Zilele astea am râs cu un ochi şi-am plâns cu altul comentând acest interviu luat bloggerului Iuliu Bakcsi, un plagiator fără ruşine care merge până în pânzele albe, cu explicaţii dezlânate, în susţinerea propriei nevinovăţii. Am renunţat a mă mai contra cu d-lui, dată fiind investiţia inutilă de argumente, conchizând că-i prost ca noaptea. Tot n-am înţeles de ce autoarea interviului şi-a rezervat timp şi spaţiu virtual mirobolantului interviu, la fel cum n-am înţeles nici ce naiba ar putea citi pe la nenea ăsta pe site-uri. Dar ea-l citeşte de ceva vreme. Sau aşa spune, în virtutea politeţurilor blogosferice.

De ce florile mărului mai pierd şi eu timpul cu idiotul Bakcsi, scriind acest articol? Pentru că madam autoarea a mutat discuţia pe fb, în căutarea mântuirii  virtuale sau în speranţa unui reach mai mare, naiba ştie. Ideea e că, neavând-o în lista de prieteni, nu-i pot comenta/critica postarea de lady afectată.

Introducere:

Trecem peste conţinutul propriu-zis al interviului pe care, personal, m-am străduit să îl citesc în diagonală de două ori (chinu’ de pe lume) şi ne scoborâm sub partea de comentarii paşnice, respectiv poposim acolo unde Ethos dezvăluie o trimitere către un articol plagiat. Care plagiat e evident până-n ceruri şi-napoi, dar pe care intervievatul îl scuză cum că ar fi luat dintr-un material didactic. Ăsta-i momentul de unde începe circul.

Conţinut:

N-am chef să pun poze cu toate aberaţiile acestui blogger, sper doar ca autoarea interviului să nu şteargă şi să nu modifice discuţia (de altfel, salvată în pdf pe desktop), ca să vă edificaţi singuri. În linii mari, plagiatorul Iuliu Bakcsi mormăie că ar trebui să ne supărăm pe alţii care au preluat integral textul împricinat, nu pe el, că dacă vrei articole originale trebuie să plăteşti, altfel ciocu’ mic, că să zicem mersi că am primit conţinut gratuit (wtf?!), că asta-i realitatea neoliberală în care ne scăldăm iar el e produsu’ ei (rebutul), că Petre Ispirescu a fost plagiator şi grefier (wow!), că el e ca un profesor care la sfârşitul orei de curs nu îţi specifică sursele din care au fost alcătuite materialele didactice. Da, cu un astfel de specimen ne confruntăm, despre aberaţia asta de replici vorbim, în urma căreia nu individul ăsta a reieşit toxic, ci eu, că i-am spus, în nemernicia-mi cunoscută, că-i prost şi pace. Dar m-am obişnuit.

Continuarea, după cum spuneam, se difuzează pe facebook, dar io n-am acces decât pasiv, că nu pot comenta. C’est la vie. Cel care a sesizat plagiatul a fost el însuşi acuzat de plagiat, cum că are poză de pe net la profil şi alte căcaturi dintr-astea.

Am înţeles că mormolocul ăsta, Iuliu Bakcsi, a câştigat concursuri în stânga şi-n dreapta. Mi-am zis: dă-o-ncolo, bre, că nu-l duce p-ăsta capul, sigur copiază. Şi am google-it vreo patru minute şi asta-i prima chestie ce mi-a picat în mână: acum vreo trei ani, spre exemplu, a participat la o campanie Blogal Initiative, pe care a câştigat-o (vreo 40 de participanţi, printre care unii chiar mişto). Toate cele trei articole participante sunt colecţii de fraze luate de pe net, puteţi verifica. Spre exemplu: articolul cu titlu agramat “Vrei sa fi “Cel Mai Promitator Brand Romanesc” ?” (măcar titlul nu-i furat… sau, mai ştii?), debutează pompos cu un text copiat de pe net.

Ce zice nea Bakcsi că i-a fătat mintea:

Ce concidenţă nefastă că alţii au gândit înaintea lui, cuvânt cu cuvânt, aceeaşi frază:

Al doilea paragraf al aceluiaşi articol începe cu următoarea frază: “Orice afacere, inclusiv una romaneasca, de obicei, parcurge 4 stadii: inceput, crestere, maturitate, declin. Intervalul de timp in care o investitie are un potential maxim de succes este denumit „fereastra oportunitatii”. O căutăm pe google şi iată ce găsim:

Paragraful şase începe cu “Programul “Cel Mai Promitator Brand Romanesc” este o initiativa lansata de agentia de branding si design Seed Consultants pentru companiile private din Romania. Competitia ofera un program complet de consultanta de brand urmarind, in acelasi timp sa creasca notorietatea si importanta industriei romanesti de branding.” – text preluat de pe pagina sponsorului.

Cu astfel de articole Iuliu Bakcsi a câştigat laude, felicitări, campanii, premii, bani. Toate cele trei articole conţin, grosolan, paragrafe luate cu copy-paste de pe net. Ce florile mărului să citeşti la ăsta pe blog? Cât de inferiori trebuie să fie contracandidaţii ăstuia în concursuri, ca el să le câştige? N-au fost într-atât de inferiori în cazul exemplului de mai sus, dar, poate, au făcut greşeala să gândească cu capul lor (spre ex. Abisuri, Magda Manea, D-l Petre, Umograf, Daniel Botea).

Iar voi, ăia de-l pieptănaţi duios pe hoţomanul intelectual, faceţi un amar de bine omenirii şi nu mai ieşiţi din case în următoarea zi de vot, please?

Încheiere:

Bravo celor care i-au bătut obrazul boului, ruşine celor care îi născocesc rahaturi de scuze. Jos pălăria, tanti cu SF-ul şi Ethos, se ştie.

P.S. Am avut o viziune adineauri, în drum spre budă. Se făcea că, numărând plăcile de gresie de pe jos, am auzit nişte voci, abia perceptibile, care şopteau: “asta nu-i aia care s-a luat de cutărică?”, “vai de capul ei!”, “limbajul murdar”, “nu ştie cum să se mai bage în seamă”, “eu i-am dat block demult…”, “şi pe mine m-a făcut proastă!”, “ah, e o cunoştinţă veche… acum vreo cinci ani participa şi ea la concursuri”, “invidia o roade”, “nu o citeşte nici dracu'”, “îl pune pe bărbatu-su’ să scrie urât de noi”, “dă-i block de pe acum”, “ce apelative urâte foloseşte”, “cine se crede?!”, “attention whore”, “bine că face ea pe deşteapta”.

Apoi am tras apa.