Am în readerul wordpress blogul Gară pentru noi, aşa că am parcurs ultimele articole scrise de Renata Carageani. În ultimele, parcă, tasta (prin gura unui prieten) că Tolo e un jeg, că denigrează sistemul medical din România; mă rog, m-a enervat. Recent a mai făcut şi ceva aprecieri pe seama înfăţişării Elenei Băsescu, conchizând că n-o mai ia nici naiba cu plozii la activ şi la modul deplorabil în care arată. Concluzia mea elegant formulată este că această Renata numaiconteazăcum este varianta blogosferică a Monicăi Tatoiu.
Eu zic că eşti naşpa în draci dacă spui că Tolo o dă pe aia cu conspiraţionismul din perspectiva medicală. Pentru că bine face, AMIN! Pentru că sistemul medical român este sub toată jena, da-ne-ar Domnu’ sănătate la toţi. Şi eu cred că e important să se ştie, să se scrie, să se investigheze toate rahaturile ce-mput apocalipticul peisaj populat de halate albe, să se dea în vileag toate mitele, toată corupţia, toate malpraxisurile, toate erorile medicale. Să nu mai aibă imbecilii dreptul arogant de a-şi condiţiona pacienţii de vizita la cabinetul particular, să li se coasă buzunarele nenorociţilor ce aşteaptă mită înainte de orice intervenţie, să dea cu ei de pământ în numele dreptăţii. Mânca-i-ar ciuma de CRIMINALI, să fie daţi afară dacă greşesc diagnosticul şi te-ndoapă cu medicamentaţie nu doar inutilă, ci şi dăunătoare – că toate pastilele au efecte secundare, să le taie mâinile tuturor managerilor de spital ce-nchid ochii în faţa binelui omului de rând, slujind interese materiale, nenorociţii dracului.
Tata a murit anul acesta şi a pătimit mult prin spitale. Ca să aibă bani pentru nehaliţii dracului şi ca să prindă zile-n plus de viaţă, şi-a scos C.A.R. de zeci de milioane. Am stat cu el pe la urgenţă de mi s-a acrit, că doar împuţiţii nu te ajută nici măcar c-o vorbă bună; cu chiu, cu vai şi mai în silă l-au internat (după vreo 9 ore de aşteptare pe hol) şi i-au zis că-i dau drumul a doua zi dacă nu face febră. M-am dus în biroul doctorului şi i-am aşezat pe masă un plic. „Vă rog mult, ajutaţi-l pe tata să fie mai bine.” Atât am spus. Şi nu l-au mai externat. Ba chiar i-au zâmbit drăguţ! Dar i-au dat medicamentaţie contraindicată situaţiei lui, că avea valvă mecanică (deşi erau în posesia istoricului medical, reţetelor pe baza cărora îşi lua medicamente). Cu o zi înainte să moară, a chemat şi el salvarea. I-au spus că e ok. Cu tata în gând şi cu toate câte am pătimit eu prin spitale, c-am avut necazuri peste necazuri, mă abţin a-i dori acestei Renata Tatoiu să înfrunte realitatea din spitale din prisma omului de rând, fără relaţii în rândul celor în halate. Înţeleg că orice pădure are şi uscături, dar pe asta doar focul o mai salvează. Mă abţin. Să fie sănătoasă.
Iar tu, Tolo, să-ţi ţie Domnu’ frânele, cum zice bancul. NU TE OPRI, sparge-i.
Update 27.02.2017
Între timp, am înțeles că Tolo ăsta exagerează nu doar de dragul senzaționalului mare parte dintre concluziile investigațiilor jurnalistice pe care le face. Și că sursele lui nu sunt întotdeauna dezinteresate. Și că orice informație exagerată cu bună știință nu reprezintă un adevăr, ci dimpotrivă – o altă minciună.
Cât despre blogul Gară pentru noi, pe care îl urmăresc în continuare prin readerul wordpress, este unul dintre puținele și cele mai mișto pe care intru. Renata nu aseamănă deloc cu Monica Tatoiu, Renata e foarte inteligentă, Renata are umor, Renata merită.
Nu este o scuză faptul că am scris rândurile de mai sus la puțină vreme după moartea tatălui meu și orice poziție favorabilă sistemului medical din România mă enerva. Îmi pare rău pentru ce am spus legat de Renata și îmi cer scuze. Nu și despre sistem.
Update 23.01.2018
Castanman, sugi pula.
10 Comments
Sunt multe probleme cu articolul ăsta, dar toate izvorăsc din faptul că tratezi lucrurile emoțional. E de înțeles de ce o faci, din experiențele descrise, dar asta te poate duce la concluzii greșite.
Azi noapte am făcut un maraton de lectură, pe blogul Renatei și pe altele, prin trimiteri de acolo. N-o cunosc de mult timp și am dat peste subiecte în care nu sunt de acord cu ea. Dar am ajuns la concluzia, la părerea că te înșeli.
Despre Eba, nu pot vorbi decât din punctul meu de vedere, nu și al Renatei, care înțeleg că are pică pe Băsescu. După ce m-am gândit mai bine, am ajuns la concluzia că nici eu nu-i dau multe șanse la fericire, din pricina faptului că a acceptat să pășească în lumina reflectoarelor. Chiar dacă se va căsători, nu știu de va scăpa de singurătate. Probabil nici până acum nu a fost altfel decât singură. Asta nu înseamnă că îi doresc să fie singură, sau că i-am dorit vreodată cuiva. Ci că emit o judecată de valoare cu privire la viitorul ei, așa cum îl pot cântări eu de aici.
La părerea ei despre Tolo, nu cred că a scrie azi un articol în care îl critici, pentru a veni mâine cu un alt articol în care să spui că da, e jeg, dar uite dom’le, a avut dreptate la faza asta, se pliază pe tiparul unui haterism din ăsta jegos. Dar deloc nu cred. Dimpotrivă. A spune că omul despre care ai o părere proastă are dreptate denotă niște calități -- și nu ale lui, ci ale tale, că-i acorzi credit chiar și când nu ai o părere bună despre el. Îl simpatizez, îl detest, dar adevărul e adevăr, iar aici se pare că a avut dreptate -- și asta după ce anterior îl criticasem pentru exact lucrul la care-i acord credit azi. În plus, expresia cu jegul nu-i aparține ei, ci unui prieten -- în opinia ta acesta e inventat? În ce mod privești tu oamenii?
Opinia mea despre Tolo, că certitudini nu am, doar bănuieli, o s-o poți citi la mine pe blog, dacă te va interesa.
[…] că nu, nu-i totuna dacă face dezvăluiri urmându-și conștiința sau dând curs anumitor interese. Cu toată […]
Dacă pe tata l-ar fi chemat Tatoiu și ar fi vrut, totuși, să mă boteze Renata, nu i-ar fi mers, că mama e și filoloagă și are și ureche muzicală. Asta ți-am zis-o ca să ne mai și râdem nițel, că prea suntem crispați în propriile crezuri.
Înainte de-a zice ceva legat de conținutul textului tău zic că titlului unui text nu i se pune punct decât în situații speciale, pe care trebuie să le aprofundezi.
Ce vreau să-ți zic, de fapt. Că ești foarte subiectivă, fiindcă ai avut o experiență nefericită cu tatăl tău.
Că privești sistemul sanitar nu doar din afară, dar dintr-un afară deja dușmănos, de utilizator ghinionist, deci „pornit”, dar toate pornirile tale sincere, absolut demne de luat în considerare, nu te fac un cunoscător al sistemului.
Imaginează-ți că te-ai fi făcut doctor (nu farmacist, asta nu se pune, e o facultate inutilă, orice vânzător de băcănie poate fi farmacist, dacă-i trântești halatul alb pe el, nu trebuie decât să-i explici cu ce se albește zahărul și care e diferența dintre virginitate la producătorul de ulei și virginitate la ginecolog.), că ai fi ales medicina de urgență, că ar fi trebuit să dai randament mai bun noaptea decât ziua, că trebuia să triezi spre chirurgie unul din care țâșnește sângele de pe urma sabiei și unul din care țâșnește același sânge de pe urma unei aruncări nereușite în fața trenului. Mai ai în așteptare o babă care nu s-a pișat la două și cinci, deși a băut ceai de codițe de cireșe și un tip care a băut prea mult și a luat diazepam. Plus 17 atacați de panică, mai urlători decât ăia cu hemoragie gravă, fiindcă sentimentul de moarte iminentă la istericii care simulează fără voia lor e mai acut decât moartea obiectivă și iminentă. Ca să fie masa bogată, mai e un infarct, un AVC, niște contracții în luna a șaptea de sarcină. Cum te descurci tu, singură, cu toate astea? Într-o noapte ușoară, că asta ți-am descris.
Da, dacă un doctor refuză să te bage în seamă fără să-i fi pus plicul pe masă. dă-l pe mâna justiției. Dar dacă doar ai impresia că l-a îngrijit pe altul în detrimentul tău, fiindcă ăla a făcut plicul mai vizibil, abține-te de la aprecieri.
CRIMINALII de doctori? Chiar așa? Fără excepție? Ți-ar fi plăcut, doctor model fiind tu, să citești asta pe un blog?
Tolontan e ăla care a zis, DIN GREȘEALĂ, că produsele Hexi erau diluate de PATRU MII DE ORI. Eu, o renată tatoiu, m-am oprit din citit aici, fiindcă diluțiile de 4000 de ori depășesc până și domeniul homeopat, deci jurnalisul trebuia să scrie că Hexi vinde apă plată și ieșeam din domeniul sanitar, intram în ăla alimentar. Tu, care, slavă domnului nu ești o renată tatoiu, ca mine, ai continuat să citești anchetele lui Tolontan, făcând ochii mari, așa cum îi face orice sălbatic organizat tribal și trăitor în junglă, când vede niscai cioburi de sticlă, colorate, care sclipesc în soare.
p.s.: o detest pe Tatoiu, fiindcă și-a permis să trimită zeci de bolnave de cancer (zeci numai în farmacia unde lucrez eu) ca să cumpere moarte pe bon, adică miere, lăptișor de matcă, polen, propolis, ca să-și facă rețeta Tatoiu, vindecătoare de cancer. Am reușit, din păcate, să conving doar o femeie din zece să se întoarcă la oncolog. La CRIMINALUL oncolog, asta voiam să zic.
A, una peste alta, mă bucur că-mi citești blogul. 🙂
Cu toată simpatia,
Renata Carageani
E ușor să zici: am greșit, de fapt nu era de 2000 sau de 4000 de ori mai diluată, ci doar cu 35%, dar noi am corectat a doua zi și nu suntem de vină că alții au preluat greșit și nu au corectat. Uite-așa se poate face din țânțar armăsar (cu 35% nu înseamnă nici măcar de două ori), în mod deontologic, că te corectezi, iar cei care au temă de casă preiau varianta inițială. Sau oricum, ție nu-ți prea pasă. Da, am urmărit confruntarea dintre el și Mircea Badea.
Dar nu ăsta a fost punctul care mi-a ridicat cele mai mari semne de întrebare cu privire la sofistul Tolo. Ci momentul în care Badea îl întreabă dacă nu crede că sinuciderea lui Condrea are vreo legătură cu tam-tam-ul din media și cu situația HexiPharma (apropo, omul urma să ajungă a doua zi din nou la audieri), iar Tolo îi răspunde senin că nu, și îi dă înainte cu deprimarea și resorturile intime foarte greu de cunoscut care ne pot împinge la un asemenea gest. Pe bune?
Faza începe de la 34:30 (primul minut e de context) și ține cam până la 39:30.
https://www.youtube.com/watch?v=9EzeywjKKuo&feature=youtu.be&t=34m31s
Asta dacă chiar a fost vorba de sinucidere.
Chiar dacă am scris pe nerăsuflate articolul de mai sus, n-aş prea avea ce să cosmetizez la el, chiar şi acum, post simptome menstruale. Tot o părere dureros de proastă am despre sistemul medical român. Şi tot o ţaţă bârfitoare te consider, chiar dacă scrii foarte bine.
Îmi spui tu: “CRIMINALII de doctori? Chiar așa? Fără excepție?”. La asta am răspuns prin expresia clişeică “Înţeleg că orice pădure are şi uscături, dar pe asta doar focul o mai salvează.” Şi ca s-o reformulez: da, există doctori buni, doctori extraordinari, doctori ce nu aşteaptă bani de la pacient, există! Dar sunt prea puţini şi de aceea nu sunt definitorii pentru sistemul medical românesc.
Trasând în linii mari -- nu ştiu ce l-o mânat pe Tolo-n luptă şi nici nu mă interesează -- eu îl aplaud pentru că a scos la lumină chestii nasoale de prin sistemul medical, chestii care, pentru a fi îndreptate, trebuiau mai întâi arătate. Am văzut şi imaginile alea cu viermii de pe corpurile arşilor şi am citit că pe doctoriţa care îi dăduse lui Tolo materialul s-au cam pus presiuni din partea colectivului. Pentru că şi ea a denigrat sisitemul, nu?
Renata, eu am 35 de ani şi o viaţă normală. Până aici, am cunoscut un număr, să zicem, firesc de doctori, pentru un om de rând, ca mine, pentru fetiţa mea, pentru tata, pentru mama etc. Cu doctorul de familie experienţa e oarecum decentă. Dar, dincolo, la cei de specialitate, pe la urgenţe, în spitale… oriunde te duci, trebuie să dai bani. Cererea şi apoi oferta, nu? Dacă nu dai bani, eşti masochist. Nu dai bani ca să mulţumeşti doctorului că te-ai făcut bine, îi dai bai înainte să te îngrijească, ca să te vindece. Şi partea şi mai nasoală e când tu nu ştii că, de fapt, dai bani unui incompetent. Eu am păţit şi dintr-astea.
Şi nu poţi să-i dai pe mâna justiţiei! Că doar tu eşti un biet pacient în căutarea graalului vindecător, nu-ţi arde de spirit justiţiar, tot ce vrei e să te faci bine, eşti bolnav. Nu ai de ales, nu ai opţiuni, trebuie să îi dai bani. Şi în bucla asta infinită se-nvârt milioane de pacienţi români.
Nimic din dificultatea, greul ce-l apasă pe doctorul de la urgenţe, cu n pacienţi într-o noapte, nu-i justifică nesimţirea de a-şi condiţiona atitudinea faţă de pacient de un plic cu bani. Nici pe chirurg, nici pe anestezist. nimic din nobleţea de a fi doctor nu îţi legitimează aşteptările materiale. E un sistem putred, pe care mişună viermii ca pe nenorociţii ăia de la secţia arşi. Bine a făcut Tolo şi că a arătat incompetenţa doctorului de pe salvarea chemată de Gyuri Pascu, om care ar mai fi putut avea zile, dacă sistemul n-ar fi atât de găunos. După toată mediatizarea asta, cred, sincer, că doctorii de pe ambulanţe vor face ekg-uri mai des, just in case, să nu care cumva să ajungă de mirul lumii pe la tv. Şi că spitalele vor fi mai atente ce dezifectactanţi folosesc, cel puţin în blocurile operatorii (până la urmă, e bine că s-a aflat că erau diluate, nu? sau preferai să fii, doamne fereşte, operată într-o sală dezinfectată cu produse Hexi Pharma în concentraţia de dinaintea dezvăluirilor lui Tolo?). Şi că pe amărâţii ăia de la arşi îi vor supraveghea mai cu atenţie. De teama scandalului, măcar.
În tot răul denigrării mediatice, undeva, în inima pacientului român, creşte speranţa că a mai fost spurcat din rău, ca să iasă binele la lumină. Binele însemnând doctorii fără preţ, la propriu şi la figurat, doctorii competenţi. Pentru că, aşa cum am mai spus mai sus, există şi dintr-aceştia, dar sunt excepţii, sunt atât de puţini.
Și care-i legătura dintre „eu cred în continuare că Tolontan trebuie susținut” și „ești o țață bârfitoare”? Eu de exemplu nu cred că Tolontan trebuie susținut. Da, dezvăluie. Și DNA-ul, prin arestările lui, cele care sunt fondate, nu cu dosare fabricate, dezvăluie porcăriile făcute de diverși politicieni. Dar, în opinia mea, o face discreționar și selectiv, urmărindu-și propria agendă. Stricând carierele unor politicieni pentru fapte petrecute acum 5 sau 10 ani, despre care știa în tot acest timp dar a ales să tacă, până când a fost momentul potrivit. Și lăsându-i pe alții, despre care tot așa, știe, dar care sunt buni de ținut. Îl face asta de aplaudat? Noi aplaudăm ca proștii pentru că aflăm diverse chestii, pe care vor serviciile să le aflăm. Bun, de acord, plagiatul lui Ponta denotă caracterul lui de om, și nu cred că am susținut vreodată verbul „a plagia”. Dar asta nu înseamnă că o să-i aplaud pe cei care decid când și cum o să mai apară un dosar de plagiat pe tapet, după cum le servește interesele. Asta ca să fac o comparație semnificativă, pentru că eu cred că Tolontan este goarna serviciilor, chiar dacă nu neapărat a DNA-ului.
În concluzie, eu nu mă supăr că aflu de X și Y, dar nu consider că Tolontan merită aplaudat pentru asta, decât dacă intenția lui este pură. Și eu nu cred că este. Iar schimbări am văzut mai multe în plan politic și economic. În mediul sanitar nu am văzut nimic fundamental schimbat. Conform logicii tale, asta mă face și pe mine țață bârfitoare, de sex indecis? Dacă am o altă părere, despre copii, despre Eba, despre lucruri unde tu ai anumite sensibilități, gata, huo?
Demostrația faptului că greșești constă chiar în aceea că ajungi la niște concluzii greșite.
Cudi, bârfitor e cineva care te vorbește de rău în absența ta. Dacă acest articol ar fi fost comentariu la mine pe blog, eu n-aș fi putut spune despre tine același lucru. 🙂
Ţi-am menţionat numele, numele blogului şi am pus link-uri către articolele tale. Nu cred că abordarea asta intră la categoria “te-am vorbit de rău pe la spate”.
Renata nu știe cu pingback-uri și trackback-uri. În mod normal, Renato, când cineva scrie un articol A și îți pune în el link spre un articol de-al tău B, ar trebui să primești un comentariu la B, cu link înapoi spre A. Asta se face automat, de către WordPress, ca să te notifice că ai fost menționată. De exemplu, al doilea comentariu de pe pagina asta, cu link spre articolul meu de pe Simplu, este fix așa ceva. A fost trimis automat de blogul meu, în momentul publicării ultimului articol, pentru că în el am pus un link spre acest text al lui Cudi.
Câteodată mai face figuri WordPress-ul și nu trimite. Câteodată mai des, așa.
Renata știe ce e pingbackul. N-am primit niciun ping. Sau poate nu l-am văzut eu.
Oricum, în clipa asta chiar nu mai contează. Îți mulțumesc, Lotus, pentru că ai rămas obiectiv. Față de amândouă.