1. Te consideri un om superstiţios? Prin superstiţios nu se înţelege doar a crede în 13, marţi etc., ci a crede în general în noroc şi ghinion.
Nu, nu sunt superstiţioasã.
2. În care “ghinioaneµ crezi?
Nici în prostii gen zbatere de ochi, nici în horoscopul Uraniei. Dar ãsta oricum nu intrã la categoria superstiţii. Cu toate cã poartã ghinion. Nu cã aş crede asta, sau alte prostii superstiţioase. Nu, eu nu.
3. În ce fel de noroc crezi? Ce îţi aduce noroc?
Ãsta-i tot un fel de superstiţie. Iar eu nu cred în prostii din astea. Nici mãcar în noroc. Nici mãcar atunci când Urania prevede o sãptãmânã bunã, vineri seara, sau sâmbãta în reluare. Nu, eu nu. Am zis.
4. Ce superstiţii consideri a fi stupide?
Toate superstiţiile sunt stupide. Inclusiv faza cu zbaterea de ochi. Iar eu nu cred în dinastea.
5. Cum explici superstiţiile?
Prea de la…ţarã.
6. Credinţa se contrazice cu superstiţiile?
Depinde ce credinţã.
7. Cum te fereşti de ghinioane?
(Cineva mi-a spus cã port ghinion.) Grele… Ghinionul ţi-l faci singur.
8. Cum explici anti-superstiţioşii?
Bãieţi deştepţi.
9. Ai superstiţioşi printre cunoscuţi?
Dap.
10. Crezi cã vei avea ghinion dacã nu vei da leapşa asta mai departe?
Nu. (Vezi punctul 7)
Stop joc, Irina! 😛
4 Comments
Ghinionul ţi-l faci singur la fel ca norocul.
Punctul 6 cred cã se referea la creştinism.
De ce nu mahomedanism, budism, iudaism sau hinduism? :p
Pentru cã asta predominã în România.
“Toate superstiţiile sunt stupide.” -- cu asta ai spus tot! Sunt de aceeaşi pãrere, sunt doar lucruri normale care se întâmplã fãrã un motiv anume, fãrã sã aibã vreo însemnãtate.