De ce nu? Dacã tot o ducem prost, dacã nu ne plac liderii politici şi suntem perpetuum nemulţumiţi, ar fi o idee deloc neglijabilã. Sã urmãm schema lui Karl Schwarzler, care în urmã cu aproape un deceniu a demonstrat cã Liechtensteinul ar putea fi închiriat în întregime. Anul trecut, pe vremea asta, una bucatã stat de 160 km pãtraţi costa, pe noapte, 70.000 de dolari. Cum România este de aproximativ 1500 ori mai mare, putem pretinde 105.000.000 de dolari pe noapte, însa cum nu vrem nici sã rupem gura târgului, nici sã ne lãsãm de fraieri, eu zic sã tãiem douã zerouri şi sã rotunjim suma la 1.000.000 de verzişori pe noapte. Ş-apoi om juca cu toţii-n horã cu  Jeffrey Franks, pân’ şi-o rupe de tot pantofii. Dacã nu, îl rupem noi. Unde mai pui cã occidentalii ãştia mai lasã  şi bacşiş invers proporţional cu grosimea obrazului. De buni ce suntem,  îi punem preşedinţi şi prim-miniştrii, deputaţi şi senatori, primari, lideri, şefi, all inclusive. Pentru noi n-ar fi nici o pierdere, nici un stres, la câtã transhumanţã de vârf avem.  Aşadar, o soluţie viabilã pentru viitorul nostru, pe principiul “rent-a-stateµ, cu vedere spre mare, bulgari, sârbi, unguri şi ucrainieni. Şi moldoveni! Moneda — un leu ciufulit, dar se-acceptã orice valutã, atenţie, bacşiş, peşcheş, cacao. Şi DA, vom avea grijã de bagajele dumneavoastrã! Veni, vidi, vici!
De restul, ne ocupãm noi!