Zilele astea e tulburare mare în Canada: Jian Gomeshi a fost achitat!
Jian Gomeshi este un artist canadian de origine iraniană, cunoscut datorită unui show radio la radioul naţional CBC, show cu cea mai mare audienţă în istoria postului de radio pentru acel interval de difuzare. El a fost acuzat de sexual assault (nu ştiu cum s-ar traduce în română astfel încât să se păstreze sensul juridic) şi de învingerea rezistenţei prin asfixiere.
Mai exact, prima martoră a afirmat că, după o cină în oraş, au mers împreună la Gomeshi acasă. Acolo el a apucat-o de gât şi a strâns-o până nu a mai putut opune rezistenţă şi apoi a pălmuit-o. Alte două femei l-au acuzat pe Gomeshi de, în mare, aceleaşi lucruri: strangulare, tras violent de păr, pumni în cap. Acestea se întâmplau din senin, după care el redevenea şarmant.
Din punctul meu de vedere nu există îndoială că ceva era foarte în neregulă cu Gomeshi. Nu din cauza universalului “nu este fum fără foc” sau al românescului “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. Ci din cauză că, aşa cum reiese dintr-un articol investigaţie al revistei Maclean’s, de circa treizeci de ani femeile care au avut contact cu el se plâng de accese de violenţă. Începând cu anii studenţiei, când consilierii căminului studenţesc le avertizau pe studente că au existat plângeri despre “întâlniri [cu Gomeshi] care s-au terminat prost“. La serviciu tendinţa a continuat, fiind cunoscut cazul unei colege căreia, când a reclamat că a fost pipăită de Gomeshi, i s-a spus “ăsta e Gomeshi, nu o să se schimbe, descurcă-te“. Este de remarcat că, după ce acuzaţiile au fost făcute publice, CBC l-a concediat pe Gomeshi, ca şi pe doi directori – probabil pentru că nu au luat măsuri când au primit plângeri împotriva starului postului de radio.
Bun. Deci există pângeri oficiale, există martori, există o tendinţă de-a lungul vieţii sale publice (în facultate a fost preşedintele consiliului federaţiei studenţilor şi, la un moment dat, s-a spus că ar fi un bun candidat pentru primar). Cum a putut fi achitat?
Lucy DeCoutere, căpitan în Royal Canadian Air Force, a omis unele detalii când a dat declaraţia către poliţie. A omis detalii cum ar fi acela că, a doua zi după ce a fost sufocată şi pălmuită, i-a trimis un e-mail lui Gomeshi spunandu-i “You kicked my ass last night and that makes me want to fuck your brains out tonight“. Mai mult, i-a trimis flori şi i-a scris şi o scrisoare de dragoste (şase pagini, parcă), în care scrie că “I love your hands“. Da. mâinile cu care o strânsese de gât şi o pălmuise. Mai mult, victima a continuat să îi scrie şi să se întâlnească cu Gomeshi, inclusiv pentru sex, pentru circa doi ani după incidentul reclamat.
Altă martoră şi victimă a lui Gomeshi (să îi zicem A) a continuat şi ea să îi scrie şi i-a trimis şi poze în bikini. A treia martoră şi reclamantă (fie aceasta B) a făcut acelaşi lucru. Mai mult B şi-s schimbat mărturia: ba era trasă de păr spre spate (în maşină), ba era dată cu capul de geamul maşinii, ca să ajungă să declare că nu mai ştie bine şi că spune ce i se pare că îşi aminteşte. Mai mult, deşi A a afirmat că nu o cunoaşte pe B, a reieşit că ele au schimbat circa 5000 (cinci mii) de mesaje în zece luni, discutând în unele dintre ele despre cum să depună plângeri şi să îl aducă în tribunal pe Gomeshi.
Adică ele reclamă faptul că au fost victime ale violenţei sexuale, apoi îl caută cu disperare pe atacator şi i se oferă cu insistenţă. Nu depindeau de el, nu locuiau cu el, nu erau într-o relaţie cu el. Nu erau victime ale sindromului Stockholm, nu le obliga nimeni să îl caute pe atacator. Totuşi, ele continuau să îi caute prezenţa şi să i se ofere. Apoi discută despre cum să îl trimită în puşcărie. Atunci ce poţi să crezi?
În concluzie, judecătorul a decis că
[139] The harsh reality is that once a witness has been shown to be deceptive and manipulative in giving their evidence, that witness can no longer expect the Court to consider them to be a trusted source of the truth. I am forced to conclude that it is impossible for the Court to have sufficient faith in the reliability or sincerity of these complainants. Put simply, the volume of serious deficiencies in the evidence leaves the Court with a reasonable doubt.
şi deci
[141] I have no hesitation in concluding that the quality of the evidence in this case is incapable of displacing the presumption of innocence. The evidence fails to prove the allegations beyond a reasonable doubt.
Adică, dacă ai ascuns detalii şi ai minţit, nu mai eşti crezut nici când spui adevărul.
No Comments