim puţin, nu-i nici măcar a mea, ci a psihologilor. Pentru că pe bune, dacă există felurite mulţimi de oameni, dar pentru psihologi mulţime = doar acele mulţimi de tip gloată, atunci însemnă că ei nu sunt suficient de rafinaţi cât să observe şi alte tipuri de conglomerate umane, unde se manifestă influenţe mai elevate, mai subtile, şi nici măcar nu le iau în considerare.
Iar la acest raţionament nu se poate replica că aşa stau lucrurile indiferent de părerea lui Fănel, deoarece eu vin aici cu nişte argumente logice, de bun simţ (de ce, dacă există şi mulţimi de o factură superioară, psihologii nu le iau în considerare?), care cer nişte răspunsuri pe măsură, şi nu ridiculizarea lor prin apelul la o presupusă autoritate pe care aceşti psiholiogi ar avea-o şi pe care tocmai argumentele mele o pun sub semnul întrebării.
În sfârşit, indiferent de discuţia de mai sus, în continuare Freud are în continuare limitele lui. Una dintre ele fiind aceea că n-a înţeles nici până la moarte ce vor femeile. 🙂
Şi încă ceva: dacă mulţimea e formată din doar două persoane, se mai păstrează regula de diminuare a individualităţii şi amplificare a caracteristicilor specifice turmei? Adică refuz să cred că voi doi vă aflaţi acum pe o treaptă inferioară faţă de cea pe care eraţi cu doi-trei ani în urmă. 😆 Sunt lucruri mai subtile aici, când vorbim de comunităţi umane, şi cred că psihologii s-au ocupat doar de vârful aisbergului. De exemplu, este destul de dificil să explici cum funcţionează un grup de albine sau de furnici, care sunt sisteme mult mai simple decât în cazul nostru.
În sfârşit, când am început să comentez, am sperat că, poate, o să pun puţin pe gânduri autoarea, în sensul în care cuvinte ca „sociabilitate” şi „grup de oameni” o să devină mai puţin urâte, mai puţin detestabile pentru ea. Din păcate, am avut de-a face cu perspectiva soţului, care s-a legat evident de litera textului meu, contrazicând-o până în pânzele albe. Acum mă aştept ca acelaşi soţ să-mi zică că „grup de oameni” nu e cuvânt.